Centenar la vreme de pandemie. Maria Beudean, din Josenii Bârgăului, la un secol de viaţă!

 În "Satele Unite ale Bârgăului" un asemenea eveniment nu constituie demult o   surpriză sau raritate. În ultimii ani, aproape fiecare comunitate bârgăoană a avut parte de cel puţin  o asemenea sărbătoare/comemorare.

                          Reamintim pe cele din "Bârgăul de Jos" privind pe:  Maria Rău,  de la Rusu Bârgăului, vrednică gospodină, mamă a şapte copii: 5 feciori şi 2 fete, în familia căreia într-o vreme  am poposit nu odată, fiind  tratat cu deferenţa şi omenia caracteristică oamenilor locului, Parasca Constantin, fătul Bisericii Ortodoxe Române cu Hramul "Sfântul Nicolae" şi Hramul "Adormirea Maicii Domnului"  din acelaşi sat, brav veteran de război şi gospodar de frunte al comunităţii, Maria Corciu, de la Mijlocenii Bârgăului, sora diacului bisericii din sat Vasile Cordovan, fost casier la Sucursala Judeţeană Bistriţa-Năsăud a BNR, care m-a impresionat prin ataşamentul şi devoţiunea dovedite după trecerea la cele veşnice a  şefului profesional, fostul director al unităţii, economistul Vasile Moldovan, când a suferit la fel sau chiar mai mult decât atunci când şi-a pierdut proprii părinţi,   Colonelul (rtr) Popandron Simion, fost combatant în cea de-a doua mare conflagraţie mondială, fiul martirului neamului nostru românesc  George Popandron, din Bistriţa Bârgăului, asasinat mişeleşte la Prundu  Bârgăului, în noaptea de 10/11 octombrie 1944, de trupele horthyste în retragere împreună cu alţi şase  patrioţi români bârgăoani din care a făcut parte şi părintele protopop iconom stavrofor Augustin Pop de la Mijlocenii Bârgăului, supravieţuitor miraculos a abominabilului  masacru, profesorul  Matei Albu, veteran de război, fost director adjunct al Liceului "Radu Petrescu"  Prundu  Bârgăului şi mulţi alţii.

                          Pentru a nu comite o impietate la adresa memoriei  fostului  mentor şi amic Ioan Moldovan,  (14.11.1913 – 27.10.2016), vrednicul veteran de război având gradul de colonel (rtr) și erudit al administrației publice locale, fost secretar al Comitetului executiv al Consilului Popular al Județului Bistrița-Năsăud chemat la Domnul cu câteva zile înainte de  împlini frumoasa și destul de rară vârstă de 103 ani simt nevoia  să-l includ în aceeaşi categorie.

                          Bătrâneţea e un dar, un privilegiu, o binecuvântare. Multă vreme molimile, războaiele, evenimentele de forţă majoră i-au împiedecat pe antecesorii noştri să apuce anii pe care şi i-au dorit. Cadrul natural şi condiţiile fizico-geografice fac se pare din Valea Bârgăului o zonă specială a Grădinii Maicii Domnului cu o identitate aparte deosebit de benefică pentru viaţa oamenilor de aici. Natura ocrotitoare şi protectoare, aerul ozonat, calitatea apei, hrana bazată pe alimente ecologice produse în gospodării  lipsite de pesticide şi erbicide toxice, de tot felul de biostiulatori şi conservanţi şi nu în ultimul rând educaţia şi comportamentul civic al localnicilor sunt aliaţi puternici şi de nădejde, ce  şi-au demonstrat şi îşi demonstrează valenţele atât la vremuri bune cât mai ales la cele de necaz, de pacoste şi durere.

                          Nu e mai puţin adevărat că suntem şi beneficiarii condiţiilor social-economice, a creşterii calităţii vieţii, progreselor înregistrate în efectuarea actului medical, sporirii eficienţei acţiunilor şi măsurilor profilactice şi curative întreprinse. În aceste condiţii, nu e întâmplător faptul că şi la vreme de coronavirus, deşi ne aflăm în proximitatea celui mai mare focar din ţară, bârgăoanii şi-au putut  vedea în continuare de problemele şi preocupările cotidiene, fără a fi nevoiţi să întrerupă contactele cu lumea exterioară afectată de actuala pandemie.

                          Sărbătorita a avut şansa de a intra în lume şi viaţă la  9 mai 1920 la Bistriţa Bârgăului, comuna în care este situată "marea  noastră de la munte", cum mai este cunoscută importanta amenajare hidroenergetică Acumularea de la Colibiţa. Mândra fată bârgăoană şi-a unit destinele cu Simion Beudean, josenarul,  care a realizat una dintre cele mai mari şi importante performanţe ale sale aceea de a reuşi să rămână în viaţă şi să se reîntoarcă acasă teafăr din infernul luptelor din vremea celor cinci ani de război şi ocupaţie străină. L-am cunoscut în perioada în care a îndeplinit funcţia de achizitor la fosta Întreprindere de industrializare a cărnii Bistriţa, având responsabilităţi pe raza comunei Josenii Bârgăului. La fel ca toţi ceilalţi ortaci din leatul său se străduia să facă bine semenilor, fiind adeptul principiului potrivit căruia "dacă nu poţi face bine, măcar nu face rău".

