De la poezia religioasă la minunățiile Părintelui Stareț Chiril de la Dorolea

„Creștinii rugători și sensibili au și harul poeziei. În ceasurile de răgaz, din preaplinul inimii aștern pe hârtie ceea ce le inspiră Duhul.”(Protosinghel CHIRIL ZĂGREAN)

*   *   *

Cine nu a auzit încă de harul și dăruirea duhovnicească a Părintelui Stareț Chiril Zăgrean de la Mănăstrirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Rebra–Parva? Cine nu a călcat cel puțin odată pragul acestei Mănăstiri? Cine nu i-a ascultat cel puțin o dată predicile la diverse procesiuni ale Tainei Sfântului Maslu pe unde a colindat părintele? Dar cine nu a auzit, mai ales despre minunatele construcții fără seamăn create de Părintele Stareț la Dorolea cu scopul de a oferi o casă și o familie pentru 50 de copii orfani cu care soarta nu a fost așa darnică?

Dar, că Părintele este și un slujitor al scrisului care a scris 600 de poezii religioase, nu cred că a auzit prea multă lume.

Când reușește și mai ales cum reușește Părintele Stareț Chiril să facă toate aceste lucruri rămâne pentru multă lume o enigmă. Scopul dezlegării acestei enigme a fost și demersul nostru, al scriitorilor din Filiala Năsăud a Ligii Scriitorilor, a cărei membru este și părintele Chiril, de a-i face o vizită la locul faptelor, la santierul Așezământului  pentru copii orfani – „Sfântul Siluan Athonitul” de la Dorolea într-o zi de sâmbătă, 9 noiembrie 2024.

Despre amploarea lucrărilor de construcții, despre biserica pregătită pentru începerea picturii și despre stadiul lucrărilor am mai scris și vom mai scrie. Astăzi a venit ziua POEZIEI RELIGIOASE.

            Cei peste douăzeci de scriitori conduși de către Președintele Filialei Năsăud  a LSR – Ioan Mititean, mai mulți astriști năsăudeni și bistrițeni sau iubitori de literatură ascultă cu emoție și evlavie Cuvântul de binecuvântare al Părintelui Stareț Chiril Zăgrean.

            Mi-a revenit plăcuta și onoranta misiune de a modera această adunare literară. După scurte prezentări ale oaspeților Părintelui Stareț și descrierea etapelor de la prima întâlnire și până la înmânarea legitimației de scriitor, aproape toți cei prezenți au primit câte un exemplar din Suplimentul religios al revistei „Glasul Armadiei” tipărit în timpul nopții special pentru această ocazie. Suplimentul cuprinde poezii religioase ale poeților năsăudeni menite să fie citite sau recitate de către fiecare autor în premieră la această adunare literară.

Cu vocea lui impunătoare Președintele Filialei Năsăud a LSR Ioan Mititean trece la ritualul obișnuit privind portul celor două medalii „Virtutea Literară” a LSR; una purtată de scriitorul zilei – Părintele Chiril și cealaltă purtată de Președintele Ioan Mititean – pe tot parcusul adunării literare. Urmează prezentarea celor trei volume ale Părintelui Stareț Chiril intitulate „Gânduri de monah” - tipărite la editura Ecclesia, Nicula în anul 2017. Redăm câteva pasaje din cuvântul președintelui Ioan Mititean: „Părintele Protostinghel Chiril Zăgrean, păstorul celor două lăcașuri de închinăciune, respectiv Rebra-Parva și Dorolea, a intrat cu succes în lumea  autorilor de cărți cu cele trei volume de poezie religioasă, reprezentând TRIADA Tatăl – Fiul - Duhul Sfânt. Un simbol al Trinității, al unității trupului, minții și spiritului. Cele trei volume de versuri au intrat într-un cerc de sinteză, reprezentând  spirit, minte, corp sau trecut, prezent, viitor, ce semnifică nașterea, viața, moartea   incluse în inelul eternității prin artă, știință, religie, strâns legate prin cultură, ce vindecă suflete și unește visul cu viața, promovând un umanism activ și cultul prieteniei. Citind aceste poezii ne apropiem și noi câtuși de puțin de adevărata  cultură,  aceea a Duhului poetic din lirica  românească, semn că a meritat efortul scrierii  ca o continuare firească a expresiei sale literare, cu o afinitate electivă în rugăciune. Cele trei volume de versuri ale părintelui Zăgrean răspândesc lumina cunoașterii, sunt pline de farmec, adică de a plăcea, de a atrage, de a captiva și încânta, iar poetul ce le-a dat viață este un exemplu pentru comunitatea ortodoxă, cu convingerea că numeroșii cititori își vor umple dorul cu aceste minunății, care se constituie în „adevărate vorbe de duh ca niște râuri care străbat adăpând Raiul” (cum spune Arhimandritul Dumitru Cobzaru în prefața de la volumul II „Gânduri de monah”).

