De la Leonardo da Vinci la Robert Powel în rolul lui IISUS

Multe legende s-au ţesut despre marele savant artist şi gânditor renascentist (n.1452-d.1519), autor al unor picturi –nu multe- dar cu adevărat faimoase: „Fecioara din grota de pe stânci”(Vergine delle rocce), „Gioconda”, „Sfânta Ana”, „Giovanni”(Ioan)”,”Pruncul” „Cina cea de Taină”. Convins de geniul său, cu un an înainte de moarte notează în însemnările sale două cuvinte cu vibraţia bronzului: „Io continuero” (Voi dăinui). Pentru „Cina cea de Taină”, pictură care avea să împodobească sala de mese (trapeza) a Mănăstirii „Santa Maria delle Grazie” din Milano a lucrat cu tenacitate între 1495-1498.
Pe atunci se afla în slujba ducelui Lodovico Sforza la Milano. Maestrul da Vinci îşi căuta personajele pretutindeni şi mai ales prin pieţe, unde foia lume multă. Astfel, se zice că află un tânăr ce ar putea întruchipa foarte bine pe Domnul IISUS. Impresionat de chipul luminos, de privirea remarcabilă, de majestatea discretă a ţinutei, îi propuse să fie model pentru pictură în schimbul unei sume impresionannte pentru un om simplu. După ce maestrul termină de realizat chipul Mântuitorului, plăti ce se cuvenea modelului şi îşi continuă munca cu migala ce-l făcuse celebru în toată Italia şi ţările din jur.
După ce da Vinci isprăvi cu personajul central, peste vreo cinci luni începu să caute modele pentru ceilalţi apostoli. În piaţă află un tânăr care dormea beat pe o tejghea, cu părul în bucle răvăşite. Impresionat de imaginea sa, pictorul se gândi că acesta ar fi exact ceeace îi trebuia pentru chipul lui Iuda. Îl trezi şi îi propuse să fie model pentru o pictură pe care o execută. Desigur că va fi plătit. O săptămână, acolo...Şocat, da Vinci se opri. Acesta era chiar tânărul care fusese model pentru Domnul IISUS. Ce schimbare colosală!! Ehei, tânărul care se văzuse cu o sumă impresionantă de bani se apucase de chefuit şi iată-l în ce hal decăzuse, numai bun ca model pentru...nefericitul Iuda.
După aproape cinci sute de ani, la propunerea Papei Paul al VI-lea, regizorul italian Franco Zefirelli se hotărî să facă o superproducţie, accea pe care o cunoaştem sub titlul „IISUS DIN NAZARET” –probabil cea mai bună din câte s-au realizat până acum. Regizorul a adunat tot ce era mai de soi din studiourile lumii, dar pentru rolul lui IISUS nu se hotărâse, oscilând între mai mulţi actori celebri.
Deocamdată, Zefirelli se bucura fiindcă i se părea că găsise pe un tânăr june britanic, pe nume Robert Powel, ce hoinărea prin studiourile de televiziune. Fusese trimis la machiaj, dar ceva îl nemulţumea pe regizor –după cum mărturiseşte acesta într-o carte ce remomerează memorabilele experienţe din timpul ecranizării acestui film de şase ore şi şaisprezece minute.
Cineva din preajma regizorului îi făcu acestuia o sugestie aparent hazardată: „Dar dacă acest Powel ar întruchipa... pe Mântuitorul lumii în film?” Privind câteva momente la chipul „candidatului”, Zefirelli dădu poruncă celor de la machiaj să îl pregătească pentru un asemenea rol. Când Robert Powel ieşi din cabinele de machiaj, toţi cei de pe platou au avut un moment de uimire:
-Uluitor!! Acesta e rolul perfect pentru IISUS.