“De Bistriţa şi de aceste frumoase meleaguri mă leagă prietenii… este un curcubeu vărgat, peste munţi aruncat”

Afirmă dl. VALENTIN COŞEREANU, directorul Memorialului “Mihai Eminescu” – Centrul Naţional de Studii de la Ipoteşti

Prezent la Bistriţa, cu ocazia Medalionului “Mihai Eminescu”, desfăşurat recent la Casa de Cultură a Sindicatelor, a avut amabilitatea să ne acorde un interviu pe care vi-l relatăm, cu lux de amănunte, considerându-l necesar şi util.

Rep.: - Domnule Valentin, în numele cititorilor cotidianului nostru şi pentru “consumatorii informaţiilor” din ziarul “Răsunetul” vă rugăm să ne relataţi ce vă leagă, de ce acest sentiment şi ce reprezintă Bistriţa pentru dumneavoastră?

VALENTIN COŞEREANU: - “De Bistriţa şi de aceste frumoase meleaguri mă leagă două prietenii – una întâmplătoare, cea de-a doua având altă conotaţie.

Cea întâmplătoare se referă la faptul că fosta mea nevastă cunoştea o familie la Rodna, la care mergeam în excursie şi care s-au mutat între timp. M-am împrietenit cu aceşti oameni extraordinari, mai exact din comuna Şanţ, un anume Naţi, care îmi este drag şi acum, deşi nu mai comunicăm.

A doua prietenie se referă la faptul că o persoană din Bistriţa a lucrat în şantierul de la Ipoteşti, la construcţia lui, după 1989.

O altă prietenie mă leagă şi de dl. director Alexandru Câţcăuan de la Casa de Cultură a Sindicatelor, unde am mai participat la “o şezătoare”, care a fost o reuşită, la fel ca simpozionul de acum, a fost o comunicare între oameni chiar dacă am vorbit numai noi, cei de pe scenă, a fost o “binecuvântare”, un lucru frumos”.

Rep.: - Ştim că sunteţi un “înrăit” eminescolog. Cunoaşteţi valoarea lui naţională, universală şi ce reprezintă Eminescu pentru bistriţeni şi populaţia judeţului. Cum vedeţi receptarea lui Eminescu, prezenţa şi materialele deosebite oferite publicului la medalionul dedicat inestimabilului poet?

VALENTIN COŞEREANU: - “Am să fac o glumă şi sper să nu vă supăraţi, să o luaţi ca atare. Nu sunt un “înrăit” al lui Eminescu, ci sunt un “înbunit” eminescolog. Eu am avut credinţă în Ipoteşti şi Eminescu, iar din acest motiv ne-a reuşit să realizăm lucruri deosebite cu toţi oamenii care sunt prezenţi şi împreună cu cei care nu au reuşit să vină.

În legătură cu receptarea lui Eminescu la Bistriţa, la acest medalion, am simţit două categorii de oameni: cei care au vorbit despre Eminescu, când eram pe scenă atât noi cât şi gazdele, aceasta era şi menirea noastră, la care au cuplat cei prezenţi în prima parte a sălii de spectacole şi unde noi am reuşit “să comunicăm”, iar cei din a doua parte a sălii au fost elevi pentru care trebuie să avem clemenţă.

Sunt tineri, bravează şi nici n-au fost scandalagii, au fost doar vociferări, pe care le trecem cu vederea. Important este că cine “a avut urechi de auzit”, a auzit despre Eminescu, filmul care a fost prezentat, comunicările celor trei persoane bine documentate, a fost o seară reuşită, mai mult decât onorabilă.

Având experienţa anilor dinainte de 1989 şi după acest an când aduceam fie pionierii, elevii, soldaţii etc., şi care “savurau” pe Eminescu, astăzi nu poţi aduce oamenii “cu arcanul”, care să vocifereze câte puţin, unii elevi nu sunt conştienţi de actul cultural în sine şi atunci este mai bine să părăsească sala ca să nu-i deranjeze pe ceilalţi.

În străinătate vin 60 sau 20 de oameni, iar cel care vorbeşte trebuie să o facă cât pentru o sală plină, dacă se respectă pe el. Şi eu cred că s-a întâmplat acest lucru, la acest medalion”.

Rep.: - Sunt convins de faptul că fenomenul Eminescu a fost receptat aşa cum trebuie, a existat o asistenţă diversificată în sală, începând de la pensionari la oameni avizaţi şi este într-o evoluţie ascendentă activitatea culturală, literară etc. la Casa de Cultură a Sindicatelor şi în judeţ. Este bine că la asemenea evenimente cuplează din ce în ce mai multe persoane, din sfere de activitate diferite şi se amplifică legăturile între oamenii de valoare, din domeniul literar.

