Dascălii din Măgura Ilvei scriu cărţi

La începutul anului 2009 anunţăm noi apariţii editoriale care au avut loc la sfârşitul anului trecut. Autorii sunt învăţători la Şcoala Generală Măgura Ilvei şi un bibliotecar pensionar.

După plachetele „Aripi de lumină” şi „Amprente” ale învăţătoarei Gabriela Puşcaş, despre care am scris în anul 1008, iată că autoarea şi şcolarii săi din clasa a III-a au publicat Antologia de poezie „Înţelepciunea copiilor” (2008, 103 p).

Pentru stabilirea titlului, elevii au făcut câte o propunere dintre care s-a ales titlul. Sugestiile aşezate logic au dat naştere unei frumoase poezii cu 19 versuri, câţi elevi sunt în clasă. Iată câteva: Stihuri: Focul inimii/ E trandafirul primăverii/ Din curcubeul înmiresmat/ Aripa tăcerii/ Vine alaiul viselor/ Precum fermecată/ Din cerul înstelat/…

Dex-ul elevilor cuprinde răspunsuri din cele mai hazlii la cuvintele date: tranşant, mitocan, aberant, intrinsec etc. Ce răspund unii şcolari la cuvântul viciat?: viceprimar, pe veci, un om care a învăţat să fie vice, viclean.

Urmează creaţii colective, individuale, proză scurtă şi ghicitori ale elevilor. O ghicitoare care se referă la învăţătoarea lor: „O iubesc şi o-ndrăgesc/ Eu cu ea mă măresc/ Se supără pe noi/ când vin multe ploi”. Din primele două versuri şi eu eram sigur de răspuns, însă ultimele două versuri cu „ceasul” biometeorologic m-au pus în încurcătură.

„Îngerul gândurilor” (2008, 63 p) este o carte care însumează creaţii ale copiilor din clasa a II-a selectate de învăţătoarea lor, Chindriş Maria, debutantă şi acum mai cunoscută Gabriela Puşcaş.

Micii şcolari încep aventura scrisului cu poezia „Primul anotimp”. Urmează capitolul „Lumea văzută prin ochii copiilor”. Răspunsurile date de copii la „Bucurie, tristeţe, oameni răi, ce ai face dacă ai fi director sau preşedinte” ş.a., sunt la nivelul senzaţiilor, percepţiilor, gândirii şi experienţei vârstei lor. Unele răspunsuri sunt de o naivitate dezarmantă, molipsitoare, pline de culoare spumoase, hazoase. Pentru a te înveseli simţi nevoia să le reciteşti. În ultima parte a cărţii fiecare şcolar îşi etalează acrostihurile, poeziile şi eventual o mică povestioară.

Învăţătorul Sevestian Ureche, se îngrijeşte de apariţia cărţii pe care a intitulat-o „Cu plugu’ pe Ilve” (2008, 40 p). Sunt trei pluguşoare, fiecare pentru o comună: Măgura Ilvei, Poiana Ilvei şi Leşu, scrise de regretatul creator popular Timoftei Urdă din Măgura Ilvei.

Cele trei pluguşoare, ne spune Sevestian, prezintă toponimia locală, frumuseţea ei, obiceiurile, hărnicia, viaţa de la ţară, realizările din localităţile amintite, dar şi unele aspecte negative din administraţie şi vicii ale oamenilor.

De peste trei decenii aştept debutul lui Ion Purcel, fost bibliotecar la Biblioteca comunei Măgura Ilvei, azi pensionar. Îl bănuiam că are ceva manuscrise în proză, dar iată surpriza! Volumul: „Ploaia de narcise moarte” (2008, 136p), care cuprinde peste 60 poezii, iar la urmă, maxime, reflexii şi poeme în proză.

Majoritatea poeziilor din acest volum sunt create în anul 1987, semn că ceva s-a întâmplat în viaţa singuraticului Ion. Femeia, iubirea, dorinţa de viaţă îi deconspiră şi inspiră pornirile poetice.

Poezia lui Ion Purcel, ca şi proza din partea doua este profund intelectualizată, filozofică, ca urmare a lecturării de mulţi ani, a unei bibliografii selective din literatura română şi universală. Are o bibliotecă de invidiat. Pe vremuri îşi dădea aproape tot salarul pe cărţi.

Anul 1978 a fost momentul zero al poeziei, atunci iubirea a pus în versuri paharul umplut al cunoaşterii profunde, adânci a fenomenului literar, creator, realizând poezii compatibile pentru orice cenaclu literar. Oricum, eu aştept de la Ion şi alte surprize plăcute.

Multe dintre poezii au moto luat din lucrările unor mari gânditori şi creatori de literatură, în care poezia lui Ion se reflectă ca razele de soare în bobul de rouă.

Toate lucrările amintite au apărut la Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, prin grija directorului, poetul Dinu Virgil Ureche, fost elev al Şcolii Generale din Măgura Ilvei şi a învăţătoarei Gabriela Puşcaş.

„Să munceşti ca şi cum nu ai avea nevoie de bani” este unul din principiile vieţii fără stres. Dascălii în general îşi fac munca într-o permanentă competiţie pecuniară cu nevoile vieţii zilnice. De-a lungul existenţei lor, cu o mică excepţie, într-o scurtă perioadă dintre cele două războaie mondiale au trăit greu. Politicienii în campaniile electorale le cerşesc voturile cu felurite promisiuni, ca apoi dascălii să aştepte zadarnic ani la rând împlinirea lor. Dar Ei, dascălii, îşi văd cinstit de muncă, şcolarii să nu le simtă trăirea lor uneori dramatică.

Din rândul dascălilor am un cuvânt aparte faţă de învăţători. Ei, iau în primire acel „omuleţ” venit pe lume curat la minte, egal cu ceilalţi cum afirmau iluminiştii francezi (Rousseau 1712-1778) şi Diderot Denis (17134-1784) şi îl înnobilează cu ştiinţă, cunoaştere, etică, morală şi umanism, pentru a rămâne imun la trecerea prin hăţişul vieţii, a unei societăţi în care sărăcia şi bogăţia sunt în permanent conflict, iar drogurile, prostituţia, crima organizată îşi caută noi clienţi. Un ziarist l-a întrebat pe marele actor Radu Beligan, la împlinirea a 90 de ani de viaţă şi 70 de scenă, care ar fi cea mai frumoasă meserie din lume? Nonagenarul răspunde fără echivoc, învăţător la ţară.

La final, aflu că un reprezentant al Asociaţiei Social Culturală Româno-Italiană, a cerut învăţătoareo Gabriela Puşcaş aprobarea apariţiei unei noi ediţii a titlurilor: Aripi de lumină, Înţelepciunea copiilor şi Amprente, pentru copiii românilor din Italia. Cărţile sunt în lucru la Editura Napoca Star.

Bravo magistrei şi discipolilor.