De la Rodna la Valea Măgherușului - călătorie peste veacuri cu vechea Biserică de lemn

De-a lungul timpului, generație după generație, omul asistă la schimbări majore (sociale, politice etc.). Diversitatea evenimentelor în desfășurarea lor istorică, oferă omului posibilitatea să-și găsească drumul în viată. Numai că împlinirea omului, ca persoană, nu vine în istorie, aici și acum, ci la sfârșitul ei. Aceasta este mântuirea pentru noi creștinii, urmarea lui Hristos. Alegerea este limpede exprimată în Sfânta Scriptură: “Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15, 16).
Sfântul Nicolae Velimirovici (1880-1956), diplomat, Episcop și profesor de teologie spune: “Nu este ușor a-i urma dintr-o dată lui Hristos. Mai întâi urmează-i pe oamenii buni din satul tău. Apoi urmează-i pe oamenii sfinți din neamul tău…”
În 29 aprilie 2012 se sfințea Biserica de pe Valea Măgherușului de către ÎPS Andrei Andreicuț. Au fost de față din Rodna domnul profesor Liviu Păiuș însoțit de câțiva credincioși. Ascultând prezentarea istoricului Bisericii, domnul profesor s-a exprimat cu nedumerire și admirație în același timp: “Nu știam unde a ajuns vechea Biserică de lemn din Rodna!”. Era neliniștea cercetătorului, pe care eu am reținut-o ca pe un îndemn de a căuta.
În anul 1764, Împărăteasa Maria Terezia a dăruit credincioșilor din Rodna, biserica luterană împreună cu ruinele altei biserici vechi. Înainte, credincioșii rodneni au avut o biserică din lemn construită la anul 1731, Sub Coastă. În anul 1772, rodnenii dăruiesc această biserică de lemn satului Nepos. Această biserică devenise neîncăpătoare pentru credincioșii din Nepos, astfel încât la 13 februarie 1902 parohul iși dă acordul să dea biserica de lemn filiei Valea Măgherușului.
În “Protocolul Sinodului dipe Valea Măgerușului” pe anul 1902 citim: “Ne vine veste de la credincioși creștini gr. cat. din comuna Neposu despre deruirea sfinti Beserici care neau hotărîto în 10 februari anul 1902. La care cu toți ne învoim cu ceia maimare plăcere și nenvoim la edificarea iei care se fie pentru viitorul nosteru spre buna credinția cătă bunul și puternicul Dumnezieu…bătrînilor și copiilor care nusundu în stare se meargă în Satu la Beserică…care din pricina îmbrecămintiloru nu potu a mere la Beserică că în Satu sundu mai multe neamuri și i despreuescu că nusu imbrecatu cum trebue barem ca nau de unde și din ce se isu cumpere. Și cumu se nu avem lipăse de Beserică că suntem mulți și nemulțim în totu anul că în anul 1900 am fostu 184 suflete și în anul 1902 suntem suma de 201 suflete…și pe anu ce mere totu mai multe suflete și poporu mai mare care are se calce drum la Beserică în dumineci și serbetori.”
Urmează apoi: “Iată că cu datu de 5 marte anul 1902 mare bucurie a nostă că și după donarea Sfintei Beserici din 10 februari se face și contractul cu locul de Beserică eară donare de mai mulți pertasu și se face și Proectul de Spese la edificare.”
Se fac demersurile dintru început pentru aprobările necesare. Va fi adus un solgăbirău de la Gherla care va face proectul ajutat de un “măsari”. Preotul Teodor Moldovan este ajutat îndeaproape și reprezentat de coratorul principal Câmpan Ioan-Grosu.
Au fost trimiși bărbați la Nepos, unde 4 zile au lucrat la desfacerea Bisericii. S-au plătit apoi cărăuși din Valea Măgherușului și din Nepos, care să aducă Biserica, cu suma de 300 coroane. S-au mai procurat lemne de stejar pentru șoși și tălpi de la Chiraleș și din Viișoara. De asemenea fier necesar pentru scoabe de diferite dimensiuni, sârmă pentru cuie, toate confecționate la “faorul din Șieu-Măgheruș”. S-a cumpărat piatră pentru fundația Bisericii, s-a plătit lui Drăgan Iovu din Monor ca să facă un ciubăr mare în care să se strângă apa necesară la zidari, Moroșan Ilie din Bistrița și meșterul Adam Șandor din Crainimăt. Meșterul în lemn a fost Beudian Iacob.
