Cu Ana Oltean, despre Bârgău, flautul fermecat şi centrul lumii

Ana Oltean s-a născut în anul 1977 în Prundu Bârgăului şi este stabilită la Berna. Absolventă a Academiei de Arte din Berna, în 2002, cu diplomă de solist, Ana a pus prima dată mâna pe un flaut la vârsta de 10 ani. La doar un an s-a înscris la gimnaziul Liceului de Muzică "Sigismund Toduţă" din Cluj-Napoca, unde a avut şansa să-l întâlnească pe dascălul Vasile Gocan, de la care a învăţat cu adevărat ce este muzica. Solista a susţinut concerte în toate ţările Europei, dar a dat lecţii de flaut şi în India. De şase ani are un proiect prin care ţine cursuri estivale de flaut la Bistriţa.

Un dialog în miez de vară, purtat cu artista la Bistriţa, ne descoperă povestea unui flaut. Ci nu unul oarecare, ci un flaut fermecat.

- Vară de vară avem cursuri susţinute la Bistriţa de dvs. De unde idea acestui proiect?

-Ideea de a realiza acest proiect s-a născut în toamna anului 2005, când am avut un turneu de concerte în România şi am fost rugată de către fostul meu profesor, Vasile Gocan, să fac un work-shop cu elevii Liceului de Muzică din Cluj. Lucrând atunci cu elevii, am realizat că sunt multe informaţii pe care le pot aduce tinerilor de aici. În mai 2006 am venit cu ideea proiectului scrisă, iar în luna iulie am incheiat cu succes prima ediţie a cursurilor de vară.

-Cum sunteţi sprijiniţi de comunitatea locală?

-Liceul de Muzică “Tudor Jarda” ne pune la dispoziţie întreaga infrastructură pentru cursuri, repetiţii şi studiu. Fundaţia Societatea de Concerte ne sprijină prin minunata sală a Sinagogii, în care au loc concertele pe întreaga perioadă a cursurilor. Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud ne pune la dispoziţie materialele promoţionale şi programele detailate ale concertelor.

-Aveţi ca loc natal Valea Bârgăului. Ce este pentru dvs. Bârgăul ?

-Bârgăul este acasă. La fel este şi Berna pentru mine acum, dar aici vin în locul în care m-am născut, aici este un cântec al sufletului meu pe care îl aud de fiecare dată când văd Munţii Bârgăului din depărtare. Aici îmi încarc bateriile şi aici este o parte din mine, familia mea. Berna este un oraş de mărimea Clujului, foarte plăcut, cu o istorie de sute de ani şi o tradiţie pe măsură. E o plăcere să locuieşti acolo.

-Cât de greu a fost să vă desprindeţi de cei dragi să luaţi drumul lumii spre performanţă? Câteva date despre performantele dvs. pentru cei de acasă.

-Întotdeauna este greu când pleci într-un loc nou, care te obligă să te cunoşti, să interacţionezi într-un nou mod. Însă depinde foarte mult de deschiderea pe care o ai faţă de nou. Şi este important să înţelegi că nu există luptă, că este de fapt, un drum. Nu sunt prea pricepută în a vorbi despre performanţe. Sunt recunoscătoare pentru fiecare clipă pe care o pot primi ca pe un dar şi pentru faptul că pot cânta cu drag pentru publicul care vine la concertele mele. Doresc să închei studiile de master la care m-am înscris, cu o lucrare pentru tinerii flautişti şi pedagogi, în care să-i ajut să înţeleagă importanţa pe care trebuie să o dea corpului în viaţa lor de muzicieni şi cât de important este să îi înveţe acest lucru pe cei mici din momentul în care încep să studieze un instrument.

-Ce este muzica? Cum este să fii 100 de minute în compania muzicii?

-Muzica este limbajul care ne uneşte pe toţi. În modul cel mai ideal, ea vine din inimă şi ajunge în inimă. Dacă acest lucru se întâmplă, cele 100 de minute devin o clipă sau o eternitate. Este o binecuvântare.

-Cum începeţi lecţia de flaut?

-Cu exerciţii de Qi-Kung sau Tai-Qi! Sunt exerciţii lente care corectează poziţia corpului unui solist. Nu încep o lecţie de flaut fără ele. Lumea ar trebui să conştientizeze importanţa sportului pentru sănătate. Sportul e esenţial pentru dezvoltarea armonioasă a corpului. Un liceu de muzică ar trebui să aibă fizioterapeut, psiholog, dar şi multe ore de sport în programa şcolară.

-Avem tineri care vor putea atinge noi performanţe în judeţ?

-Din păcate, în ultimii ani la cursurile noastre nu au participat elevi de la Liceul de Muzică din Bistriţa. Raluca Ilovan, din Rusu Bârgăului, este cea care a participat, mai întâi ca elevă a Liceului de Muzică din Cluj, apoi ca studentă a Academiei de Muzica “Gheorghe Dima”, la toate ediţiile cursurilor noastre. Este foarte talentată şi sunt convinsă că va continua cu succes pe drumul ei artistic.

-O comparaţie între cum este privită muzica la noi şi cum este la Berna, sau în alte locuri occidentale.

-La noi este greu ca oamenii să se deschidă spre muzica clasică, când aceasta este prea puţin promovată în mijloacele mass-media majore. În Elveţia au loc concerte peste tot în sate, în biserici, în aer liber, oamenii ascultă multă muzică clasică. Şi aproape toată lumea ştie sau învaţă să cânte la un instrument sau în cor. Bineînţeles, este şi o altă conjunctură economică, politică.

-Ce alte proiecte aţi derulat în ultimul timp?

-În ultimul timp am cântat mai mult ca solistă, spre deosebire de anii trecuţi, în care proiectele de muzică de cameră erau pe primul loc. Am lansat în decembrie anul trecut primul meu CD înregistrat împreună cu pianistul Simon Bucher, cu care am cântat şi la Bistriţa. Proiectul LADIES FIRST! a fost încheiat cu lansarea acestui CD, care include muzică compusă de compozitoare europene, iar concertele noastre cu aceste piese şi altele, care nu apar pe CD, au avut un mare succes, atât în România, cât şi în Elveţia.

-Un gând pentru bistriţeni.

-Gândul meu pentru bistriţeni, pentru prieteni, pentru cei care ne susţin şi pentru public este unul plin de recunoştinţă şi dragoste.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5