Biserica ortodoxă ,,Buna Vestire ” din Nepos își sărbătorește hramul

         Biserica ortodoxă ,,Buna Vestire ” din Nepos împlinește anul acesta 120 de ani de la edificare și la 25 martie își sărbătorește hramul, cinstind ziua când Sfântul Arhanghel Gavriil vestește Sfintei Fecioare Maria că va naște pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Cu prilejul acestui praznic va sluji și predica Preotul prof. dr. Gheorghe Șanta, însoțit de un sobor de preoți din localitățile învecinate. Din monografia  bisericii  apărută în 2005 la Editura,, George Coșbuc ”, Bistrița, autor Mircea Daroși, rezultă că istoria acestui lăcaș de cult datează de pe vremea atestării documentare a localității, care a avut norocul să fie botezată de două ori : o dată cu numele de Vărarea, în 1604  și a doua oară cu numele de Nepos, în  1773. Noua denumire provine din celebra expresie a împăratului austriac Iosif al II-lea ,,Salve parva nepos Romuli !”, rostită cu prilejul primei sale vizite pe Valea Someșului. Vechea așezare era situată în partea dreaptă a  Someșului, la mică distanță de șoseaua care se îndreaptă spre Sângeorz- Băi. Acolo, localnicii au ridicat o bisericuță modestă de lemn,  așezată pe un loc ridicat numit ,,Dâmbul Bisericii ” sau ,,Grădina Bisericii”, rămasă în memoria localnicilor sub numele de Biserica din ,,cela sat ”. În jurul ei se întindea și cimitirul. Odată cu strămutarea satului pe partea stângă a Someșului, în anul 1772, această biserică a fost demolată și materialul rezultat a fost dăruit în același an comunei Hordou (Coșbuc ), iar vărărenii au primit în schimb materialul lemnos rezultat din demolarea bisericii din Rodna Veche, din care au construit o altă biserică în preajma cimitirului actual. Dar cu timpul și aceasta devenise neîncăpătoare,  fiindcă populația comunei era în continuă creștere. Luând modelul celorlalte localități de pe Valea Someșului care își construiau biserici spațioase și impunătoare, enoriașii comunei Nepos se hotărăsc să ridice și ei o asemenea construcție. Această hotărâre este luată încă din anul 1892, când preotul Iacob Maiorean adresează Primăriei locale o scrisoare în care arată starea deplorabilă a bisericii : ,,edificiul este aproape de uzurpare, iar spațiul necorespunzător face ca oamenii să iasă adesea afară din cauza lipsei de aer. De aceea avem nevoie de 22.000 de florini, rezultați din materialul lemnos din pădurea de la Coșna, care a fost vândut, bani ce revin bisericii ”. Proiectul este făcut și trimis, dar aprobarea este întârziată. Abia în 18 august 1895 este organizată licitația pentru construcția bisericii după planul inginerului Andrei Mazanec, având la bază un deviz în valoare de 66.667 de coroane. Respectând o veche tradiție, locașul sfânt a fost amplasat lângă școală, astfel că, cele două instituții se completau una pe alta. Terenul necesar pentru construcție a fost donat de către Nicolae Palage, bunicul renumitului profesor universitar din Iași, Gavril Istrate, care își amintește cu drag de el, cu câtă mândrie acesta spunea :,, Când am auzit că se caută teren pentru amplasarea bisericii, m-am hotărât să donez locul meu, aflat lângă școală” Cu eforturi deosebite, neposenii încep construcția noii biserici cu fundație din piatră și zidul din cărămidă, în primăvara anului 1902, sub conducerea tânărului preot George Moldovan și se încheie spre sfârșitul anului 1905. Biserica are 33 m înălțime și 15 m lățime, este dotată cu două clopote noi cumpărate de la firma Novatny din Timișoara cu 1800 de coroane, iconostasul a fost construit după planul ing.Simion Pop și sculptat de meșterul Marc Toma din Deda, iar pictura interioară este realizată de pictorul Ștefan Szeman din Baia Mare. În turn este montat și un orologiu în valoare de 1000 de coroane, adus din Bohemia. Sfințirea bisericii a avut loc la 4 iunie 1906 de către domnul dr. Octavian Domide, canonic spiritual în seminariul teologic din Gherla, însoțit de domnul Victor Mihaly de Apșa, arhiepiscop și mitropolit în Blaj, dr. Ioan Szabo, episcop de Gherla, Ciril Deac, vicar al forumului episcopesc din Năsăud și George Moldovan, preot local. În același an este demolată bisericuța de lemn din preajma cimitirului, iar materialul este donat la cererea locuitorilor de pe Valea Măgherușului. De-a lungul timpului, au fost executate câteva lucrări de reparații interioare și exterioare la biserică,  în 1937, 1958, 1966, 1968 și 1999, fiind  resfințită în 1968 de către P.S Sa Teofil Herineanu, Episcopul Vadului, Feleacului  și Clujului, iar în 1999 de către Mitropolitul Ardealului, Bartolomeu Anania. În decursul anilor, Biserica din Nepos a fost păstorită de către următorii preoți : Ion a Popii Simion (1638-1724), Constantin  (?- 1701), Vasile a lui Eremie (1725-1736), Vasile a lui Simion (1739-1750 ), Gavril Popițan (1756-1767 ),Vasile Popițan (1768-1772), Gavril Popițan (1772-1797), Alexa Popițan (1797-1812 ), Iacob Maiorean (1812-1847), Macedon Maiorean (1847-1891), Iacob Maiorean, fiul lui Macedon (1891-1897), George Moldovan (1897-1945, Petru Tofan (1945-1961), Buzilă George (1961-1975), Algeorge Iacob (1975-1978 ), Nedelea Teodor (1978-1981), Berengea Ionel (1982-1983), Vălean Radu (1983-1996 ), Rus Ioan Aurel (1996-2004),Rus Vasile (2004-2024 ) , Moldovan George (2024 și în prezent ). Grija față de preot, de condițiile în care trăiește, de viața familiei sale și-au manifestat-o tot timpul enoriașii din această comunitate, contribuind la construcția casei parohiale. Din documentele bisericești rezultă că prima construcție de acest gen s-a ridicat în anul 1852, dar în 1950 a fost demolată, fiind într-o stare avansată de degradare. Abia în 1962 s-a construit o altă casă parohială din lemn, în imediata apropiere a Bisericii, care în  acest an este înlocuită și ea cu una nouă, ce se aflată în plină construcție. Alte detalii despre evenimentele vieții bisericești din Nepos se află în monografia amintită  la început.