Constantin Catalano, flacăra vie a culturii de pe Valea Sălăuţei, la 70 de ani

Profesorul, cercetătorul, muzeograful Constantin Catalano împlineşte azi 70 de ani. Nici nu-ţi vine să crezi cum a trecut vremea şi anii s-au adunat încununând într-un buchet de trandafiri viaţa şi activitatea dedicată culturii. Îl cunoaştem pe Constantin Catalano un apărător al literaturii ce-şi are izvorul pe Valea Sălăuţei, în Hordou, acolo unde zeci de ani s-a ocupat de Casa Memorială „George Coşbuc”. Iată, în anul în care am marcat 150 de ani de la naşterea geniului din Ţara Năsăudului, marcăm şi şapte decenii de viaţă ale unui om care a trăim cu adevărat în spiritul viu al lumii satului lui Coşbuc. Deşi a fost chemat de nenumărate ori ca profesor sau muzeograf în instituţiile din capitala de judeţ, nu şi-a abandonat niciodată satul natal decât în perioada studiilor, iar mai apoi a ales să ducă o viaţă frumoasă în mijlocul oamenilor din rândul cărora s-a ridicat şi George Coşbuc. Ştie totul despre opera acestuia, fiind un adevărat specialist în Coşbuc, iar studiile publicate au contribuit la întregirea reperelor culturale despre viaţa şi activitatea Bardului din Hordou. Ar putea povesti despre Coşbuc zile în şir, ar putea face o radiografie a „celebrităţilor” care au trecut pragul Casei Memoriale, de la Regele Mihai până la Elena Ceauşescu. Ar putea recita sute de versuri.

            Constantin Catalano are un farmec al lui, fiind un om cald, cu zâmbetul mereu la el acasă, un intelectual care şi-a făcut din vatra satului natal rampa de lansare spre lume.

            Din anul 1968, a fost directorul Muzeului din Coşbuc, din aceeaşi perioadă soţia Maria fiind profesoară de matematică, iar mai apoi directoarea şcolii din comună. Are doi copii de care este foarte mândru – conf. univ. dr. Horaţiu Catalano, directorul Extensiei Năsăud a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, şi as. dr. Constantina Catalano, cadru didactic la aceeaşi universitate clujeană. O familie de intelectuali care astăzi se bucură alături de cel care a fost pentru ei, dar şi pentru judeţul nostru, un adevărat reper – Constantin Catalano.

            Mulţumindu-i de frumoasa colaborare avută de-a lungul timpului cu cotidianul nostru, îi urăm, în numele cititorilor, mulţi ani cu sănătate şi bucurii, iar viaţa să-i fie mereu însoţită de zile însorite.

Menuţ Maximinian

 

Constantin Catalano (n. 25.11.1946, Coşbuc) a absolvit Universitatea Babeş Bolyai, Facultatea de Filologie şi este cercetător ştiinţific funcţionând ca şef al Secţiei case memoriale din cadrul Complexului muzeal Bistriţa-Năsăud.

     Este membru de onoare al Societăţii literare „GEORGE COŞBUC”-BELGIA-ROMÂNIA, afiliată la „ LA LIGUE COOPERATION CULTURELLE ROUMANIE-FRANCE et ou CONSEIL NATIONAL ROUMAIN, sous les auspice du  CENTRE INTERNATIONAL DE LA POESIE.

      Preşedinţia României i-a acordat medalia  Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a, 2004.    

     Volume publicate: G.Coşbuc-Poezii uitate, Ed.”George  Coşbuc”, Bistriţa, 1990; G.Coşbuc –povestind copiilor,  Ed.George Coşbuc, Bistriţa 1994 (antologie); G.Coşbuc- poezia creştină- antologie şi cuvânt înainte de C.Catalano, Ed.Mediamira, Cluj-Napoca, 1999; G.Coşbuc- Poezia şi proza creştină- ed.a II-a, revăzută şi adăugită cu o prefaţă de C.Catalano, Ed.”George Coşbuc, Bistriţa, 2000, George Coşbuc-poet de lume          - antologie,note şi postfaţă de C.Catalano, Ed.Supergraph, Cluj-Napoca, 2000; George Coşbuc, elevul-poet – antologie , selecţie şi postfaţă de C.Catalano, Ed.George Coşbuc, Bistriţa, 2001; George Coşbuc-epos românescantologie, selecţie şi postfaţă de C.Catalano, Ed,Supergraph, Cluj-Napoca, 2005; Constantin Catalano, Hordou (Coşbuc) studiu monografic vol.I, , Ed.Pegasus, Bucureşti, 2005.

     A colaborat  diverse publicaţii culturale: Tribuna, Steaua, Scânteia Tineretului, Îndrumătorul cultural, Revista Muzeelor, Zestrea, Mişcarea literară, Răsunetul (Ecoul),Mesagerul etc.