De la început mi-am propus să fac o alternanță între cuvântul liber care zidește și cuvântul „poezie”. Recitalul poeziilor religioase începe cu  poeta Dorina Domnica Bugnari, din ale cărei versuri selectăm un fragment: „Nu-ți fie frică, suflet bun! / Când viața te încearcă. / Ai reușit de-atâtea ori / O faci și astă dată. // Chiar dacă drumul este greu / Și cazi ades pe cale, / Isus e Domnul meu și-al tău / La El găsești scăpare.” (Scăparea ta).

Orice manifestare culturală din zona Țării Năsăudului al cărei miez este poezia de inspirație religioasă nu poate fi concepută fără prezența și contribuția scriitorului, ziaristului și criticului literar – prof. Mircea Daroși: „Mă simt deosebit de onorat să particip la o asemenea întâlnire, mai ales că este vorba despre poezia religioasă. Astăzi ne aflăm într-un spațiu binecuvântat de Dumnezeu; aici unde suntem puși în situația de a medita asupra vieții noastre, asupra ceea ce am fost, a ceea ce suntem și dacă se poate, a ceea ce vom fi în continuare. Ieri am participat la sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihai și Gavril, unde un preot minunat spunea prin învățătura pe care a prezentat-o enuriașilor că „Dumnezeu nu ține legătura cu noi, ci noi ținem legătura cu Dumnezeu”. Eu cred că a spus un mare adevăr. Există în viața noastră de toate zilele foarte multe expresii pe care le folosim și rugăminți către Dumnezeu: „dă-ne, Doamne!”, „lasă, Doamne!”, „fă bine, Doamne!” și „dă-mi ceeea ce doresc!” Sigur, că aceste lucruri sunt frumoase și valoroase și toate ni le exprimăm din suflet pentru că Dumnezeu e Cel care reușește și face totul pentru noi. De fapt, această legătură pe care omul o are cu Dumnezeu, este realizată atât de bine și noi găsim un model. Un model recunoscut de toată lumea: Iisus Hristos este modelul cel mai potrivit și pe care ni L-a trimis Dumnezeu. Sf. Apostol și Evanghelist Ioan spune în felul următor: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică!” (Ioan - 3:16).Ce frumos a spus! Este o adevărată poezie! Este o adevărată rugăciune către noi muritorii, cei care Îl slăvim pe Dumnezeu. Îmi face o deosebită onoare să mă destăinui și să vă spun că mi-e prieten foarte drag și îl cunosc de multă vreme pe preotul – stareț Chiril Zăgrean. Am fost profesor pe Valea Rebrei, acolo sus, aproape de Dumnezeu, în comuna Parva. Toată lumea vorbește despre Mănăstirea Rebra-Parva sau Parva-Rebra. Am căutat să lămuresc anumite aspecte printr-o lucrare elaborată cu câțiva ani în urmă intitulată „Vetre de lumină”.

