Deputatul Suciu, despre masca unui om politic

Aşa cum şi titlul declaraţiei politice, de astăzi, sugerează, masca a devenit laitmotivul scenei politice româneşti. Simbolul măştii provine din teatrul antic grec, unde actorii aplicau aceste măşti pentru a întruchipa un anumit personaj, omul individual ascunzându-se în spatele rolului atribuit. Acţiunea în sine, sau mai bine spus, scopul purtării unei măşti este acela de “a nu fi tu însuţi” şi de a fi acel altcineva pe care publicul doreşte să îl vadă.

În această ipostază se află şi domnul Crin Antonescu, ce la formarea proiectului USL, şi-a asumat rolul de viitor preşedinte al României şi, alături de colegii din alianţă, de luptător contra regimului Băsescu, pentru care electoratul şi-a exprimat voinţa cu privire la alegerile parlamentare, la constituirea structurilor locale şi prin referendumul de demitere al actualului preşedinte.

Construcţia USL s-a format având ca obiectiv reprezentarea voinţei oamenilor, aceea de înlăturare a regimului Băsescu şi democrat-liberal, iar oamenii care şi-au spus cuvantul în această situaţie, ne-au încredinţat această sarcină ce trebuie nemijlocit dusă până la bun sfarşit.

Dacă am înceta să ne referim la cei 7 milioane de români, care ne-au făcut responsabili pentru asigurarea unui viitor integru, ca la o cifra, cifra de 7.000.000, ci, ca la oamenii care atunci când au fost robiţi şi zdrobiţi de Traian Băsescu şi acoliţii săi, au avut curajul să ceară demisiile acelor lideri, am înţelege că pentru îndeplinirea acestui scop, ne-au validat pe noi, în formula USL. Pentru a conduce această luptă în numele lor. Lupta nu s-a încheiat, sarcina nu a fost îndeplinită. Retragerea promisiunilor făcute, nu este oare, un act de trădare?

Ce alt scop poate fi mai înalt decât acela de a onora promisiunea pe care ai făgăduit-o oamenilor, ce, numindu-te în funcţie, şi-au oferit încrederea lor, tocmai pentru a pune în practică planul prezentat?

Dacă în Palatul Parlamentului se ciocnesc orgoliile celor mari, în exteriorul lui se află cetăţenii ce înca sunt neîndreptăţiţi şi afectaţi de vechiul sistem, care aşteaptă ca legiuitorii ţării să îşi amintească de ei.

Crin Antonescu s-a înfăţişat publicului larg drept un preşedinte cu prestanţă, un excelent orator, un bun diplomat şi omul care va aduce stabilitatea în toate instituţiile statului. Angajamentele asumate, în pactul USL, au fost tocmai acelea de a crea un mediu economic stabil, de a instaura democraţia reală în România, şi de a crea un mediu propice dezvoltării şi creării unui viitor mai bun.

De când a lăsat Crin Antonescu deoparte masca de preşedinte echilibrat, şi a renunţat la promisiunile sale onorabile pentru a pune în prim plan un Antonescu conflictual, ironic şi visceral? Pe cine a dorit liderul PNL să reprezinte, atunci când cu degajare în voce şi veselie în comportament a decis desfiinţarea instrumentului de luptă cu regimul ticăloşit, şi adoptând imaginea răzbunătorului cere demisia celui care nici acum nu se dă la o parte din lupta cu preşedintele ilegitim, şi ameninţă cu depunerea unei moţiuni de cenzură pentru ca şi restul demnitarilor angajaţi în împlinirea aceluiaşi ţel, să fie împiedicaţi de la a-şi păstra promisiunile?

Mă întreb, în numele cui domnul Antonescu acţionează, derogându-se de la programul de guvernare USL, “România puternică”, conştientizând că în teritoriu, indiferent de decizia de la centru, se doreşte colaborarea dintre PSD şi PNL şi continuarea funcţionării protocolului semnat.

Consider că pentru a te califica drept preşedintele de care România are nevoie, diplomaţia şi chiar înţelepciunea, sunt calităţi ce trebuie să prevaleze.

Pentru a transpune în idei mai clare, calităţile pe care un preşedinte ar trebui să le posede, voi aminti cuvintele lui Corneliu Coposu, care după cei 17 ani petrecuţi în temniţă, “hăituit” de Securitate şi prieteni, nu a dorit răzbunare, ci, a spus: “I-am iertat şi pe unii şi pe alţii”. De asemenea, ce s-ar fi întamplat dacă regele Mihai, îndepărtat din ţară şi trimis în exil, de către regimurile politice ale vremii, ar fi decis să se răzbune, să încurajeze mişcările monarhiste din România, nu ar fi creat pe această cale, pentru scopul şi voinţa sa, haos şi tulburări politice ce s-ar fi răsfrânt asupra oamenilor, ce destul au suferit? A ales, în schimb, să contribuie la îmbunătăţirea mediului politic românesc, efectuând vizite relativ diplomatice pentru a face lobby în vederea admiterii ţării în NATO şi Uniunea Europeană.

Oamenii mari de stat, se află uneori în situaţii dificile, momente în care trebuie să îşi exercite abilităţile diplomatice şi să acţioneze pentru binele suprem; dacă o criză de orgoliu îi determină să ia hotărâri pripite, rămânând nepăsători la efectele cauzate de acestea, este cazul să punem la îndoială abilitatea de a fi liderii ai 20 de milioane de oameni.

Asemenea unui actor ce performează, Crin Antonescu are datoria de a respecta promisiunea făcută oamenilor, aceea de a-şi juca rolul asumat, până la final.