Convorbiri cu Ovidiu Drimba

Graţie unui mănunchi de împrejurări favorabile, în anul 2014 am avut bucuria de a sta de vorbă, direct, de mai multe ori cu marele om de cultură al României, Ovidiu Drimba.
În anul 1984 m-am aflat printre românii care s-au bucurat să citească o carte de excepţie: „Istoria culturii şi civilizaţiei” Vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, autor, Ovidiu Drimba.
Este adevărat că în acele timpuri nu era acces la internet şi, a avea în bibliotecă o carte de 870 pagini cu texte, planşe şi hărţi ce îţi deschidea un orizont despre lume era o binecuvântare.
După treizeci de ani, prin graţie divină, m-am aflat prima dată faţă în faţă cu acest Mare Profesor, scriitor, om de cultură ce este acum la o vârstă venerabilă.
Conversaţia cu Ovidiu Drimba fost pentru mine un prilej foarte rar de a asculta minunate şi valoroase lucruri despre cultură şi civilizaţie, religie, dar şi despre viaţa sa personală, trăită ca un miracol, după cum a povestit.
Am văzut o fiinţă ce a trăit şi trăieşte cu Dumnezeu în minte şi suflet ce s-a dedicat ştiinţei. Am trăit clipe minunate! Mi-a vorbit despre un Dumnezeu în care crede, ce este deasupra tuturor religiilor lumii, iar acest lucru m-a bucurat enorm, deoarece şi eu cred în acest Dumnezeu al Universului.
Ne-am dăruit cărţi. Ce poate fi mai frumos! Mi-a dăruit cartea sa: „Pagini despre cultura europeană”, Editura Excelsior-Multi Press, 1994, reeditată, căci această operă a fost scrisă în tinereţe de dânsul şi publicată în anul 1945, de Ed. Publicom.
Cu smerenia cuvenită, i-am înmânat volumul Împreună din Iubire, pe care îl publicasem la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca.
Rareori ne este dat să recepţionăm direct un Om care emană fericire din interiorul său, din conştiinţa sa.
Eu l-am întâlnit prima dată la vârsta de peste nouăzeci şi patru de ani şi am perceput la domnia sa Conştiinţa atemporală, Inteligenţa.
Cât a vorbit despre viaţa sa, mi-am dat seama că acţiunile sale de succes au avut ca izvor atenţia vigilentă permanentă, au avut izvorul divin ce există în fiecare om.
În povestirea sa, l-a evocat pe Lucian Blaga cu energia Iubirii care transcende formele, sau mai bine zis, am văzut la Omul Ovidiu Drimba fenomenul, - ce dorim să îl întâlnim cât mai des la oameni, şi anume,- cum acţionează conştient în tot ce face, totul fiind o armonizare a ceea ce exprimă în exterior cu interiorul său treaz şi în stare de acceptare.
Fiinţează cu Bucurie şi Acceptare a vieţii dată de Dumnezeu. Are un interior plin de Pace.
M-a impresionat profund felul cum a vorbit cu mine, cu ce stare de conştiinţă. Am simţit ceea ce înseamnă să fii în prezenţa unui Maestru spiritual. Am trăit o stare de însufleţire, şi, la Ovidiu Drimba se vede că este o realitate faptul că există materia în care a coborât divinul.
În locuinţa dânsului m-am simţit ca într-o Catedrală veche, sfinţită!
În cadrul unei alte întâlniri, profesorul Ovidiu Drimba s-a bucurat când i-am înmânat Ziarul „Răsunetul” în care am publicat articolul:
«Zenovie Cârlugea: „Lucian Blaga - solstiţiul sânzienelor”» , articol în care am amintit numele său, şi am citat câteva cuvinte ale sale.
Atunci, auzind de Bistriţa, m-a întrebat de Niculae Gheran şi i-am spus despre cărţile:
„Liviu Rebreanu prin el însuşi”, autori Niculae Gheran şi Andrei Moldovan, şi: „Cu Liviu Rebreanu şi nu numai”, autor Niculae Gheran, în care este un capitol: „Blaga şi Rebreanu Dialog epistolar”, ambele apărute la Editura Academiei Române.
În mirabila mea întâlnire directă, am discutat cu Domnul Profesor Ovidiu Drimba despre cum a avut şansa de a fi asistentul lui Lucian Blaga la Cluj, despre alte perioade din activitatea sa profesională de mare valoare, inclusiv despre cei zece ani cât a fost lector şi şef la Catedra de Limba şi literatura română modernă de la Universitatea din Torino şi apoi la Universitatea Catolică din Milano, despre minunata sa soţie şi am citit originalul scrierii, Sonet liber, operă scrisă de Lucian Blaga, pentru dânsul şi logodnica sa, în ziua cununiei lor, 15 Februarie 1947.
Am primit, în dar, o copie xerox a Sonetului!
Familia Adrienne şi Ovidiu Drimba, în cei 64 de ani petrecuţi împreună, au adunat în viaţă un adevărat tezaur de cărţi, albume de artă, manuscrise, arhive personale. Până acum Profesorul a donat 5000 de volume la BCU „Carol I”, iar în acele momente, după cum mi-a explicat una din persoanele-asistente care îl însoţesc permanent, se pregătesc pentru donaţie alte 2000 de volume.
Domnul Ovidiu Drimba este Preşedintele de onoare al revistei „Portal-Măiastra”, Tg. Jiu şi, legat de această publicaţie, mi-a vorbit, cu căldură, despre profesorul Zenovie Cârlugea, directorul acestei reviste de cultură.
La începutul acestui Nou An, 2015, Domnul Ovidiu Drimba m-a invitat cu sinceritate să îl mai vizitez când merg la Bucureşti şi am căzut de acord să vorbim despre prietenia sa cu marele Om de cultură George Uscătescu, mai ales că am fost colegă în anii’80 la Direcţia de Muncă a Capitalei cu un frate al acestuia, eminentul jurist Tiberiu Uscătescu, care ne povestea despre o mare iubitoare a poporului român, vestita şi frumoasa cântăreaţă Consuelo Rubio, cumnata sa.
Închei aceste câteva rânduri despre fericita ocazie de a sta de vorbă cu Domnul Ovidiu Drimba, dar nu înainte de a reproduce dedicaţia, de pe o carte din biblioteca mea: „Ontologia culturii”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1987, pe care autorul, George Uscătescu a scris-o:
„Această carte e dedicată memoriei soţiei mele, Consuelo, întru cinstirea dragostei ce a purtat sufletului, limbii şi culturii româneşti.”
Sunt minunate aceste întâlniri culturale, directe sau prin intermediul cărţilor!