Pr. Vasile Beni: Ce poate face păcatul din om. Nu-i singur Iuda vinovat!

  În fiecare an în ziua de joi din Săptămâna Patimilor ne aducem aminte şi pomenim patru evenimente importante din viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, Rugăciunea din Grădina Ghetimani şi Trădarea Domnului de către Iuda.

     Sunt evenimentele consemnate în Noul Testament şi întreaga slujbă a Deniei care se oficiază în Joia Mare este de o frumuseţe aparte şi cu o încărcătură duhovnicească unică. Acum, toate textele din rânduiala slujbei, toate creaţiile liturgice actualizează faptele pe care ni le prezintă cele 12 Evanghelii.

          Pictura sacră „Cina cea de taină", realizată de Leonardo de Vinci, este pe cât de cunoscută și de reprezentativă pentru lumea creștină, pe atât de mistică. Pictura se află în biserica Santa Maria delle Grazie din Milano. Tabloul a început să fie pictat în anul 1495, la comanda principelui Milanului, Ludovic Sforza. Deși principele ducea o viață foarte dezorganizată, el avea o soție foarte cuminte și evlavioasă, pe nume Beatrice, pe care el o iubea și o stima foarte mult. Însă, din nefericire, dragostea lui pentru ea s-a făcut real văzută abia atunci când aceasta a murit subit. Principele a fost atât de frânt de durere când și-a pierdut soția încât 15 zile nu a ieșit din dormitorul său. După ce a ieșit, primul lucru care l-a făcut a fost comanda unui tablou pe care soția sa și-l dorea foarte mult când era în viață. Tot atunci el a pus capăt felului de viață depravat. Lucrarea, ce măsoară 460 x 880, este o pictură murală și reprezintă scena biblică a ultimei cine a lui Iisus Hristos, așa cum este descrisă în Evanghelia după Ioan (13:21), redând reacțiile diferite ale apostolilor săi, după ce Iisus anunțase că unul dintre discipolii săi îl va trăda.    

     Când a conceput această scenă, Leonardo s-a izbit de o mare dificultate: trebuia să picteze Binele – sub chipul lui Iisus – și Răul – sub chipul lui Iuda. Și-a întrerupt lucrul la jumătate până când avea să găsească modelele ideale. Într-o zi, în timp ce asista la repetiția unui cor bisericesc, a văzut într-unul din băieți imaginea desăvârșită a lui Hristos. L-a invitat la el în atelier și i-a reprodus trăsăturile în studii și schițe. Era un bărbat tânăr, virtuos, blând, radiind de dragoste, plăcut la înfăţişare, imaginea desvârşită pentru personajul Iisus. Toată lumea din jur admira şi iubea modelul lui Iisus ales şi pictat de Leonardo. Personajul Iisus din tablou a ieşit nemaipomenit, pictorul a fost foarte mulţumit de realizarea lui.

         Au trecut 3 ani… „Cina cea de taină” era aproape gata – Da Vinci, însă, nu găsise modelul ideal pentru Iuda. Cardinalul care răspundea de biserică începu să-l preseze, cerându-i să isprăvească numai decât fresca. După 3 ani de căutări, în sfârșit s-a găsit și un prototip pentru Iuda.

         În timp ce se plimba prin piață, pictorul a observat într-un canal de scurgere un bețiv terminat. „Iată-l și pe Iuda”, a spus Da Vinci în sinea sa. În scurt timp, bețivul a fost adus la palat, la locul de lucru al pictorului. Da Vinci se apucă să picteze uimit de trăsăturile necredinței, ale păcatului, ale egoismului atât de bine imprimate pe fața lui. După ce termină de pictat, Leonardo da Vinci cere să-i fie adus modelul ca să-i mulţumească şi să-i plătească.

     Atunci, beţivul-model ajuns în faţa pictorului izbucni în plâns şi-i zise lui Leonardo: „Da Vinci, nu mă mai recunoşti? Eu sunt acelaşi om pe care l-ai pictat acum 3 ani, ca model pentru Domnul Iisus!“

Nu-i singur Iuda vinovat…(de Costache Ioanid)

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoți, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Și eu, și tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Și dacă crucea grea era,
povara noastră și mai grea!
Și eu, și tu…

Nu patru cuie L-au pătruns,
când El pe cruce se-așternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Și eu, și tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoți, nu!
Și noi am râs cu ochii murdari,
și noi suntem cei doi tâlhari!
Și eu, și tu…

Și nu ostașilor prin sorți
cămașa albă Și-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porți!
Și, fără ea, toți suntem morți!
Și eu, și tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Și eu, și tu…

Și-acum Iisus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Ești tu sau nu ești vinovat?”
Eu am spus da! Și-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…Amin!

Pr.Vasile Beni