     Este prezent în antologii, dicţionare, volume de studii şi comunicări, cu peste 100 de colaborări.

 

 

Referinţe critice:

 

      „Când am citit antologia „George Coşbuc-, elevul -poet…am făcut un calcul simplu, aflând câţi ani avea poetul din Hordou atunci când a scris aceste versuri…”

Ion Radu Zăgreanu

 

     „Demersul lui Constantin Catalano reprezintă evidenţierea cu toată puterea a unei faţete a creaţiei coşbuciene.”

Victor Ştir

 

     „Cartea e un studiu monografic de un tip special: informaţia(rezultă fireşte, din cercetare, documentare are însă însoţirea unui halou evocator, memorialistic. De aici referiri la anii copilăriei, la tată, la bunic….Lucrarea e ferită de căscatul inevitabil al unei monografii oricând gândită de ariditate şi pasiunea pentru detaliu insignifiant.”

Cornel Cotuţiu

 

 

„Antologia  lui Constantin Catalano e în măsură să ne dea o imagine edificatoare a elevului poet”

Ion Simuţ

 

Aforismul la Coşbuc

(fragment)

     Spirit înnoitor în lirica modernă la noi, autorul Nunţii Zamfirei, este receptiv la tot ceea ce literatura românească a dat până la el: „Citiţi cu luare aminte pe Eminescu. Multă vreme vor avea să înveţe de la el acei care vor să stăpânească secretele versului românesc”. Despre Caragiale afirma: „El era un om cuminte, fără izmeneli, şi totdeauna pornit să zeflemească moftangii noştri. Când voia să-şi bată joc de caraghioşii protipendadei , îi boteza Georges, Baby, Roro(…).Era un fenomen. Totdeauna aprecia scriitura înaintaşilor. „Brazdele  de plug, trase paralel şi una lângă alta de scriitorii generaţiilor anterioare, erau arătura în toată legea pentru sămânţa ideilor lor  şi ale neamului nostru”.

     Coşbuc ajunge să fie chiar incisiv cu contemporanii confraţi care uneori:”… acopăr cu puterea gurii că n-au nici-un talent”, căci:  „Ce naiba să mai scrii,/  Când sferele gândirii de gânduri sunt pustii?”.El, ca şi Ungaretti, cum ar spune Giacomo Debenedetti „ ...nu face altceva decât să răstoarne ermetismul”, care începuse a se încropi şi la noi şi care va face carieră abia prin Ion Barbu. Proverbialul tonus coşbucian, vehiculat în epocă, de exegeţii săi contemporani este uneori umbrit (ce-i drept foarte rar), de poetul care se lamentează, care încearcă şi experienţa universului tanatic, ca într-o repetabilă povară umană:”Sub plopii rari apele sună/Şi plopii rari vâjâie-n vânt,/Iar roata se-nvârte nebună!/Eu stau la covată şi plâng,/Şi-n ochii mei lacrimi s-adună”. Tonul elegiac îşi are originea încă în primele încercări ale adolescentului Coşbuc, când poeziile sale incluse în „poezia minoră”, erau simple improvizaţii puse sub semnul unor suferinţe imaginare. Deşi acestea nu reprezintă personalitatea bardului, ele sunt, totuşi, nişte întrebări cărora poetul le caută răspunsul: ”Nu cerceta aceste legi,/ Că eşti nebun când le-nţelegi!”

     Nota arhaică din poematica coşbuciană confirmă încă o dată trăirea lirică, sensibilitatea şi starea emoţională în confruntarea cu eposul românesc. Poetul cetăţean încearcă firul înţelegerii . Poetul cetăţean încearcă înţelegea eposului nostru nu ca un observator, ci ca un participant afectiv la trăirile conatalilor săi transilvăneni. Pilda cronicarilor şi paşoptiştilor este reazemul statornic al ardeleanului retras în îmbietoarea, în aparenţă, linişte a metropolei româneşti. Istoria şi patriotismul la Coşbuc   sunt o înlănţuire în care cele două noţiuni, alături de a treia patria ,se interferează şi obligă cititorul la evadarea în negura vremii. Aici poezia este tonică şi dragostea poetului pentru sorgintea sa română este înlănţuită  cu ura şi ideile izvorâte din aceasta converg toate spre ideea de unitate naţională, a românilor de peste tot, ca un balsam ce înlănţuie sufletul rănit al etniei române. Aforistica sa , aici este precumpănitoare. Începând cu strămoşii noştri geto-daci şi până la momentele istorice trăite de poet, Războiul de Independenţă şi prima conflagraţie mondială, toate se subscriu acestei idei generoase, de înţelepciune izvorâtă din viaţa, munca şi lupta ţăranului român…

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5