Centenar Titu Maiorescu

Se cuvine să-l readucem măcar o clipă în inimile noastre pe criticul literar,esteticeanul înzerstrat, la o sută de ani de la moarte.Născut în anul 1840,la Craiova,plecat la cei drepţi în anul 1917, este fiul profesorului ardelean Ion Maiorescu, omul ce s-a amestecat în rosturile revoluţiei paşoptiste ,ce pribegeşte pe la poalele Tâmpei,unde fiul său Titu face prima clasă de liceu.

Studiile începute la Braşov, în anul 1850, le continuă la Institutul „Theresianum” din Viena, şcoală absolvită cu excelenţă,după care continuă la Universitatea din Berlin şi Giessen,unde-şi ia doctoratul în filosofie .In anul 1861 termină şi facultatea de drept din Paris .Datorită calităţilor sale cărturăreşti este solicitat să rămână în străinătate ,dar refuză categoric şi revine în ţară,lucrând ca profesor la Universitatea din Iaşi ,unde întemeiază Societate celebră –JUNIMEA-în anul 1863, ce-şi desfăşura activitatea în Casa Pogor,Casa care l-a găzduit pe Eminescu,astăzi Muzeul Literaturii Române din Iaşi, şi revista CONVORBIRI LITERARE în anul 1867

Intre anii 1874-1917,Maiorescu lucrează la Bucureşti ca avocat,profesor universitar,deputat conservator,ministru şi chiar primministru ,prezidând Conferinţa de pace de la Bucureşti din anul 1913,în urma războiului balcanic.

Sub patronajul său s-au format marii clasici ai literaturii române ,în epoca fertilă a Regelui Carol-l-.Neântrecutul critic literar ne-a lăsat o vastă operă literară ca de exemplu:”O cercetare critică asupra poeziei române”, “În contra direcţiei de astăzi în cultura română”,”Direcţia nouă în poezia şi proza română” ,”Comediile domnului Caragiale”, ”Eminescu şi poeziile sale” ,”Povestirile lui Sadoveanu” ,”Poeziile lui Octavian Goga” şi multe altele.