Să revenim la Poezia religioasă. Ar trebui să începem cu creația populară religioasă. Aici pe primul loc ar fi „colindele” ce redau scene din viața Mântuitorului, în special Nașterea Sa. În literatura română veche întâlnim pe: Dosoftei sau pe Mitropolitul Varlaam. Dacă am urmări firul istoriei literare vom întâlni foarte mulți poeți cunoscuți sau alții peste care s-a așezat pe nedrept umbra vremii. Din lipsă de timp, amintim doar pe câțiva: Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, George Topârceanu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu - de la care nu putem să nu amintim „Răsai asupra mea” – din care spicuim: „Răsai asupra mea, lumină lină, / Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;/ O, maică sfântă, pururea fecioară, / În noaptea gândurilor mele vină. /... / Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa / Şi reapari din cerul tău de stele; / Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie! Apoi, lista poate continua cu: Ion Minulescu, Alexandru Macedonski, Alexandru Vlahuță, St. O. Iosif, George Coșbuc, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat. Să nu-i uităm nici pe: Vasile Militaru, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Sandu Tudor, Radu Gyr, Traian Dorz, Valeriu Anania, Valeriu Gafencu, Zorica Latcu Teodosia – printre ultimii sunt și câteva nume care au suportat prigoana închisorilor comuniste. În această notă încheiem cu Radu Gyr - simbolul deținutilor politici pedepsiți pe nedrept: „Azi-noapte Iisus mi-a intrat în celulă. / O, ce trist și ce-nalt părea Christ! / Luna venea după El, în celulă / Și-L făcea mai înalt și mai trist. (Iisus în celulă).

Faptul că prof. Mircea Daroși este și un poet deosebit prezentăm o strofă din poeziile sale religioase pe care a recitat-o la finalul discursului: „Din prea multă iubire pentru noi, / Te-au răstignit pe-altarul Mântuirii. / Şi-ai înviat a treia zi din morţi, / Răscumpărând Păcatul omenirii.” (Iisus în vis).

                Ne încântă apoi inimile poeta Floarea Morar, cu minunatele ei versuri: „M-am plâns de-atâtea ori la Tine / Că-mi este greu, că sunt nefericit / Încât, acuma Doamne, mi-e rușine, / M-am osândit că n-am fost mulțumit,... (Mulțumesc Doamne!)

Nu putea lipsi de la întâlnirea cu  poezia religioasă și realizările Părintelui Chiril Zăgrean, omul de cultură năsăudean, Președintele de onoare al ASTREI năsăudene, istoric, scriitor și membru UZPR,  prof. Ioan Seni: „Trăim un moment de supremă admirație. Când am fost de câteva ori la Rebra, am admirat acea construcție în stil ecleziastic, în stil gotic românesc, dar ne bucurăm să întâlnim la noua construcție, aici la Dorolea, același stil arhitectural, același creator, care ne îndeamnă să admirăm, să ne întrebăm și să găsim răspunsuri despre forța călăuzitoare care a zidit aceste minunății. Mi-a plăcut, Părinte Stareț, că ați realizat o integrare a poeziei religioase în cadrul poeziei naționale. Eu, acum am o întrebare pentru mine, dar poate răspunde și părintele și ceilalți: Poeții, când au scris, au început cu poezia religioasă, oare? Eu cred că mai întâi au abordat pastelul, poezia versificată pe teme istorice, aspecte din creația populară inspirate din viața creștină și apoi dacă au ajuns la o anumită capacitate intelectuală au abordat poezia religioasă, pentru că acolo te atingi de virtuțiile pe care religia creștină ne îndeamnă să le trăim, te întâlnești cu poruncile Sfintei Treimi și cu tot ce înseamnă o viață spirituală de înaltă sensibilitate. Știu că Părintele Stareț a scris trei volume de poezii religioase. Este partea superioară a unui mod de a scrie poezie. Dar ar putea aborda cu ușurință și pastelul, poezia istorică și alte genuri literare. Eu zic că ce se întâmplă astăzi la Dorolea este atât de plăcut pentru că pe oricare poezie am citi-o ne întâlnim cu valorile morale ale neamului românesc, ale creștinilor. Și mă gândesc la cât de aproape este credinciosul român în religia lui ortodoxă de dumnezeire. Și rabdă multe... rabdă astăzi cât se poate răbda... Pentru că are speranță! Dați-mi voie să citesc una dintre poeziile Părintelui Stareț Chiril – din vol. III „Gânduri de monah” - se numește „Îndemnuri”... Eu am luat acest îndemn pentru mine, dar la oricare pagină vom citi, vom găsi păcatele de care ne putem curăți dacă ne îndreptăm rugămintea către Cel-Prea-Înalt.