În acest sens, vă rugăm să ne relataţi, d-le Coşereanu, dacă “puntea de legătură” stabilită între Ipoteşti şi Bistriţa o veţi continua? În ce mod, în ce formă?

VALENTIN COŞEREANU: - “Cred că este un curcubeu vărgat, peste munţi aruncat de această dată, pentru că Andrei Mureşanu este de aici, din Bistriţa, Eminescu este de dincolo de munţi şi nu se poate să nu ne unim. Din păcate, noi, românii, mai ales în străinătate, suntem dezbinaţi. Am constatat acest lucru, nu ştim să lucrăm în echipă, ceea ce occidentalii o fac demult. Noi suntem la început, după 1989, dar mă bucur că sunt oameni, foarte rar, care cred unul în celălalt. Aici este legătura între noi, echipa noastră slujeşte pe Eminescu la Ipoteşti, iar la Bistriţa, dl. director Câţcăuan şi dl. Ion Moise, scriitorul, îl slujesc pe Andrei Mureşanu, Eminescu, Coşbuc etc. şi lucrăm împreună pentru idealul culturii. Eminescu a fost fundamentul culturii noastre moderne. Până la Eminescu, limba era la nivel comercial, iar de la el încoace a pornit limba artistică. Este un lucru extraordinar, iar cei care au scris în “Dilema” au făcut-o din frondă, ca să distrugă mitul de pe deasupra. Pe undeva au şi ei scuza lor. Dar să-l băgăm pe Eminescu în “debara”, nu este cazul pentru ca să intrăm în Europa. În miniconferinţă s-a demonstrat că eram în Europa de foarte multă vreme. Am fost trădaţi, este cu totul altceva, este meandra istoriei, o acceptăm ca atare. Dar cunosc un om, pe nume Paul Stan, care a plecat din ţară înainte de ’89 şi, reîntors, povestea cu demnitate românească, că a refuzat să se pozeze la statuia lui Churchill, afirmând că nu are motiv pentru că este omul care l-a trădat, l-a lăsat dincolo de Cortina de Fier”.

Rep.: - O întrebare de suflet. Ţinând cont de cei doi titani ai literaturii şi culturii române, Rebreanu şi Eminescu, care reprezintă jaloane greu de egalat, eu fiind un fan al lui Rebreanu pentru faptul că bunica mea a fost eroina Ana din romanul “Ion”, de care sunt mândru în calitate de nepot, ştiind că iubiţi cu patimă literatura şi-i apreciaţi pe scriitorii ardeleni, Rebreanu şi Coşbuc, vă rugăm să ne spuneţi când o să reveniţi la Bistriţa şi cu ce gând?

VALENTIN COŞEREANU: - “M-am înţeles, tacit, cu dl. director Câţcăuan şi probabil voi fi prezent după Paşti, dar şi mai probabil va fi în preajma comemorării lui Eminescu, în iunie. Noi vom fi la Ipoteşti, dar cu mare drag revenim la Bistriţa. Vă fac o confesiune, vă aşteptăm şi-i aşteptăm pe scriitorii de la Bistriţa la Ipoteşti pentru că Eminescu îi vrea şi îi iubea foarte mult. Iubea şi românii de pretutindeni, dar a fost un lucru greu de înţeles, până mult mai târziu. Pe scriitori trebuie să-i iubim aşa cum sunt ei şi trebuie să le respectăm demnitatea lor scriitoricească, cu bunele şi relele lor, pe ei i-a lăsat Dumnezeu separat de cealaltă lume.

Noi, ca slujitori ai lui Eminescu, îi invităm la Ipoteşti, sunt 60 de locuri de cazare, nu se pune problema pecuniară, iar scriitorii veniţi de la Bistriţa sau din alte locuri nu vor plăti cazarea niciodată”.

Rep.: - Vă mulţumim pentru aceste frumoase gânduri şi idei. Ce le transmiteţi, prin intermediul cotidianului “Răsunetul”, tuturor cititorilor şi locuitorilor de pe meleagurile Bistriţei şi Năsăudului?, ţinând cont de faptul că ardelenii şi moldovenii s-au împăcat de-a lungul istoriei şi se împacă, iar munţii nu reprezintă niciun obstacol.

VALENTIN COŞEREANU: - “Dacă au venit pe vremea lui Ceauşescu, înainte de ’89, având canistrele de benzină în portbagaj, acum când libertatea este mare îi primim cu cel mai mare drag. Să vină pentru că au ce vedea şi îi aşteptăm cu braţele deschise”.

Rep.: - Vă mai aşteptăm să mai reveniţi, în această formulă frumoasă, la Bistriţa curând.

VALENTIN COŞEREANU: - “Şi noi vă mulţumim foarte mult că ne-aţi primit cu braţele deschise, ne-am simţit ca acasă, apreciez ce face presa la Bistriţa şi vă aştept la Ipoteşti”.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]