Bucuria de a te întâlni cu nemuritorii din Poiana Cătunenilor şi poezia Vioricăi D. Cătuneanu
În ceas de toamnă, într-o zi în care soarele sălta pe cerul ce se afla la doar o palmă de satul în care am poposit, ne-am bucurat să vedem tradiţiile la ele acasă. Căci, ce poate fi mai frumos decât să te întâlneşti cu oameni a căror viaţă se învârte în jurul caselor tradiţionale, mereu cu gândul la Cel de Sus.
Bucurie mare a fost să descoperim lada de zestre a Cătunenilor, oameni ce trec bine 100 de ani, împreună cu gazdele noastre Valentina Cătuna şi Viorica Cătuneanu. Am ajuns într-o casă veche de 100 de ani. Aici ne-au întâmpinat încă din curte, jucăuşe şi sprintene, aproximativ 20 de pisicuţe jucăuşe. Apoi, în pragul casei-muzeu, am întâlnit-o pe scriitoarea Viorica Cătuneanu, cea care ne-a cântat, precum într-o şezătoare de altădată, la fluier, ocarină, vioară, acordeon, mandolină, muzicuţă şi ne-a recitat câteva din creaţiile proprii pe care le oferim astăzi cititorilor noştri.
Mare ne-a fost bucuria să descoperim că ziarul „Răsunetul” ajunge în cel mai îndepărtat cătun al judeţului, în casa Vioricăi Cătuneanu, care, zi de zi, află noutăţile din judeţ prin intermediul nostru.
Am văzut, alături de colecţia impresionantă de cărţi pe care o deţine, şi arhiva „Răsunetul”. Îi mulţumim că este cititoarea noastră fidelă şi-i dorim ca cei 77 de ani pe care-i are să fie înmulţiţi de bunul Dumnezeu că sănătate şi să ajungem împreună s-o sărbătorim şi la Centenar.
...................
Viorica D. Cătuneanu
Unui indiscret
Nasu-i umblă-ncolo -ncoace
Pentru asta-i adaptat,
Da-i neplăcut când se întoarce
De mirosuri îmbibat.
Infidelitate
Și zise rățoiul către rața sa:
-Vino la păscut de iarbă, nu fii rea!
-Nu merg azi, degeaba faci pe galantonul
Că-n sentimente ești statornic ca și... omul.
Uneia, care poartă un mini exagerat
Că fusta nu-i puțin mai lungă,
E-un lucru chiar normal,
De unde stofa să-i ajungă
Dacă nu-i în cap, material.
Unui pretins Făt-Frumos
Să știi că tu deloc n-ai față,
De-aș fi pictor, te-aș desena ca pe-un ou fiert
Atâta doar ar fi incert:
Să fie de gâscă oul sau de rață.
Comentarii
Ani buni au adăugat ghiocei la tâmpla Vioricăi, colega mea de clasă din liceul năsăudean, dar nu și în sufletul ei care rămâne tânăr, împletind versul cu umor și .cu muzica interpretată chiar de ea la întâlnirile astriștilor năsăudeni. Felicitări draga mea colegă și prietenă. Mi-e dor de Poiana Cătunenilor, de casa ta strămoșească vizitată de două ori în anii de liceu, la invitația ta.Felicitări d-lui Menuț care și-a purtat pașii pe cărări cocoțate sub poale de munte ca să reamintească cititorilor de această sensibilă poetă care este Viorica Cătuneanu
Adaugă comentariu nou