                De pe Valea Ilvelor, tocmai din vârf de munte, ne aduce cuvântul de slavă către Dumnezeu rapsodul popular și poetul care a memorat câteva sute dintre poeziile marelui Coșbuc... Grigore Silviu Guzu (a venit însoțit de soția Mărioara Guzu), din creația căruia redăm câteva versuri: „Pe Dumnezeu nu-l căutați / Numai la greu și la nevoi / Și cercetați și-o să aflați / Căci Domnul locuiește-n voi.”(Copiii lui Dumnezeu).

        Cu experianța a peste o jumătate de secol la catedră, în care a îndrumat mii de elevi pe drumul trăirii în canoanele moralei creștine, vine cu un cuvânt de înțelepciune doamna Lucreția Mititean: „Ție Doamne-ți mulțumesc, / Ție tatăl cel Ceresc / Că ne-ai lăsat cu putere / Cu gând pentru mângâiere.”... Cu aceste versuri își începe doamna scriitorilor veterani năsăudeni, cuvântul de admirație față de lucrările realizate de către Părintele Chiril la Așezământul pentru copii orfani de la Dorolea. Aseamănă acest locaș cu Templul în care Iisus a adus printre oameni cuvântul lui Dumnezeu. Aici gândul ne duce spre învățătura lui Iisus și găsește de cuviință să ne împărtășească din trăirile dumneaei: „Tot ce este scris în Sfânta Scriptură se realizează. Aceste lucruri se întâmplă, le vedem, le trăim și le simțim. Mă cutremură gândul că era mult mai bine dacă mi-ar fi fost dat să cunosc mai demult Cuvântul lui Dumnezeu. Pare-se că citind poeziile din cele trei volume ale Părintelui Chiril, mă regăsesc în fiecare poezie, iar versurile dânsului mă fac să-L văd în fața mea pe Iisus)”. Și doamna Lucreția Mititean a scris de-a lungul vremii poezii religioase din care chiar ne-a recitat: „Mă mai rog Iisuse Sfânt / Mai dă-mi viață pe pământ / Și să mai pot îndrepta / Ce-am greșit în viața mea // Să mă pot ruga fierbinte, / Pentru ce-mi aduc aminte. / Pentru zilele din urmă, / Ca să pot să-ți stau în umbră.” (O, Iisuse).

                Cu o sensibilitate aparte, ne-a recitat din creația sa poeta Ioana Lăpușneanu... Ultimele versuri ale poeziei au fost însoțite de lacrimile bucuriei unui imn de slavă: „Eram copil atunci când te-am zărit / La margine de drum stând răstignit / Și te priveam cu ochii mei albaștri, / Nu-nțelegeam, din taina TA, nimic.” // Nedumerită, am întrebat pe mama, / De cât timp porți pe umeri CRUCEA TA? / Și, EA, ștergându-și ochii cu năframa, demult, / Mi-a spus: „trăia pe-atuncea mama mea”. // Și, cum de CRUCEA nu a putrezit, / Ploi și vânturi trecut-au peste EA, / „- N-a putrezit, n-a putrezi nicicând, / Rădăcina adânc îi șade, în inima ta.”  (A înviat Iisus).

