Cuiul lui Pepelea

La ordinea zilei: Scărmănatul la lână şi sugrumatul la ouă – cadourile guvernamentale pascale

Epigrame şi catrene

În Ardeal

Dacă nu e dragoste

Nu e nici o pacoste.

Doamne-ajută-ne să fie

Zeamă lungă-n farfurie …

Alexandru Misiuga

Unul, dar bun!

Soiuri de vin, sunt multe-n cramă

De-ai bea din toate-ai fi nebun

Eu, unul o să-l bag în seamă

Doar unul, dar să fie bun!

Aurel I. Borgovan

Postul Paştelui

Creştine, ţii post cu zel,

Vrând ca să mănânci de Paşti.

Însă cum n-ai bani de miel,

... doar paşti!

Alexandru Nacu

De Sf. Paşti

Vin în sat cu bucurie

Fraţi, cumnaţi, copii, nepoţi,

Că e mare sărăcie

Şi ajunge pentru toţi!

Eugen Albu

Înnoire de Paşti

Pensia, asta-i beleaua!

O măresc cu-o sută, două

Şi, de strâns, s-a rupt cureaua,

Nu am bani de una nouă!

Georgeta Trechelniţchi

Mărturisirea unei gospodine, de Paşti

Nici această sărbătoare

Nu va fi aşa de tristă:

Fac colacul … de salvare

Şi tai mielul … de pe listă!

Romulus Filip

Precauţie

M-am dus la un oier în sat

Voind, de Paşti, un miel să fie.

Tăiat – să nu fiu acuzat

Că umblu după "carne vie".

Vasile Vorobeţ

De Paşti

Cu această sărbătoare,

Spune chiar arhimandritul,

Am sfârşit cu Postul Mare,

Însă nu şi cu "postitul"!

Victor Macarevici

Sfat creştinesc

Nu strânge averi creştine

Căci cu banii nu te-ngropi,

Să ai bani doar de tămâie,

De cinci scânduri ... şi de popi.

Anton Pann

Poveste culinară

Bătăi în uşă când s-au auzit,

Cei trei ieduţi cu mintea jucăuşă

Se întrebară: Cine-o fi la uşă?

– Sunt Paştele şi-i vremea de gătit!

Mihaela Kerestely

Epitaf

Pe lespedea iepuraşului

De-acum nu mai vin cu ouă,

Că am blana îmbâcsită

Cu pământ, iar nu cu rouă

Deasupra-mi plânge-o răchită.

Puiu Cris

Celebri şi în anecdote

Marele pictor şi sculptor renascentin, Michelangelo Buonaroti, a beneficiat mult de protecţia Familiei Medici, guvernatorii Florenţei, pentru a-şi permite să creeze pe placul său.

În semn de mulţumire, dar şi ca un fel de obligaţie, el a creat mai multe picturi şi sculpturi cu înfăţişarea reprezentanţilor puternicei dinastii.

Pe protectorul său nemijlocit, Lorenzo Medici, sculptorul l-a modelat drept un bărbat înalt, zvelt, simpatic, în timp ce Medici în realitate era cocoşat.

La întrebările nedumerite ale amicilor săi, Michelangelo a dat următoarea explicaţie:

- Dar cine va şti că a fost cocoşat peste cinci sute de ani? Cum l-am sculptat, aşa va rămâne în istorie.

FLORILEGIU - de haz „clasic” - de FLORII şi de la … CLASICI

La Paşti

Astăzi în sufragerie

Dormitau pe-o farfurie,

Necăjite şi mânjite,

Zece ouă înroşite.

Un ou alb, abia ouat,

Cu mirare le-a-ntrebat:

- Ce vă este, frăţioare,

- Ce vă doare?

Nu vă ninge, nu vă plouă,

Staţi gătite-n haină nouă,

Parcă, Dumnezeu mă ierte,

N-aţi fi ouă ...

- Suntem fierte!

Zise-un ou rotund şi fraise

Lângă pasca cu orez.

Şi schimbându-şi brusc alura,

Toate-au început cu gura:

- Pân'la urmă tot nu scap!

- Ne găteşte de paradă.

- Ne ciocneşte cap în cap

Şi ne zvârle coaja-n stradă ...

- Ce ruşine!

- Ce dezastru!

- Preferam să fiu omletă!

- Eu, de m-ar fi dat la cloşcă,

As fi scos un pui albastru ...

- Şi eu unul violet ...

- Eu, mai bine-ar fi să tac:

Aşa galben sunt, că-mi vine

Să-mi închipui că pe mine

M-a ouat un cozonac! ...

George Topârceanu

Idilă

Ia vezi toanta de Mărie,

Ce gătită-i! Cum şi-a dat

Pe obraz cu rumenie

Şi pe cap cu alifie:

Să se mire toţi în sat.

Ia te uită şi Ilie,

Ce flăcău bun de peţit!

Cu iţari noi de dimie

Şi cu flori la pălărie,

Şi cu cisme s-a-nnoit.

— Fă Mărie, nu dai laba?