Lucrările au durat din 1902 până în 1906. S-au făcut multe drumuri pentru “umblarea după milă”, autorizată în urma cererilor în scris adresate Ministerului. S-au cumpărat hârtie, cerneală și pene de scris. S-au întocmit în scris foarte multe “protocoale”, liste cu contribuția bănească a celor din sat și din alte părți.
“Sau pletitu la Dobașu din Sigmiri pentru darea de știre pentru aducerea Beserici”.
“Sau pletitu o glajă de am pusu în ea firnaisu la feșteala cu care am feștitu la ceternele la Beserică”.
“Sau luatu două timbre la contracătul de donare de la Moldovan Necita cîndu sau trimesu la întebulare”.
S-au întocmit Cărți de milă la Dej, Beclean. S-au făcut mulțumiri publice în revista “Bestretzi”.
Toate aceste amănunte ne arată dorința și jertfelnicia cu care o comunitate mică de români și-au ridicat prima Biserică.
Nu peste multă vreme, în anii 1954-1955, vor ridica o biserică de zid pe locul celei de dinainte. Din vechea biserică vor recupera lemnul bun pe care îl vor folosi la înălțarea turnului. În anul 1955, Episcopul Nicolae Colan, viitorul Mitropolit al Ardealului, va sfinți această Biserică (la primirea ca membru al Academiei Române, acest Mitropolit a vorbit despre statornicia strămoșilor noștri în credință și în neam românesc).
În anul 1995 s-a confecționat un nou iconostas sculptat în lemn de stejar și cireș. Din anul 2002 au început reparații capitale atât în interior cât și în exterior. Turnul Bisericii, șubrezit, a trebuit înlocuit.
Parcă predestinat, un bun prieten din copilărie al meu, foști colegi de școală cu Gherasim Domide, Lazăr Porcius din Rodna, s-a oferit să dăruiască lemnul necesar.
Preotului Gherasim Porcius din Rodna, născut în anul 1760, pe vechea vatră strămoșească a familiei de Sub Coastă, cu siguranță că i-a fost aproape Biserica de lemn din Rodna. La strămutarea acesteia în Nepos, tânărul Gherasim Porcius era dus la Școala Normală din Năsăud. Chemarea la preoție i-a venit mai târziu, slujind în Rodna cu bătrânul preot Larion Șteopan. Se va ocupa de Biserica dăruită în 1764 de Împărăteasa Maria Terezia, unde va sluji până la sfârșitul vieții.
Revenind pe Valea Măgherușului, Lazăr Porcius a încredințat pe Pamfir Pioraș, diacul din Rodna, priceput meșter de case, să facă măsurători la fața locului, pentru necesarul de material lemnos la turnul Bisericii. Constructorii din Teaca au respectat indicațiile și sfaturile deacului Pamfir. Schela interioară din lemnul vechi de suport și fixare, precum și jugul clopotelor, au rămas neschimbate.
Interiorul Bisericii a fost împodobit cu o frumoasă pictură sub îndrumarea preotului Daniel Tuluc, pictor bisericesc.
Astfel, cu munca și jertfelnicia puținilor credincioși din sat (dar și cu susținerea Primariei Șieu-Măgheruș, precum și a altor oameni de bine), la 29 aprilie 2012, Biserica este sfințită de ÎPS Andrei Andreicuț.
În pronaosul Bisericii, de o parte și de alta a intrării, sunt zugrăviți primii doi Mitropoliți ai Clujului: ÎPS Bartolomeu care a binecuvântat lucrările începute, și ÎPS Andrei, care a sfințit încununarea lucrărilor, mărturie a dăinuirii în credință și neam românesc.
Călătoria nu s-a încheiat. Ea continuă cu fiecare dintre noi. Același Nicolae Velimirovici spune: “În zadar fugi de Dumnezeu, nu te poți ascunde. E adevarat, El nu va alerga după tine, dar te va aștepta. Și nu te va aștepta numai în locul în care L-ai părăsit, ci pe toate drumurile și în toate colțurile lumii.”