Uniforme şcolare

Purtatul uniformei de către elevii şcolilor din România a stârnit discuţii aprinse, pasionale uneori, în rândul cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor, fără să se ajungă la o formă legislativă generalizată, rezolvarea acestei probleme rămânând la latitudinea fiecărei unităţi şcolare.
Vizitând de curând Şcoala Generală din comuna Măgura Ilvei, unde am debutat în profesia de dascăl în urmă cu o jumătate de secol, am avut plăcuta surpriză să constat instituirea uniformei de către toţi beneficiarii instrucţiei şi educaţiei din şcoală, de la micii grădinari până la absolvenţii clasei a VIII-a.
Mesajul ideii introducerii uniformei în şcoală, profesionist motivat de către directorul şcolii, Dana Şuşcă, a fost bine concertat de către întregul colectiv de cadre didactice, cu o motivare aparte de către educatoarele Sandală Şotropa, Florica Bota şi Viorica Hatos; învăţătorul Sevestian Ureche, învăţătoarele Gabriela Puşcaş, Silvia Bora şi Maria Chindriş; diriginţii Crina Găină, Maria Butaci, Maria Bărbos şi Floarea Găină.
Şcolarii poartă cu fală uniformele modern croite şi tineresc colorate, simbol al apartenenţei la un grup special al comunităţii măgurene. În pauză, sau în sala de clasă, este plăcută privirii imaginea grupurilor de fete şi băieţi, buburuze în căutarea norocului şi fericirii prin hărnicie, iar greieraşii cântând de zor pe struna visatului destin, iar cu toţii sorbind cu nesaţ din nectarul cărţii care îndestulează mintea şi spiritul.
Elevii galonează prestigiul şcolii şi a uniformei lor şi prin activităţi extraşcolare. În acea zi, un grup de copii făceau repetiţii pentru participarea la un concurs de talente ilvene, alţi şcolari pregăteau o întrecere cu generic religios-ortodox, iar cunoscuţii metamorfozatori ai metaforei, sub bagheta învăţătoarei lor, Gabriela Puşcaş, pregătesc apariţia unul nou album – al câtelea – de versuri, marcând un nou timp şi o nouă calitate, a muzei care îi îndeamnă la versificare, la jocul nevinovat cu regina literaturii – poezia.
Procesul instructiv-educativ al purtărilor de uniforme se desfăşoară în cele mai bune condiţii materiale, într-un spaţiu modern, funcţional, cu încălzire centrală şi apă curentă şi toalete interioare, recent reabilitat prin grija Consiliului Local, al doamnei director, prof. ing. Dana Şuşca. Încă se mai simte mirosul de vopsea şi var proaspăt. Localul de şcoală apare ca un adevărat laborator al formării minţii iscoditoare, creatoare. Era necesar ca şi beneficiarii acestor facilităţi să îmbrace straie noi.
Uniformele şcolare nu aplatizează personalitatea. Nu forma determină personalitatea elevului ci fondul, adică conţinutul învăţământului, cantitatea şi calitatea predării şi învăţăturii, modelul dascălului: „Cum e învăţătorul, aşa e şi poporul”, spunea părintele geografiei româneşti, Simion Mededinţi. Îmbrăcarea uniformelor de către şcolari înlătură expunerea opulentă, extravagantă, indecentă, în faţa sărăciei, care capătă, treptat, rădăcini perene în societatea românească.
Ofilat Varvari