Critici literari și cronicari literari

Prima mențiune care trebuie făcută este aceea că revista apare lunar la Lugoj, jud. Timiș. Câteva cronici literare merită evidențiate: Cornel Ungureanu scrie despre romanul «Între cruce și bisturiu» de Paul Purea, o admirabilă carte de învățătură a unui medic profesionist. Radu Ciobanu scrie despre volumul «Croitorul de cărți» de Monica Pillat (Baroque Books & Arts, Buc., 2019), volum de proze, atâta vreme cât autoarea este etichetată „poetă”. Trei proze compun cartea, cuprinzând trame epice, personaje cu identitate, dialoguri coerente, aparent realiste, dar ținând de lumea imaginarului viabil și puterii cuvintelor. Criticul Adrian Dinu Rachieru compune o micromonografie a scriitorului și artistului plastic Alecu Ivan Ghilia, pornind de la romanul «Manuscrisul arestat. Dragoste și moarte la Pelișor» (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2018), în care autorul construește un roman în roman, unul dedicat vieții și sfârșitului vieții Regelui Ferdinand Întregitorul, altul vieții creatorilor literari neîncoronați care petreceau prin anii 1950-60 la casa de odihnă și creație situată în Castelul Pelișor de la Sinaia. Clujeanul Ovidiu Pecican semnează două recenzii de carte: «Înconjurul lumii în doi» de Horia Porumb, un jurnal de călătorie, și «Aripile Albastre», narațiune care face parte dintr-un ciclu de romane, trilogii, tetralogii (cronicarul O.P. nu meționează editurile, astfel, nici noi). O pagină interesantă ne oferă George Motroc în dialog cu Sorin Lucaci despre moștenirea spirituală lăsată de scriitorul Vasile Andru, care după anii 1990 s-a lăsat atras de morala creștină și spiritul creator asiatic din Tibet și de cel de la Muntele Atos, „înviind”, cum se spune, în moștenirea spirituală a isihasmului. Cornel Galben analizează cartea de dialoguri realizate de Rodica Lăzărescu, «Invitație la confesiuni» (Ed. Vatra Veche, Tg. Mureș, 2018). În alte pagini, Ion Toma Ionescu oferă o cronică la romanul «Frica» de Nicolae Breban (Ed. Tracus Arte, Buc., 2019), Paraschiva Buciumanu scrie despre romanul «Apocalipsis» de Adrian G. Romilă (Ed. Polirom, 2019) iar Delia Muntean se ocupă de volumul de versuri «Proverbele cenușii mele» de Daniel Bozga (Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2019 – cu prefață de Gabriel Cojocaru). Romulus V. Giorgioni se ocupă de un mănunchi de cărți, cronichete la: «O formă de viață necunoscută» eseuri de Andreea Răsuceanu, «În pas alergător» poezii de Marian Oprea, «Iluziografii» roman de Domnica Pop, «Perihoreze» poeme de Theodor Damian, «Vieți paralele/ Parallele Leben», volum bilingv, poezii de Daniela Radu și «Calendare de fum» poezii de Costel Simedrea.
Excelent eseul „În apărarea reperelor identitare” de Magda Ursache, care text deși a apărut și în revista „Contemporanul. Ideea europeană”, merită recitit. Semnează poezii: Andrei Zanca, Lucian Mănăilescu, Alexandra Iancu, Tudor Gheorghe Calotescu, Dorin Croitor, Vasile Morar, Geo Galetaru, Adam Puslovic, Adelina Fleva, Consuelo Jiménez Martín – poetă din Portugalia, traducere de Costel Drejoi, iar proză: Dan Florița-Seracin, Dorina Măgărin, Alexandru Moraru.
La pagina de opinii, Remus Valeriu Giorgioni polemizează cu Horia Vicențiu pe marginea unui articol său apărut în „România literară” nr. 29-30/ a.c.,intitulat ”Bastardul divin” – o cronică literară/comentariu la volumul «Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus» de Brant Pitre (Ed. Humanitas, 2017).
Ar mai fi de comentat cronica literară/recenzia de Daniel Marian la două volume de poezie semnate de Gheorghe Vidican: «Fisura primăverii» (Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017) și «Un interior glisant» (Ed. Tracus Arte, 2018). Înscriindu-l pe autor în rândul curentului neo/post-modernismului – (citez) cu o poezia a realului precum și a iluziei, care mângâie dar și doare, cu duium de imagini sprijite pe simțuri, poezia este una diferită, când calmă, când tăioasă, cu o diversitate care ar putea fi productivă pentru noile generații care își caută mersul –, cronicarul izolează frumuseți de arhitectură a logosului, și se lansează într-o serie de citate din lirica lui G.V., o splendidă reverie halucinantă, spre a-și susține afirmațiile:
”sărutul contorsionează amiaza în trupul meu boncănitul cerbilor o sărbătoare vulnerabilă/ o dâră de labirint urmele noastre deșiră strigătul sirenelor risipind îndoiala din catargele învingătorilor/ în grotele săpate în trupul nostru un întuneric acvatic se furișează în lumina dezmățului/ lumina farului posesivă ca și penelopa oferă urmelor noastre pașii reginei maria/ urmele noastre câtă glorie”; „prima copilărie a dragostei ia formă de torță jubilează într-un sărut barbar tinerețea/ căzută în genunchi a doua copilărie a dragostei miracol un fel de lectură interzisă în comunism/ o coborâre înlăuntrul nostru întoarce mirarea trecătorilor pe trecerea de pietoni/ prima copilărie a dragostei imaginea altcuiva înșelătorie în liniștea mării/ a doua copilărie a dragostei o plimbare secretă prin catacombele veneției așezate în noi tezaur/ lumea nostră cu capul în jos așează viitorul pe tavan îmbrățișările săruturile în noi adriatica/ simt ferocea inițiere carnală a viitorului dâră de labirint/ împăcarea cu lumea...”. Ș.a.m.d.