Căldură mare!

Iată că după necazurile provocate de nenorocita de pandemie, care la noi a făcut aproape 40 de mii de victime: pesedişti, liberali, userişti, udemerişti, aiurişti şi neimplicaţi politic, dar şi foarte mulţi vârstnici, primii vizaţi de doamna cu coasa pentru împărăţia lui Hades. La nivel mondial au fost răpuşi peste 41 milioane de oameni, cei mai mulţi din „ţările civilizate” ca o pedeapsă cerească pentru modul în care aceştia au înţeles civilizaţia. Dacă însă privim în istoria cumplitei boli căreia i se spune HIV/ SIDA identificată la începutul ei în anul 1976 în Congo şi care a ucis începând cu anul 1981 peste 60 de milioane de oameni, ritmul anual de azi al deceselor provocate de această cumplită boală fiind de 1,6 milioane de oameni. Trebuie să ne temem!
În prezent ţara este sub influenţa teribilei călduri a acestei veri care parcă a venit din cazanele iadului. Economia s-a moleşit, topindu-se sub căldura sufocantă a soarelui, la fel miliardele de euro s-au topit nimeni neştiind unde s-au dus aceşti bani. Ce mai merge în vreun fel este turismul acvatic, cel din peşteri şi din pivniţele răcoroase pline de vinuri traduse în toate limbile şi de berea fabricată din coloranţi, alcool, apă cabogazoasă şi cereale prăjite. Căldura sufocantă i-a lovit în creştetul capului şi pe cei aflaţi episodic la guvernare. Partidul liberal nu mai este naţional, este judeţean şi local. Lupta internă este cea mai urâtă şi păgubitoare din întreaga istorie a liberalismului românesc căreia i s-a pus capăt. În mod normal, parlamentul va trebui dizolvat pentru că nimeni nu mai reprezintă pe nimeni, doar pe persoană fizică. Grupurile de interese sunt cele care conduc amărâta această de ţară. Gloata slugarnică numită popor tace, singura ei preocupare este de a avea burduhanul plin. La lăsarea serii supermarket-ele şi Moll-urile sunt invadate de zeci de mii de clienţi, împovărându-se cu lucruri inutile, libera plăcere intrând în rândul necesităţilor iar inutilul constituie azi cea mai bună parte din bucuriile noastre. Imaginile noastre interioare despre realitate răspund la accelerararea schimbării dinafara noastră, acestea trăiesc tot mai puţin devin tot mai temporare, Creăm şi epuizăm idei şi imagini într-un ritm din ce în ce mai rapid. Cunoştinţele noastre, atâtea câte sunt, la fel ca şi oamenii, locurile, lucrurile şi formele organizaţionale devin un produs de folosit şi aruncat, făcând parte dintr-o viaţă reziduală. Toate acestea determină natura celor mai multe mesaje codificate pe care le primim şi una din particularităţile acestui fel de comunicare este caracterul ei puţin riguros, anarhic, flecar şi inedit.
De 30 de ani încoace oamenii, tinerii îndeosebi, au rămas zăvorâţi în moduri de viaţă lipsite de opţiuni. Suntem ţara analfabeţilor funcţionali. Cei mai în vârstă îşi amintesc de acea mişcare subculturală numită hippi anilor 60 născută în America, din care făceau parte sute la lectura poeziilor, de la fumatul marijuanei la dansul modern. În cele din urmă corporaţia hippi devenind prea numeroasă s-a dezmembrat nemaiputându-se administra toate problemele într-un mod standardizat. Local organizat s-a dezmembrat în tot felul de bande violente, care angajau lupte crunte de stradă, acţiuni devastatoare, mai ales în marile oraşe americane dar şi la Londra şi chiar la Tokyo. Acel gen de lupte de stradă se numeau generic „bubuieli” în care zeci de tineri se atacau unii pe alţii cu lanţuri, şişuri, săbii şi arme de foc. Acele acţiuni violente nu au fost întâmplătoare, acestea erau pregătite şi conduse cu o precizie militară. Asemenea mişcare numită hippi a funcţionat şi la noi în aceeaşi perioadă, la un nivel mai puţin important, dar s-au născut şi aici mai apoi acele bande de „bubuieli” care mai funcţionează şi azi, sistemul de la noi cunoaşte fără doar şi poate fenomenul, dar „las` că merge şi-aşa”, fiind un produs al „lumii civilizate”.
Am scos în evidenţă mai sus acel gen de subcultură numit „hippi”, dar să nu uităm de cultura de la noi, de adevărata cultură. La nivel judeţean au loc schimbări calitative fundamentale de organizare, ca urmare a manifestării „liberalismului modern” născut în ultima perioadă istorică. Amintesc o astfel de schimbare, spre exemplu, a locaţiei desfăşurării celebrei „Nunta Zamfirei” a lui Coşbuc care s-a mutat, cu alaiul tradiţional cu tot, într-o altă ţară, noi vom rămâne doar cu darul de nuntă scos din buzunarul contribuabililor, care rămân cu gura uscată. Mă bucură faptul că în prezent au loc activităţi culturale importante şi diverse la nivel de judeţ, adică la nivel de reşedinţă de judeţ, cu o tematică atractivă, a gustului comun, care din păcate, din pricina căldurii insuportabile se vor desfăşura în spaţii închise ce necesită respectarea unor reguli impuse de actuala pandemie. Totul e bine atunci cand lucrurile încep a se mişca, dacă or începe să se urnească.