Conferinţa „Din istoria Târgului Mare al Bistriţei”, la Primăria Bistriţa

Sâmbătă, 27 august, în sala mare a Primăriei Bistriţa, a avut loc o conferinţă cu tema „Din istoria Târgului Mare al Bistriţei!”
Conferinţa a făcut parte din manifestările culturale-istorice-ştiinţifice din cadrul Târgului Mare al Bistriţei – 24-28 august 2016.
În eleganta şi cocheta sală mare a Primăriei Bistriţa, evenimentul cultural a debutat cu un Cuvânt de deschidere adresat asistenţei selecte, de primarul european al Bistriţei – ing. Ovidiu Teodor Creţu. Au urmat 4 conferinţe pe tematica colocviului susţinute de istorici cunoscuţi din România şi Germania, amintindu-i pe Gunter Klein (Germania), prof. dr. Gheorghe Mândrescu, dr. Corneliu Gaiu, prof. Vasile Duda, la final, a urmat un dialog de întrebări şi răspunsuri.
Ca un rezumat aproximativ, ziaristul a reţinut: Bistriţa, ca şi cetate, a fost cea mai puternică fortificaţie din Nord-Estul Transilvaniei, unul dintre cele 7 burguri, împrejurul cărora s-au închegat comunităţilor saşilor transilvani – Siebenburger.
Avem mărturia din anul 1564 a călătorului italian Giovani Idrea Grano, ce relata despre oraşul Sibiu ca fiind cel mai puternic, Clujul cel mai populat, Bistriţa cel mai frumos.
Cetatea Bistriţei cunoaşte un avânt economic în secolul al XV-lea va duce la dezvoltarea unor meşteşuguri, a breslelor de meşteşugari – zidăritul, pietrăritul etc. Între anii 1467 – 1527, în oraşul Bistriţa sunt atestaţi 4 zidari – Braumann, ce ajung juraţi ai cetăţii în perioada 1465-1468. Tot în această perioadă, Cetatea Bistriţei îşi definitivează incinta de zid datorită obţinerii privilegiului acordat de regele Matei Corvin.
Bistriţa s-a individualizat ca oraş transilvan cu specific german. Simbolul Cetăţii Bistriţa a fost din secolul al XIV-lea şi până azi Struţul cu potcoavă în cioc. Întâia stemă a oraşului cuprinde acest simbol după heraldica familiei princiare de Anjou, ce a oferit blazonul lor Bistriţei. Struţul reprezenta calităţile comerciale ale bistriţenilor, iar potcoava din ciocul său – abilităţile meşteşugăreşti ale locuitorilor şi norocul necesar.
Bistriţa s-a structurat în jurul Pieţe Centrale, în care s-a construit Biserica Evanghelică, parohială a burgului, Markplatz. Poate că ar fi potrivit ca un grup statuar „Fondatorii”, reprezentând un sas şi o sască, în costume populare germane, să fie amplasat în piaţetă, în faţa Primăriei şi a Bisericii Evenghelice din Bistriţa!
Piaţa, pe latura de nord, are un şir de case cu portic orientat spre piaţă, ocupat de Casa Parohială, apoi cele ale unor patricieni bogaţi. Sub arcadele caselor era amplasată Piaţa de cereale, această latură se va numi Kornmarkt, acum Sugălete. Marktplatz – Piaţa Centrală – va deveni un puternic centru economic şi comercial al oraşului, după acordarea Dreptului de a ţine Târgul Mare, privilegiu acordat de către regele Ludovic cel Mare de Anjou în anul 1353.
În jurul Bisericii Evanghelic, înconjurat de o incintă de zid, se găsea Cimitirul, care a funcţionat până în secolul al XVIII-lea.
Lipite de zidul de incintă se găseau amplasate Halele breslelor, ce avea spre Piaţă portice susţinute pe pile de zidărie sau pe stâlpi de lemn. Pe latura de sud a Pieţei Centrale era situată Hala Măcelarilor lângă canalul ce străbătea piaţa.
Pe latura de est a Pieţei se aflat Halele tăbăcarilor şi ale blănarilor. De asemenea, aici se aflau şi tarabele cizmarilor şi ale tâmplarilor.
Pe latura de nord, în planul oraşului din anul 1750 figurează o construcţie ce ţinea de biserică – „Casa preoţilor”.
Pe latura de vest a Pieţei erau amplasate Halele Dogaruilor, iar în dreptul Primăriei vechi – clădirea şcolii.
Clădirea şcolii este amintită documentar în anul 1388 şi a avut un local nou, începând din anul 1565, constructorii ei fiind aceiaşi cu ai Bisericii Evanghelice.
În anul 1349, Bistriţa a primit statutul de „Civitas”, iar cum afirmă documentele în 1353, a primit dreptul de a ţine „Târgul cel Mare”, timp de 7 zile în luna august, în jurul Bisericii Evanghelice din Piaţa Centrală. Târgul era organizat, de obicei, între 19-25 august. Astfel, Târgul cel Mare al Bistriţei a fost organizat iniţial cu ocazia Sărbătorii de Sfântul Bartolomeu, negustorii care veneau la târg erau din Transilvania şi din afara ei. Astfel, în luna august, Bistriţa devenea, pentru o săptămână, unul dintre cele mai importante oraşe din Europa Centrală şi de Est.
La „Târgul cel Mare” al Bistriţei la mare căutare erau: opincile, pungile de piele, frânghiile, chingile şi pălăriile ţărăneşti. Erau multe cârciumile cu tarafuri de lăutari, cu mititei şi vin de Lechinţa, aici se putea mânca şi bea bine şi ieftin.
Cu cel puţin 2 luni înainte, negustorii închiriau „şatrele”, construcţii improvizate, în care urmau să-şi vândă mărfurile: pânzeturi, stofe, oale de lut, cojoace, încălţăminte, căciuli, diferite sortimente de brânză, lână, pături, borangic, marame, carne şi peşte. Vinul de Lechinţa era cunoscut drept „Vinul împăraţilor”, fiindcă el era băutura preferată a Casei Imperiale din Viena. În secolele XII-XIII, localitatea a devenit celebră pentru vinul ei.
Majoritatea vinurilor de Lechinţa sunt albe, dulci, demiseci şi seci. Pe oamenii veniţi la Târg, la bâlci, îi asurzeau pocniturile capselor de la „încercarea puterii”, zgomotul tamburinelor, al flaşnetelor şi căluşeilor ce se învârteau ameţitor, sunetul spart al alămurilor şi bătaia înfundată a tobelor de la circuri.
Bistriţa se va dezvolta până la înflorirea europeană din 2016 datorită şi „Târgului Mare”, asigurându-se locuitorilor ei bunăstare, însemnătate şi forţă economică şi culturală de-a lungul istoriei.
Patricienii Bistriţei, bistriţenii adevăraţi, trebuie să cunoască aceste adevăruri istorice din arhivele timpului.