Deputat Cristina Iurişniţi, de Ziua Învăţătorului: Învățământul românesc mai are pași uriași de parcurs spre depolitizare, spre meritocrație, calitatea și echitatea actului educațional

5 iunie a fost stabilită prin lege Ziua Învăţătorului, iar Ministerul Educaţiei precizează în structura anului şcolar faptul că miercuri, 5 iunie este o zi specială ce „va fi marcată prin manifestări specifice”.  Altfel spus, elevii şi profesorii vor merge la şcoală, dar nu vor face ore în mod obişnuit. Data de 5 iunie a fost declarată oficial Ziua Învățătorului prin Legea nr. 289 din 29 octombrie 2007, fiind sărbătorită în toate unitățile de învățământ de stat, particulare și confesionale din sistemul românesc.
La 12 ani de la instituirea acestei zile, care aduce un omagiu "fabricantului de oameni" după cum spunea Petre Țuțea, învățământul românesc mai are pași uriași de parcurs spre depolitizare, spre meritocrație, calitatea și echitatea actului educațional.
USR promovează din Parlament depolitizarea școlilor și a universităților din România!

Ne dorim învățători și profesori buni, etică, integritate și performanță managerială în școlile și universitățile din România?
Atunci primul pas trebuie să fie reprezentat de depolitizarea tuturor funcțiilor de conducere din învățământ, de la școlile din sistemul preuniversitar până la democratizarea managementului universitar.

1. Depolitizarea funcțiilor de director de școală
Știm cu toții că la momentul actual, în majoritatea școlilor, deciziile se iau în funcție de culoarea politică a directorului. Dacă vrem ca managementul unităților școlare să performeze, atunci este nevoie de mai multă independență și autonomie. Lipsa subordonării politice va aduce plus valoare în ceea ce privește responsabilizarea directorilor.

2. Desființarea Inspectoratelor școlare
Arhitectura instituțională devine ineficientă în momentul în care, Inspectoratele școlare, conduse tot de oameni politici, exercită presiuni asupra școlilor. Funcția de control asupra școlilor trebuie să fie reconfigurată, în așa fel încât să sporim gradul de autonomie a acestora. Acolo unde există autonomie, întotdeauna va exista și mai multă responsabilitate, iar interesele elevilor și ale profesorilor vor prevala în fața intereselor de partid.

3. Depolitizarea funcției de rector și limitarea mandatelor acestuia la maximum două.
Prin tertipuri legislative, PSD, în anul 2015, a modificat Legea Educației în așa fel încât, pe baza autosuspendării din funcție a unui rector, mandatul acestuia să nu mai fie considerat complet, având posibilitatea să recandideze de ori câte ori va dori. Ne propunem să oprim această practică abuzivă, pentru a democratiza universitătile din România și pentru a da un semnal clar că ne dorim comunități academice în care autonomia și integritatea să redevină valori centrale. Orice cumul excesiv de putere nu face altceva decât să diminueze dialogul democratic, reprezentativitatea și legitimitatea conducerilor universităților.

Răspunsul Ecaterinei Andronescu nu ne mai surprinde, în contextul în care a declarat public că susține ca mandatele rectorilor să fie limitate la maximum două, însă, în momentul în care USR i-a solicitat un punct de vedere, aceasta a preferat să evite un răspuns categoric.

#Fărăpolitizareajungemdeparte!

#ziuaînvatatorului
#procent6% din PIB pentru Educație

 

 

Deputat
prof. Cristina Iurisniti
Membru in Comisia de învățământ

Președinta Comisiei pentru egalitate de șanse

Comentarii

05/06/19 10:51
Vizitator

De Ziua Invatatorului, in loc decomentariu se potriveste cel mai bine poezia lui Octavian Goga, intitulata "Dăscăliţa":

Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.

Ca strălucirea ochilor tăi limpezi,
Poveste nu-i mai jalnic povestită,
Tu eşti din leagăn soră cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispită.
Cununa ta de zile şi de visuri
Au împletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zăpadă,
Şi mână nu-i atâtea ştiutoare.