                O personalitare a scrisului năsăudean, un om cu o vastă cultură generală și un deosebit recitator care ne-a însoțit în călătoria noastră literară și de credință este ing. Ștefan Ghioc: „Poezia este valoroasă dacă este dată de către Dumnezeu. El se exprimă prin intermediul poeților. Vă reamintesc că Mircea Eliade, care este un fondator al istoriei universale; prin opera lui a impresionat întreaga omenire, arată că omul în ființa lui așa cum L-a creat există Dumnezeu. Din toate datele pe care le analizează de-a lungul instoriilor, indiferent de religii, sau loc, indiferent cum i se spune, divinitatea este tot Dumnezeu.”  Revenind la întâlnirea noastră arată că „nu ai cum să nu fi pătruns de atmosfera prin care fiecare ne arătăm admirația și dorința noastră ca Dumnezeu să fie lângă noi... Dar, trebuie să fim convinși că Dumnezeu există în noi și de faptul că suntem creația Lui”. În final, recită din volumul recent apărut „De-ale inimii și poeziei” (Ed. Vatra veche) poezia „Spre o stare” din care redăm: „În starea de bine să te găsești mereu / De vrei sau de nu vrei, tu, fă-ți o soartă, / Ce viața ți-o deschide ca pe-o poartă / Prin care intră zilnic Dumnezeu!”

De la catedră la poezia religioasă o întâlnim pe poeta Ioana Ilieși cu o poezie recentă din care extragem câteva versuri: „Aduceți Domnului ca daruri  / Câteva clipe de răgaz, / Credința să fie de-a pururi / Ancora-n vreme de necaz.” (Rugăciunea este leacul).

Din zona cea mai pură a naturii creată de Dumnezeu, din inima pădurii, vine cu elogiul său adus poeziei religioase Dr. ing. Grigore Avram – scriitor și poet cu 12 cărți publicate: „Modul în care a fost creată lumea în care trăim și care este compusă din timp, spațiu și materie, ni-l relevă însăși Biblia, care începe cu: „La început (iată timpul!), Dumnezeu a creat cerul (adică spațiul) și pământul (adică materia)“ (Geneza, 1:1). Cum Dumnezeu ni se relevă ca fiind o singură ființă în trei (Sfânta Treime), în fiecare din cele trei componente ale creației găsim analogii cu trinitatea, în sensul în care: timpul este alcătuit din trecut, prezent și viitor, spațiul din lungime lățime și înălțime, iar materia din stările ei de agregare, solidă, lichidă și gazoasă (apa este cel mai relevant exemplu prin care încerc și pot să-mi explic un Dumnezeu întreit). Și „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea“, încât pe lângă faptul că ni „L-a trimis pe Fiul său ca oricine crede în el să se mântuiască“, dar aceasta o dovedește și prin faptul că „L-a creat pe om pentru nestricăciune și L-a făcut chip al eternității proprii“ (cf. Cartea Înțelepciunii, 2:23). Doar așa se explică faptul că „speranța celor drepți este plină de nemurire“ (cf. Cartea Înțelepciunii, 3:4). O nemurire pe care ar trebui s-o câștigăm străduindu-ne „să ducem lupta cea bună“ (cf. Scrisoarea a doua către Timotei, 4:6). Ca o sinteză a celor spuse, poetul recită una dintre creațiile sale, din care redăm: „Cum moartea-n viața-i și-a făcut culoar, / Îți cer, Isuse bun, a ta privire. / Și, îmbrăcând a ta milostivire / Să mi-o primești în rai, ca pe tâlhar.” (La întâlnire cu Isus).

