„Dacă este nevoie, să fim pregătiți să luptăm...diseară”

„Când vorbești cu muscalii  (rușii), nu                                    

lăsa parul de lângă tine.”

 (Proverb ucrainean)

    Indivizii întregi la minte nu se grăbesc să pornească revoluții și războaie. Câtă vreme poți să trăiești în pace, nu deschide ușa războiului nici acasă la tine și nici cu alt neam.

       De la ultimul  conflict mondial, europenii s-au așezat cuminte pe trai bun, ceea ce a dus la o inevitabilă moleșire, aplicînd vechea cugetare imperativă a lui Metternich din prima jumătate de secol XIX: „Bellum gerunt alii; tu, felix Europa, nubae”(Războaie poarte alții; tu, fericită Europa, căsătorii). Cât despre români, scepticismul lui Petru Țuțea spune multe: ,,Românii pleacă la revoluție, dar pe drum, se  opresc la nuntă.”

       Cu o asemenea înaltă toleranță, s-a ajuns a se crede că și ursul rusesc ar putea fi  domesticit într-o lume civilizată. Toate bune și frumoase, până când  Putin a zdrobit cu șenilele Cecenia, apoi a atacat (2008) Georgia, iar în 2014 anexează insidios Crimeea.  Cum pofta vine mâncând, s-a gândit la o halcă mai mare: Ucraina. Rusia fără Ucraina e  o țară ca multe altele, oricât vrea să fie luată în seamă, dar cu aceasta, vechiul URSS ar fi părut scos din moarte.

       Socotind că „vecina” e o pradă ușoară și că și istoria i-ar ajuta, iar minoritatea masivă rusă  e un atu mare,  Putin a masat tancuri și artilerie la granița vestică în toată iarna lui 2021/2022. „Păi ce? Nu avem voie pe teritoriul nostru?”- mormăia Kremlinul.

       Pentru un ex-spion ca Putin, minciuna și crima sunt în fișa postului, fie pentru opozanții lui, fie pentru statele lumii. ,,Niciodată n-am văzut un om mai rece decât Putin” mărturisea regina Danemarcei.

        Gândul acesta, că victoria este la îndemână, i-a dus la dezastru pe  mulți (inclusiv pe Brejnev în Afganistan ți pe George Bush în Irak).

       Ei bine, cu Ucraina, știm, Putin și-a găsit nașul.  O țară de 46 de milioane, care a început să guste din cuvintele „țară” și „libertate”  pune acum în mare primejdie Rusia însăși ca și pe actualul țar.

       (Toți conducătorii Rusiei s-au comportat ca țari. Odată, mamă-sa lui  Stalin s-a hotărât să-și vadă fiul la Kremlin. ,,Dragul mamei, ce înseamnă ,,secretar general al partidului” cum citesc în ziare despre funcția ta?”/„Apoi să știi că tot un fel de țar sunt și eu”- a lămurit-o el.

       Nu era destul de mare Rassia, de la Marea de Azov la Kamciatka? Probabil ar fi putut păstra în pace și Crimeea, iar podul peste strâmtoarea Kerci era făcut...  Mai era nevoie de patru oblasturi ucrainene?

       Iubite cititorule, totdeauna am încercat să văd câte ceva dincolo de curgerea evenimentelor și am  zis că Dumnezeu i-a luat mințile actualului țar de la Moscova, pentru crimele  comise, unele chiar împotriva propriului popor (cum au fost dinamitarea unor scări de bloc moscovite, ca să intervină brutal în Cecenia și multe altele. Destul era să te interesezi despre familia lui Putin sau să ai ceva idei mai aparte, că dispăreai pur și simplu. Nu mai auzea nimeni de tine. ).

           Problema cea mare este că Ivan de pe scara blocului are o sabie (atomică) și își amenință locatarii de pe scară: ,,Vom bate cândva la ușa Poloniei și Germaniei” -clamează visători propagandiștii ruși după niște pahare cu votcă. Mai amenințați se simt însă Balticii, Moldova.

       Putin nu a sporit producția de votcă sau de bunuri, ci de arme de ultimă generație, de la  Iskandere și Kinjale la rachete intercontinentale. ,,Producem rachete cât toate celelalte țări ale lumii la un loc” -recunoștea  fălindu-se, Putin. Și obuze de artilerie, așa cât să tragă câte 20.000 lunar sau zilnic, după nevoie. Nu-i de mirare că PIB-ul Rusiei e cam cât al Italiei.