                          Ani în şir a ajutat crescătorii de animale din comunitate să obţină venituri  din  îndeletnicirea lor cotidiană. Preţurile practicate la acea vreme erau destul de stimulative, mai ales pentru livrarea de tineret bovin (viţei  îngrăşaţi), activitate din care un bun gospodar, ce livra doi viţei  îngrăşaţi putea să realizeze venituri anuale de 12000 lei, ce erau situate la nivelul salariilor notabilităţilor locale (preşedintelui, secretarului sfatului popular, directorului şcolii – n.n.). E adevărat la celelalte specii de animale, cu deosebire la porcine şi tineret ovin preţurile erau inferioare preţului pieţii, iar oameni înregistrau pierderi.  Achizitorul cunoştea situaţia şi propunea producătorului: " îţi fac contract pe doi viţei, dar te rog să mă ajuţi şi dumneata să faci un contract şi pe doi sau trei miei ori pentru un porc întrucât la acest capitol  comunitatea noastră este deficitară şi să nu ne trezim Doamne fereşte ca autorităţile să ne gratuleze cu năpasta vreunui colectiv ori cu alte neplăceri ".

                          De regulă localnicii  agreau  propunerea, optând în locului  răului mare pe cel mai mic. E regretabil că nici autorităţile şi nici fostele întreprinderi beneficiare: de industrializare a cărnii, laptelui,  de valorificare a fructelor şi legumelor, sfeclei de zahăr, tutunului, cerealelor şi plantelor tehnice nu s-au gândit să ajute producătorii să intre în posesia documentelor necesare pentru a putea beneficia de drepturile de pensie cuvenite pentru livrările efectuate la fondul centralizat al statului. De aceea, numărul beneficiarilor acestui sistem de pensii este aproape insignifiant pentru că oamenii nu renunţă la căpălit, la polog, la celelalte numeroase alte treburi gospodăreşti pentru a umbla după nişte ţâdule, care în final se pot dovedi a le fi fără folos. Personal am cunoscut doar doi asemenea beneficiari de pensii,  pe regretaţii Alexandru şi Floarea Strungari de la Strâmba, primul posesor al Medaliei „Meritul Agricol clasa I” pentru producţiile mari de fructe pe care a reuşit să le obţină constant an de an şi să le livreze la fondul de stat. De altfel, după 1989,  multe dintre întreprinderile în cauză au fost la rândul lor obligate să-şi înceteze activitatea, în pofida unor iniţiative, care dovedeau că pot să desfăşoare o activitate economică benefică şi eficientă şi în noile condiţii social-politice. Mai mulţi amici bârgăoani şi bistriţeni din cadrul fostei  Întreprinderi de valorificarea cerealelor Bistriţa-Năsăud: Gâţa Gheorghe, Ioan Prundar, Bozbiciu Gheorghe, toţi foşti horticultori,  intuind că activitatea întreprinderii lor va fi afectată ca urmare a suspendării livrărilor de cereale la fondul de stat au devenit producători de cereale, de pâine şi produse de panificaţie, au iniţiat acţiuni de cooperare cu proprietarii de terenuri, cărora le-au pus la dispoziţie maşini şi utilaje agricole, imputuri: seminţe, îngrăşăminte chimice, substanţe  de combatere a bolilor şi dăunătorilor, forţă de  muncă calificată, dar în final au fost obligaţi să renunţe pe considerentul că:" statul stimulează iniţiativa privată şi nu e interesat de iniţiativele lor". Maria şi Simion Beudean au convieţuit în deplină armonie şi respect reciproc până în urmă cu un deceniu şi ceva, când soţul a fost chemat la Domnul.

                          Rămasă singură, fără descendenţi, D-na Maria Beudean a avut şansa de a găsi înţelegere la familia strănepoatei sale Tuţa Năşcuţiu şi soţul Vasile Năşcuţiu, conjudeţeni de ai noştri, care cu omenia, altruismul şi bunătatea ce le sunt caracteristice  a decis să-i acorde ocrotire, să o ajute să beneficieze de asistenţă medicală şi spirituală,  să alunge şi depăşească singurătatea şi neputinţele fizice. E tratată cu foarte multă atenţie, respect şi condescendenţă.

                          În urmă cu câteva zile a beneficiat şi de vizita  preacucernicului părinte iconom stavrofor Ioan Nechita, parohul locului, care a oficiat o superbă slujbă de binecuvântare cu prilejul aniversării frumoasei vârste de 100 de ani. Atmosfera din cadrul familiei şi gospodăriei este una dintre cele mai agreabile.

                          Pretutindeni domneşte ordinea, bunul gust şi buna rânduială. Domnul Vasile  Năşcuţiu în tot ceea ce întreprinde şi face demonstrează că este un meşter neîntrecut, cu  mult spirit practic şi estetic. În prezent este angajat în execuţia lucrărilor de edificare a unui atelier de tâmplărie, în fapt o construcţie cu o destinaţie multifuncţională, ce cuprinde spaţii de producţie şi depozitare a materiei prime şi produselor finite, o bucătărie, cameră, cămară şi un spaţiu de destindere şi relaxare. Majoritatea lucrărilor şi pieselor importante  le execută în regie proprie. Am remarcat uşa sculptată manual a viitoarei construcţii şi atenţia specială cu tratează fiecare detaliu. Un cuib de berze populat de vreo patru sau cinci puişori deosebit de ageri şi viguroşi amplasat pe un stâlp de la reţeaua electrică  din preajmă  semnifică faptul că viaţa îşi continuă cursul său firesc, iar  lumea satului bârgăoan prin truda oamenilor săi este într-o continuă înfrumuseţare şi înnobilare. În aceste condiţii ne limităm să adresăm Felicitări d-nei Maria Beudean la importantul eveniment aniversar precum şi familiei Năşcuţiu pentru tot ceea ce a înfăptuit şi înfăptuieşte şi să le urăm multă sănătate, linişte şi fericire.