Moşnegi, ceteţi ai cărţilor din strană,
Din graiul tău culeg învăţătură,
E scrisă parcă-n zâmbetele tale
Seninătatea slovei din scriptură.
În barba lor, căruntă ca amurgul,
Ei strâng prinosul lacrimilor sfinte,
Căci văd aievea întrupat ceaslovul
În vorba ta domoală şi cuminte.

La tine vin nevestele să-şi plângă
Feciorii duşi în slujbă la-mpăratul,
Şi tu ascunzi o lacrimă-ntre slove,
În alte ţări când le trimiţi oftatul...
Şi fete vin, să le-nfloreşti altiţa,
La pragul tău e plină ulicioara,
Şi fetele îşi şopotesc în taină:
"Ce mâini frumoase are domnişoara! "

... Aşa, grijind copiii altor mame,
Te stingi zâmbind în calea ta, fecioară,
Iar căpătâiul somnului tău vitreg
De-un vis deşert zadarnic se-nfioară.
Tu parc-auzi cum picură la geamuri
Un ciripit de pui de rândunică
Şi-un gând răzleţ îţi înfierbântă tâmpla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfântă frică.

Sfios, amurgul toamnei mohorâte
Îşi mişcă-ncet podoaba lui bolnavă,
Ca din cădelniţi fumul de tămâie,
Prelung se zbate frunza din dumbravă.
Tu stai în prag, şi din frăgar o frunză
La sânul tău s-a coborât să moară,
Iar vântul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoasă domnişoară...

05/06/19 13:41
Emil

De ce nu si poezia "Dascălul" de acelasi Octavian Goga:

Moşneag senin, eu tâmpla ta curată
O cer pe veci nădejdii mele pază.
Din soarele copilăriei mele
Pe fruntea ta mai licăreşte-o rază.
În suflet simt cum negura se sfarmă
Şi se-mpleteşte albă dimineaţă
Când ochiul tău în inimă-mi coboară,
Topind încet cetatea ei de gheaţă.

Azi, ca un sfânt dintr-o icoană veche,
Blând îmi răsai cu faţa ta blajină,
Cu zâmbet bun, cu ochi cuminţi şi limpezi,
Strălucitori de lacrimi şi lumină.
Cu tine-aduci atâtea nestemate
Din îngropatul vremilor tezaur,
Şi amintirea-n ţara ei mă poartă,
Cu pas încet, în carul ei de aur...

Mă văd în pragul zilelor mai bune...
O casă-n deal, cu straşine plecate,
Unde-asculta de sfaturile tale
Atâta râs şi-atâta sănătate.
În frunte, tu păreai un mag din basme
Când soarele, trecând peste fântână,
Blând pătrundea prin straşina de paie
Şi lumina bucoavna ta bătrână.
https://Versuri.ro/w/uh17

A fost demult. - O rază care luptă
Zadarnic cu câmpiile de gheaţă.
Vezi, astăzi valul altei vieţi mă poartă
Şi-nţelepciunea altei lumi mă-nvaţă.
Dar sufletul şi-acum îşi are cuibul
Acolo sus, în satul de sub munte,
Unde şi azi zâmbeşte, împăcată,
Curata cinste-a pletelor cărunte.

Bucoavna ta, sub pragul de pe grindă,
Îşi hodineşte-nvăţătura moartă,
Dar glasul tău şi azi, la zi de praznic,
Toată povara greului o poartă.
Pierdut ascult troparul tău din strană
Şi tainică şi sfântă-mi pare clipa,
Pare că duhul altei lumi m-atinge,
În zbor domol, pe frunte cu aripa.

Căci simt plutind prin fumul de tămâie
Sfinţenia cântării preacurate,
Ce-a rumenit o lume cu senina
Cucernicie-a vremilor uitate.
Şi-n ochii tăi văd strălucind scânteia
Din focul mare-al dragostei de lege,
Ce prin potopul veacurilor negre
Ne-a luminat cărările pribege

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5