       La așa foame de război, s-a dovedit că NATO, cu cele 31 de state ale lui, nu e n stare să țină pasul. Războiul modern s-a dovedit un consumator pantagruelic de muniție, blindate, drone și toată vesela.

             De fapt, Războaiele arabo-israeliene au dovedit  prima dată că o țară (Israelul), n-a mai putut hrăni vaca războiului cu muniție decât o săptămână și ceva. A fost nevoie ca SUA să deschidă depozitele europene și cu un pod aerian să satisfacă... nevoia.

       Tehnologia militară occidentală este de înaltă performanță, dar pe lâmgă costuri foarte înalte, cere timp. Se spune că pentru un blindat francez AMX 10, trebuie doi ani, ca să nu mai vorbim de o baterie de „Patriot”. Uite că Ungaria a comandat  44 de ,,Leoparzi-2” în 2018 și încă n-a primit nici măcar  ,,un pui”, acum în 2023.

       Ei bine, decidenții europeni, au început să fie tot mai conștienți că un posibil conflict clasic cu Federația Rusă ar pune multe probleme: infrastructură, logistică.... Conflictele scapă adesea de sub control și am văzut insolența Rusiei, care a doborât o dronă americană de 150 de milioane $ în Marea Neagră.

       Și dacă va fi nevoie să ieșim din „restaurant” și să mergem la război, ce se va întâmpla? Realmente, stocurile strategice ale NATO sunt pe cale să se diminueze.

       Decidenții  de la cele mai înalte nivele au hotărât să ia măsuri pentru a fi gata pe viitor, să facă față unui conflict cu Federația Rusă. Care viitor/? Hubert Cottereau, general-locotenent  și Șef de stat  major al SHAPE zice:

       ,,Dacă este nevoie, să fim pregătiți să luptăm cu ceea ce avem...diseară.” Așa? Deci, diseară?

       Dacă vezi că vrăjmașul cel neadormit vrea musai să te răpună, nu te lăsa pradă somnului!. Ne place binele, chiar huzurul, dar... de va fi  rău?

       Așa se face că la summitul NATO din iulie, ce se va ține în capitala Lituaniei, la Vilnius, conducătorii de state vor lua măsuri de natură să susțină Ucraina „cât timp va fi neceasr și cu tot ce va fi necesar”(Jens Stlotenberg). (Carta ONU îți dă voie să ajuți un stat agresat și etica recomandă să ajuți o femeie atacată și brutalizată pe stradă.)

            Foarte important: se vor aproba  planuri secrete, detaliate, de pregătire pentru a face față oricând unui viitor conflict cu Rusia. Fiecare stat va primi planuri cu ce trebuie să se doteze,  ca să facă față unui viitor conflict ce se prognozează ca potențialitate. „Calendarul nu îl stabilim noi, ci acțiunile adeversarului”-a explicat H. Cottereau.

       Numai astfel, agresorul va fi descurajat. Asemenea plnuri nu s-au mai văzut pe tapet din vremea „războiului rece”. Pe vremea aceea, URSS-ul era pe cai mari, adică având Tratatul de la Varșovia, care includea țările socialiste europene, între care și noi. NATO era adolescent, fiind format din vreo duzină de state, iar acum numără 31. Neutrii, recte Suedia, Finlanda, Moldova, Elveția chiar, au văzut că neutralitatea nu te apără să primești ciomege în cap și caută o protecție adecvată.

            Un cititor m-ar putea interpela că se risipesc atâtea resurse, zicând: dar dacă foarte curând, se va cădea la pace în însângerata Ucraină?

        În această situație, rămâne valabil un sfat din urmă cu vreo trei sute de ani: ,,oricum va fi, aveți grijă și țineți pulberea uscată!” / La orizont s-ar putea arăta....„pericolul alben”, despre care vorbesc cu gravitate profețiile. (Spunea unul din acești  clarvăzători că i se arătase -în vis sau vedenie- o lume tixită de culoarea roșie: steaguri, simboluri, vestimentație etc. Era copleșitor să vezi...Ăsta va fi fost comunismul, care a pus lumea în grea cumpănă 70 de ani. O voce misterioasă i-a șoptit însă, să nu se teamă ”de atâta      roșu”,căci adevărata mare primejdie va fi cea care va urma..,,galbenul”. Pariu pe zece lei că știți  despre cine e vorba.

       Deci... „pe diseară”, cum ne-am înțeles!