Cinstirea eroilor la Rusu Bârgăului

Întreaga noastră ţară, tot pământul românesc pe care călcăm este o „sfântă biserică”, un sfânt „ţintirim” cu sfinte moaşte, care din adâncul timpului şi al pământului vorbesc despre vremuri de mult apuse, dar urmaşii au datoria morală şi materială să readucă la lumină şi să dea viaţă acelor „vremuri” ca să le facă cunoscute, dar şi pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de înaintaşi.

Oricât de adânc am scruta cu gândul veacurile aşezării Rusu Bârgăului, se va vedea că strămoşii ei s-au acoperit de gloria multor virtuţi aşezate peste amintirea lor asemenea unei piramide în vârful căreia străluceşte jertfa supremă pentru credinţă, pentru glie, pentru dreptatea şi libertatea comunităţii.

Eroii localităţii Rusu Bârgăului nu se pot aduna într-o cifră, chiar dacă am coborî pe firul istoriei, deoarece numărul lor este imens şi mulţi au rămas nişte anonimi, dar mă opresc la 4 momente deosebite legate de curajul şi tributul de sânge plătit de înaintaşi.

Uimitoare a fost cutezanţa lor de-a înfrunta Curtea de la Viena, care n-a reuşit să-i „convingă” a renunţat la singurul lor drept sfânt, religia ortodoxă, primită de la strămoşi, deoarece crezul lor era ferm ca al sfinţilor la care se rugau: „… ca rob ascult poruncile voastre, dar de-al meu Iisus Hristos nu mă leapăd de frica celor mai cumplite chinuri”.

Fiecare familie a comunităţii Borgo de Jos a avut unul sau mai mulţi membri grăniceri care au participat la campaniile războaielor purtate de Curtea de la Viena între anii 1788-1815 dintre care mulţi au căzut pe front deschizând lista oficială a eroilor acestei localităţi.

În cele două războaie mondiale au fost concentraţi, din comuna Rusu Bârgăului, toţi bărbaţii de la 20 de ani în sus, cei apţi de-a folosi arma. Mulţi au plecat şi puţini s-au întors. Unii s-au întors cu bine de pe front, pe alţii şocul războiului i-a afectat fizic sau psihic, dobândind calitatea de veterani ai localităţii, toţi povestind scene cutremurătoare trăite şi văzute pe front.

Din documente, de la familii, sau consăteni vârstnici, care şi-au amintit am adunat un număr de 30 de nume ale bravilor bărbaţi consăteni: soţi, taţi, bunici etc… care au murit la datoria în diferite ţări ale Europei. Familiile i-au aşteptat, i-au plâns, iar în cele din urmă au acceptat adevărul dureros printre şiroaie de lacrimi, care multă vreme nu s-au uscat de pe faţă.

Având atâtea motive, amintite, ca şi moştenirea materială, spirituală, istorică şi culturală lăsată de ei, pentru care toate florile din lume şi orice cuvinte nu sunt suficiente să-i răsplătim, am hotărât să le dau un semn al recunoştinţei şi al neuitării prin construirea unui monument în parcul din faţa şcolii care poartă numele poetului „Vasile Bob Fabian” pentru a nu lăsa să se şteargă istoria şi astfel, să dispară trecutul pentru că cine nu-şi cunoaşte trecutul, nu poate vorbi despre prezent şi cu atât mai puţin despre viitor.

În acest context, în anul 1990, preluând conducerea şcolii cu clasele I-VIII din Rusu Bârgăului, locul obârşiei mele, îmi construisem multe proiecte legate de trecutul satului şi a şcolii şi cu ajutorul lui Dumnezeu le-am realizat.

Monumentul are o dublă semnificaţie, este simbol al cinstirii eroilor, dar plasarea lui în faţa şcolii constituie o lecţie practică de istorie, de literatură, de geografie, de cultură civică şi chiar de muzică…

În anul 1991 am organizat o întâlnire cu veteranii satului, iar ca invitaţi i-am avut pe preotul paroh, profesorul Matei Albu, prof. Viorel Nemeş de la Prund, prof. Vasile Raţiu, care a venit însoţit de scriitorul Teodor Tanco foarte impresionat de această acţiune ca şi de programul prezentat de elevi.

Aş putea spune că atunci s-a semnat actul de naştere al monumentului în memoria eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale pentru că propunerea mea a fost înconjurată de cei prezenţi.

Promisiunea mea s-a materializat într-un modest monument după puterile mele financiare. Sfinţirea lui a fost o sărbătoare deosebită prin prezenţa P.S. episcop Vasile Someşan, înconjurat de un sobor de preoţi, o gardă militară de la U.M. din Prundu Bârgăului, fanfara militară de la Bistriţa şi ofiţeri superiori care-i însoţeau, reprezentanţi ai presei locale şi TVR, reprezentanţi ai Cultului Eroilor, ai Centrului Cultural Judeţean, colegi de la şcolile vecine, bârgăuani, dar şi persoane de la Bistriţa etc.

Sărbătoarea satului a fost îmbogăţită cu un frumos program artistic pe care l-am pregătit cu un grup de elevi ai şcolii şi s-a încheiat cu o agapă care a întreţinut buna dispoziţie a evenimentului.

În anul acesta, ca în fiecare an de la sfinţire, de „Ziua eroilor” preotul însoţit de credincioşi a săvârşit slujba de pomenire a eroilor, am depus o coroană de flori alături de aceea a Primăriei, s-au prezentat şi câteva poezii şi cântece de către elev ii şcolii.

Alăturăm recunoştinţă veşnic vie celor care de sub glie dau putere acestui neam ca să reziste şi să meargă mai departe pe urmele începutului creştin al acestei aşezări.

prof. Rafila Mureşan