— Nu ţi-o dau, măcar să mori!

— Fă, te rog!

— Mă rogi degeaba...

— Apoi dac-aşa ţi-e treaba,

Te iau altfel, şi ... ori, ori.

— Mă! se vede nu ţi-e bine...

Fii de treabă nu fi prost:

Intri-n iad, sărac de tine!

Ai uitat, nu ţi-e ruşine

Că acum suntem în post!

— Dacă-i post, de ce la Nică

Ochii toată ziua-ţi caşti?

— Meri te plimbă! Ce-i adică.

Numai ochii? Tu... n-ai frică!

Tu aşteaptă pân-la Paşti ...

Şi-a plecat pătruns Ilie ...

Ce mândreţe de flăcău!

Cu iţari noi de dimie

Şi cu flori la pălărie.

Da-l strângea o cismă rău.

Ion Luca Caragiale

Bancurile ediţiei

în „tărbacă” - evreii

Iţic şi Ştrul erau prieteni. Moare Ştrul.

Iţic se duce la Mica Publicitate, să dea un ferpar.

Scrie: "Ştrul mort".

Funcţionara îi spune:

- Oricum se taxează pe minimum 4 cuvinte.

Iţic se gândeşte şi scrie: "Ştrul mort, vând Trabant"...

#

La NASA, soseşte un OZN, acoperit complet cu aur.

Din el coboară un extraterestru mic, verde, dar cu antenele din aur.

Este luat la întrebări, cercetat:

- De unde vii tu?

- De pe Marte.

- Şi toţi aveţi acolo farfurii zburătoare din aur?

- Da.

- Şi toţi aveţi acolo antene din aur?

La care, extraterestrul:

- Numai noi, evreii.

#

Un rabin a slujit la Templu timp de 20 de ani. Ca să-l răsplătească, comunitatea îl trimise într-o excursie in Hawaii.

Când ajunse în camera de hotel, o tânăra foarte frumoasa şi goală stătea întinsă în pat.

Revoltat, pune mana pe telefon şi sună acasă:

- Nu aveţi pic de respect pentru poziţia mea? Sunt rabin. Asta e o dovadă, crasă, de nesimţire şi lipsă de respect!

Auzind acestea, tânăra, ruşinată, începu să se îmbrace.

După ce termină de vorbit la telefon, rabinul i se adresă:

- Tu unde pleci? Nu pe tine sunt supărat!

#

Un tânăr de 20 de ani, se duce să se roage la Zidul Plângerii:

-Dă, Doamne, să câştig la Loz în Plic!

Mai înaintează evreul nostru în vârstă, îşi face familie, copii, timp în care se tot ruga:

-Dă, Doamne, să câştig la Loz în Plic!

Îmbătrâneşte Iţic, i se albesc sprâncenele, părul, îi tremurau genunchii.

El mergea în fiecare zi la Zidul Plângerii şi se ruga:

-Dă, Doamne, să câştig la Loz în Plic!

În acest moment, cerul se întunecă, apar fulgere pe cer, nori groşi şi o voce tunătoare îi spune:

-Iţic, dă-mi o şansă: JOACĂ!

#

Un bogat bancher evreu îşi însoară băiatul.

- Simon, fiule, mâine zburam la Tel Aviv pentru nunta ta. Îmi dau brusc seama că nu ţi-am spus multe lucruri despre viaţă. De mâine vei fi împreună cu soţia ta, trebuie să ştii unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunoşti degetele de la mână ?

- Sigur, tată ! Degetul mare, arătător, mijlociu, etc.

- Nu, fiule ! Stai sa-ţi explic: există degetul călătoriei, al direcţiei, al plăcerii, al căsătoriei şi al distincţiei.

- Ah, nu ştiam, tată !

- Degetul călătoriei este degetul mare, care iţi permite să faci autostopul ; degetul direcţiei indexul - îl întinzi ca să indici un anumit lucru ; degetul căsătoriei - inelarul - pe care pui verigheta, iar degetul distincţiei - cel mic pe care-l ridici când bei cafea.

- Am înţeles, tată ! Dar ai uitat degetul plăcerii.

- Ah, Simon ! L-am lăsat pe cel mai bun la sfârşit. Degetul plăcerii este degetul mijlociu, cel mai lung şi mai frumos pentru plăcere, fiule ! Il umezeşti cu limba şi numeri bancnotele !

#

Cică, un evreu moare şi ajunge în Rai. Merge la Dumnezeu şi spune:

- Doamne, vreau să mă primeşti în Rai!

- Bine, mai, dar ce-ai făcut tu, ca să te primesc în Rai?

- Am dat un leu la un cerşetor!

- Bine, dar nu-i de ajuns! Ce ai mai făcut?

- Am mai dat un leu la un cerşetor!

- Băi, bravo, dar nu-i destul! Ţi-am mai spus.

- Doamne, Doamne, dar am mai dat un leu la un cerşetor!

- Petre, dă-i lu' ăsta 3 lei şi dă-l, naibii, afară!