Claudiu Şular: Sper să se ia decizia cea mai bună şi mai înţeleaptă, pe tema desfiinţării Şcolii Gimnaziale Nr. 2!

- Domnule director Claudiu Şular, care e punctul de vedere al conducerii, pe tema desfiinţării Şcolii Gimnaziale Nr. 2?

- Şcoala nu aparţine directorului, şcoala (Gimnazială 2 şi oricare şcoală sau liceu) aparţine comunităţii. Dacă pentru comunitate este o decizie importantă, atunci trebuie să o urmăm, sperăm să fie pozitive consecinţele acestei măsuri. Sunt convins că se vor lua cele mai bune decizii pentru elevi în ce priveşte integrarea lor în celelalte şcoli din municipiu deşi, şi aici era un cadrul favorabil integrării lor. Existau câteva argumente pentru care această şcoală ar trebui să existe în continuare, nu neapărat în această formă de organizare şi funcţionare. Nu neg faptul că există o reală îngrijorare a angajaţilor şcolii privind viitorul locului lor de muncă. Ştiu că d-na inspector şcolar general Camelia Tabără şi domnul primar apreciază această situaţie la adevărata ei importanţă şi cu maximă seriozitate pentru ca învăţătorilor şi profesorilor, dar şi personalului didactic auxiliar şi de serviciu, mă refer la angajaţii şcolii, să li se găsească o corectă rezolvare a problemei lor în cazul desfiinţării şcolii. Sunt angajaţi (cadre didactice şi personal de serviciu) responsabili şi devotati muncii lor.

- Ce părere aveţi de declaraţia autorităţilor locale că şcoala este o enclavă şi copiii romi sunt discriminaţi, că nu au şanse de afirmare?

-În ce priveşte desfiinţarea şcolii, îmi rezerv dreptul de a nu comenta indiferent de ce decizie s-ar lua. Ar exista câteva argumente pentru care această şcoală ar putea să-şi continue existenţa, e drept, nu neapărat în această formă de organizare. Este o şcoală gimnazială ca oricare altă şcoală. Personal nu am văzut şi nu văd în niciunul dintre elevii şcolii un altfel de copil decât oricare altul. Nu am nici un fel de problemă în ce priveşte discriminarea de orice fel ar fi, nu au existat, nu există şi nu trebuie să existe în şcoală, aceasta sau în oricare alta vreo problemă de genul acesta. Toţi sunt copii şi au dreptul la educaţie şi la egalitate de şanse..

- Are vreo legătură cu faptul că Liceul de muzică nu are spaţiu şi s-a recurs la desfiinţarea unei şcoli?

-Am convingerea şi îmi place să cred că această măsură nu are vreo legătură cu faptul că Liceul de muzică nu are spaţiu şi s-ar fi recurs la desfiinţarea unei alte şcoli. Personal, ca cetăţean şi profesor de istorie, sunt total împotriva desfiinţării de şcoli şi spitale, având în vedere că mai bine de un secol şi jumătate, cu eforturi imense, s-au construit şcoli şi spitale până în cele mai îndepărtate cătune. Şcoala Generală nr. 2 din Bistriţa are o istorie demnă de consemnat în peisajul cultural bistriţean. Istoria sa de 120 de ani de existenţă ne face să fim mândri, dar ne şi obligă sa fim responsabili în demersurile şi deciziile noastre. Clădirea a fost concepută ca unitate de învăţământ şi a fost edificată în anii 1893-1894. În decursul timpului, şcoala a avut mai multe denumiri: Iniţial ”Şcoala civilă de stat românească de băieţi din Bistriţa”; însuşi scriitorul Liviu Rebreanu a fost elev în clasele a III-a, a IV-a şi a V-a la Şcoala Civilă de Băieţi din Bistriţa, între anii 1897-1900. În anul 1923, Ministerul instrucţiunii înfiinţa Liceul românesc ”Alexandru Odobescu”. În aprilie 1948, Ministerul Învăţământului lua o decizie care spunea că „această şcoală trece cu întreaga zestre şi populaţie şcolară la Şcoala primară de fete din localitate, contopindu-se cu aceasta sub denumirea de şcoala Primară Mixtă nr. 2, sub conducerea unei singure direcţiuni.” Vedeţi dumneavoastră, în nici una din momentele existenţei sale, această şcoală nu a trecut printr-un proces de desfiinţare, ci de fiecare dată unul de reformă, de adaptare a situaţiei la noile realităţi. Ca manager al acestei unităţi şcolare, din sept 2012, am optat pentru schimbarea "feţei şcolii" treptat, în următorii ani prin implementarea alternativelor educaţionale, schimbarea populaţiei şcolare, să spunem aşa şi integrarea treptată a actualilor elevi în celelalte unităţi şcolare, dar se pare că nu mai este timp pentru aşa ceva.

- Cum vor fi repartizaţi copiii, dacă vi s-a transmis ce se va întâmpla concret?

- În situaţia în care acţiunea începerii integrării imediate a elevilor de aici reprezintă o prioritate a administraţiei locale şi a ISJBN, propunerea mea a fost una a fuziunii cu o altă unitate de învăţământ, situaţie care, ar impune automat: preluarea patrimoniului, a arhivei, a personalului, a unei părţi din elevi. Dar, aşa cum spuneam, dacă pentru comunitate este o decizie importantă, atunci trebuie să o urmăm şi să aşteptăm roadele ! Situaţia a fost analizată în detaliu, au avut loc numeroase analize, întâlniri ale noastre, cadre didactice şi conducerea şcolii cu părinţii elevilor, ale doamnei inspector şcolar general Camelia Tabără cu angajaţii şcolii, ale d-lui primar şi a d-nei inspector şcolar general cu părinţii elevilor. Situaţia a fost „întoarsă pe toate părţile", sper că s-a ajuns la o analiză obiectivă, realistă şi corectă a situaţiei şi să se ia decizia cea mai bună şi mai înţeleaptă!

-Vă mulţumim pentru precizările dumneavoastră şi sperăm ca din toată această poveste să câştige elevii.