            De la Chicago (SUA), ne transmite cu această ocazie, o poezie religioasă corespondenta noastră, a revistei „Glasul Armadiei” – Domnița Domnica Ganea -  din care redăm câteva versuri: „Pruncul Isus e darul sfânt / Trimis la noi din Ceruri, / Iar îngerii cu al lor cânt / L-au preaslăvit cu leru-i. /... / Să ne-nchinăm cu toții lui / Și să-i cântăm colinde, / El ia durerea omului / Și-aduce lucruri sfinte.” (Coborâtor din Înalt).

Dacă cineva crede că juriștii nu sunt pătrunși de o sensibilitate aparte, se înșeală. De acest lucru ne-a convins avocatul și fost-judecător Ioan Someșan: „Aceste manifestări sunt absolut necesare în condițiile vieții actuale. Eu vă felicit pe dumneavoastră Părinte Stareț și felicit și inițiatori și organizatorii. Toți suntem și ne-am născut într-o oarecare măsură poeți; nu e atât de greu să gândești o poezie, dar e mai greu să o scri pe hârtie.” Aflăm de la cineva care fost în miezul problemei că și unii din „mai-marii vremurilor trecute” recunoșteau în felul lor existența divinității. Relatează o întâmplare de prin anii 70 când un profesor de la Facultatea de Drept s-a exprimat cam așa: „Dragi colegi, eu nu cred în Dumnezeu, dar am constatat că cei care cred sunt mai buni, mai cinstiți, mai morali” ! Domnul avocat încheie cu o poezie din vol. „Cartea leac îmbrăcată în frac”, din care prezentăm căteva versuri: „Pe Dumnezeu nu-l căutați  / Numai la  greu și la nevoi / Și cercetați și-o să aflați / Căci Domnul locuiește-n voi.” (Nu ești singur).

Prietenul scriitorilor năsăudeni, scriitorul și realizatorul de emisiuni culturale de la TELE 21 Bistrița – Ioan Lazăr: „Am rămas plăcut surprins de opera Părintelui Stareț Chiril Zăgrean, ceea ce arată că odată primit „talantul” de la Dumnezeu scoate la lumină alte trei calități ale autorului pe lângă multe celelalte demonstrate: în a arăta și sub altă formă ce înseamnă să fie un credincios adevărat, apoi, ce înseamnă a simți și trăi în credința ortodoxă și în al treilea rând – puterea de a transpune aceste gânduri formidabile sub forma de scurte învățăminte pentru cititori”.

        Cuvinte înălțătoare referitoare la acest eveniment și la creația Părintelui Stareț Chiril Zăgrean au mai prezentat d-na Dr. fizician Lidia Pughel (cu referire la conferințele cu oamenii de știință ale părintelui Galeriu), apoi, ing. Valerii Toderici, scriitor și epigramist (despre ajutorul bisericilor de la sate în organizarea și găzduirea activităților istorico-literare ale comunităților) și scriitorul Mihai Bîltag (din cartea sa „Din neam în neam” - despre preoți schingiuiți în temnițele comuniste).

Președinta Cercului ASTRA Năsăud, Claudia Talpoș  își exprimă admirația pentru construcțiile realizate aici la Dorolea și dă citire Troparului de pe ultima pagină a Acatistului Sfântului Siluan Athonitul, care dă numele acestui așezământ: „Împodobit-ai, Părinte, Muntele Athonului, mai presus de fire viețuind și ai arătat nouă dumnezeiasca lucrare a Duhului; pentru aceasta, după cuviință cinstind pomenirea ta, Sfinte Siluane, din inimă slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a dat Bisericii mare propovăduitor al iubirii lui Hristos.” Anunță și-i invită pe toți cei prezenți la una dintre cele mai mari activități ale ASTREI năsăudene din luna decembrie cu titlul „Schimb o carte – ediția a 2-a”.

