CUIB DE VIAȚĂ

„Amintirea e singurul rai din care nu te poate alunga nimeni”, sunt cuvintele scrise pe cartea cu nr. 3 a poetei LUMINIȚA RUS CINCEA, carte ce ne-a oferit-o de curând, ca un joc social, solemn și sacru, ce ilustrează prietenia și iubirea. Prin volumul de față, autoarea, la origine năsăudeancă, având domiciliul în Bistrița, ne orientează  spre un proces imaginar obținut prin forța cuvântului, creând o lume nouă, cu un alt Paradis, cu sentimente, trăiri, amintiri, neîmpliniri, speranțe pline de naturalețe și simplitate ce întregesc atmosfera de căldură, sensibilitate și apropiere,  mesaje ce se degajă din fiecare poezie din prezentul volum de versuri.

            La întrebarea: Ce este o carte? răspunde cu multă amabilitate, scriitoarea Antonia Bodea  din Cluj:

„Cartea este rezultatul unui joc desfășurat după toate regulile, respectând toate principiile: caracterul captivant, ritmul și armonia, comunicarea, solemnitatea. Luminița le împlinește pe toate, dăruindu-și cuceririle cititorilor, cu care se confruntă în cele trei cărți, în cele trei lumi pline de armonie și frumusețe, cu un miez de divinitate picurat în slovă și eleganță în expresii.”

            Elegantă, sinceră și înțeleaptă, Luminița, după tată rebreancă, o fată prietenoasă și comunicativă a intrat cu curaj, cu dreptul, în Agora Literară, numele revistei Ligii Scriitorilor Români, a cărei membră este din vara anului 2020, reușind o victorie asupra sinelui iubind totul: „Iubesc frumosul/Și culoarea /Iubesc curajul /Ca și floarea /Iubesc natura /Și poezia /Iubesc iubirea /Și fantezia /Iubesc muzica /Și cântul/Așa cum moara /Iși iubește vântul.”

„Cea mai mare bucurie a vieții este să fii convins că ești iubit” spune Victor Hugo. „Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc” spune Liviu Rebreanu, iar Blaise Pascal afirma: „când iubești profund, găsești întotdeauna ceva nou în persoana iubită”, așa cum poeta de față mărturisește, parafrazându-l pe Tolstoi: „nu frumusețea ne face să iubim, ci iubirea ne face să vedem frumusețea”.  

În concluzie, prin acest volum de versuri, Luminița face cititorii beneficiari ai unor iubiri reale, mereu în căutarea armoniei pe calea imaginarului, făcând din legendă o realitate, din imagini emoții, din anii copilăriei ani de basm, anii tinereții, anii în care sufletul poate să își întindă aripile, iar pentru omul de orice vârstă, un îndemn să dăruiești totul, fără speranță de răsplată, pentru că asta  înseamnă iubire, iar adevăratele povești de dragoste nu au final.

„Ce cuib de veselie

Trecătoare

Și ce miros de

Viață...

Din crinul

Iubirii noastre Au rămas?”