Cornel Cotuțiu: Nevoie de silă (fie măcar potolită...)?

     Un aspru gazetar oltean își începe rubrica sa  dintr-o revistă bucureșteană de cultură astfel:

     „S-a încheiat una dintre cele mai terne - și totodată sinistre - campanii electorale din istoria postcomunistă a României.”

     Deși, inițial, se socoate indiferent față de rezultate, își uită apoi opinia despre sine și înșiră de-a lungul paginii vocabule și sintagme, pe care le voi relua mai departe, din convingerea că nu numai eu voi trăi (cum mi se întâmplă acuma) o stare de repulsie pentru hăul politico-guvernamental-administrativ în care am ajuns. Iată:

     * De când „românilor li s-a permis să-și ridice în cap țoalele politice”, în ultima lună nu s-au văzut decât „platitudini, minciuni, aberații, măscări”.

     * Exponenții vieții publice „te izbesc de găunoșenie, mediocritate, conformism și ineficacitate, scăldate în sosul rânced al incompetenței și clientelismului politic.”

     * Din 1989 „s-au strecurat pe sub nas toate ideologiile (mai puțin ideologia bunului simț)”.

     * România trebuie salvată „de șleahta de gogomani, nulități, escroci și derbedei”.

     * Organizatorii alegerilor au fost persoane care „duhneau a oportunism și găunoșenie morală”.

     * „Germenele nemerniciei și corupției” au provocat o „senzație dominantă - sufocarea și voma”.

     * „N-am să obosesc s-o repet: Una din explicațiile majore privind starea janică a clasei politice actuale e legată de refuzul statului român de a se despărți oficial, printr-un proces și o lege, de comunism.”

     * „În clipa de față, alegrile se câștigă prin exploatarea prostiei, a resentimentelor și prin stăpânirea demonilor șovinismului și naționalismului.”

     * În final, gazetarul se întreabă patetic: „Va mai fi Pământul un loc în care să ai dreptul să-ți cauți liniștea și fericirea ?”

     În final, în ce mă privește, locuitor pe Someșul Mare în amonte, am satisfacția că demersul electoral din această zonă a fost străin de... adjectivele mânioase ale condeierului a cărui pagină am parcurs-o cu pixul în mână.

                                                                  Cornel Cotuțiu