Părintele Stareț Protosinghel Chiril Zăgrean se arată deosebit de încântat și mulțumește bunului Dumnezeu pentru ajutorul dat la reușita acestei întâlniri. Face apoi o prezentare a biografiei domniei sale începând de la momentul în care a simțit că este atras de spiritul monahal și până a luat decizia îndrăzneață de lăsa viața obișnuită și de a-și dedica întreaga viață slujirii lui Dumnezeu. Descrie toate etapele evoluției în rangurile preoțești și monahale, apoi descrie modul cum a luat decizia de a construi acest Așezământ pentru copii orfani. Ceea ce pentru instituții cu mare potențial material și financiar ar fi o corvoadă, pentru Părintele Chiril devin lucruri ușoare. Secretul în toate este acea rugăciune către Cel-de-Sus, pe care o rostește ori de câte ori are ceva de săvârșit.

Nu a uitat să ne spună și cum au fost scrise cele trei volume de poezii religioase, în total 600 de poezii. Acestea au fost scrise în anul 2016 în timp de patru luni. Necesitatea de a scrie aceste poezii a apărut din dorința de a diversifica conținutul zecilor și sutelor de predici ținute aproape zilnic. Odată cu scrierea poeziilor se nasc întrebări și răspunsuri în legătură cu faptele noastre de pe acest pământ. Ajutorul primit de la Dumnezeu a fost și este imens, nemăsurat și continuu. Singurul impediment este timpul... Ar dori dacă s-ar putea ca ziua să fie de trei ori mai lungă pentru a putea realiza tot ceea cu ce Dumnezeu îl ajută. La final Părintele Stareț ne face bucuria de a recita  din vol. III „Gânduri de monah” poezia „În liniște”.

Președintele Filialei Năsăud a LSR - Ioan Mititean îi mulțumește Părintelui Stareț Chiril pentru strădania cu care îndeplinește nobila misiune de vindecare a sufletelor omenești. În semn de apreciere îi înmânează Părintelui Stareț o „Diplomă de recunoștință pentru dăruirea, strădania și munca neobosită spre ajutorarea și mângâierea celor mulți, pentru contribuția adusă prin poezie în slujba literaturii române și pentru sporirea valorilor tradiționale locale.”. Propune, apoi, organizarea unei Conferințe anuale în luna noiembrie, după modelul celei de la Nicula, pentru valorificarea literaturii religioase sub numele de „Conferința de la Dorolea”, propunere primită cu entuziasm de către cei prezenți și aprobată cu bucurie de către Părintele Stareț Chiril Zăgrean.

                Ca o surpriză de final, câteva foste „eleve” și „elevi” ai cunoscutului profesor Cornel Pop, mare dirijor de muzică bisericească, printre care Ioana Lăpușneau, Luminița Goga-Mărieș, Lucreția Mititean, Ioan Mititoan, Ioan Seni și Ștefan Ghioc au făcut să răsune micul „templu” de acordurile pricesnei „Sfântă Marie, pentru noi roagă-te!”

            Ca la un semn venit simultat din inimile celor prezenți, aceștia s-au „năpustit” spre masa Părintelui Stareț; fiecare scriitor fiind dornic să lase câteva cărți pentru viitoarea bibliotecă a acestui locaș.

Mulțumim, la final, Părintelui Stareț Protosinghel Chiril Zăgrean pentru primirea de excepție, cât și pentru bunătățile cu care ne-a ospătat. Mulțumim, de asemenea și Macii Porfira pentru efortul depus.

Se cuvine să aducem mulțumiri și realizatorilor de materiale video: Ioan Lazăr de la postul TELE 21 Bistrița și Lăcrimioarei Goga-Mărieș, cât și conducătorilor auto care au făcut posibilă deplasarea noastră la Dorolea: Pompei Pop, Ștefan Ghioc, Valeriu Mureșan, Gavrilă Zăbală, Grigore Siviu Guzu și Valeriu Toderici.

                                                                                                    Macedon Tofeni

Redactor șef Revista „GLASUL ARMADIEI”