Deşănţarea sexuală (1)

Am tot amânat să fac referiri la acest aspect socio-biologic numit încă din titlu. Nu am pretenţia/dorinţa să-l abordez completamente, ar trebui nenumărate pagini pentru aceasta. Motivaţia demersului meu de acum porneşte de la câteva aspecte, fapte, moduri de informare, invenţii de vocabular care au dat buzna în programele mass-media din ultima vreme, dar şi în comportamentul diurn al omului de rând – mai cu seamă al tineretului.
Mă cutremură atâtea veşti despre biete fiinţe care nasc la 11 ani, despre atâtea violuri pe care le suportă adolescenţi sau femei şi bărbaţi în vârstă, despre pedofili, proxenetism, crime datorate violenţei sexuale, incesturi. Am oroare când văd chioşcuri de presă pline de reviste cu ţâţe şi şolduri lascive (dar căutate, cumpărate cu lăcomie). Mă irită sintagma „femeie sexy” sau „bărbat sexy”, amândouă trimiţând fără jenă la un organ biologic (căci mă gândesc că altădată despre o tânără, o doamnă se aprecia că e plină de feminitate, iar despre un bărbat că are farmec irezistibil).
După cum ne parvin, prin mass-media, veşti de pretutindeni, se pare că întreaga planetă a devenit un spaţiu al dezmăţului sexual, că se pregăteşte o nouă Sodoma şi Gomora, printr-o hemoragie de eros libidinos.
În primii ani postdecembrişti am avut norocul să fiu diriginte la o clasă excepţională, profil filologie; cu un efectiv numeros: 30 de liceence şi cinci băieţi. În cei patru ani preuniversitari se închegase un colectiv straşnic. Se învăţa pe rupte, ne distram asemenea, umblam prin ţară, fetele erau energice, receptive la solicitări, iar băieţii, copleşiţi de personalitatea colegelor, se efeminaseră de aşa natură încât, cum se zice, nu mişcau în front, vizavi de colegele lor.
Am avut o şefă a clasei admirabilă; după prima lună de cursuri liceale, democratic, clasa a ales-o. Nu-i dau numele; să zicem că o numesc cu iniţiala A. A fost de un bun simţ nemaipomenit, de o mare abilitate în relaţiile dintre mine şi clasă, între clasă şi ceilalţi profesori, foarte receptivă la solicitări extraşcolare, altfel spus, persuasivă în toate împrejurările. Când a avut loc tradiţionala întâlnire la 10 ani de la terminarea liceului, în nişte momente de răgaz, evocam împreună secvenţe din anii lor de liceu. Ei bine, unul dintre momente îl ştiam fiecare în felul nostru şi A a fost de o sinceritate amunzantă (oarecum…).
„Domnu diriginte (apropo de asta: chiar şi acum ei mi se adresează astfel), vă amintiţi de ora de dirigenţie când discutam despre zodii ?” Nu, nu o uitasem, mai cu seamă că a fost un moment nostim, când le-am zis: „Haideţi acum să vedem care şi câţi suntem din zodia respectivă”. Eu întrebam cine e din zodia cutare şi se ridicau câteva mâini. Iar A: ”Şi aţi ajuns la zodia fecioarei.” ”Exact. Şi a ridicat mâna o singură colegă de-a ta.” „Iar dumneavoastră aţi exclamat: Numai o singura fecioară am în clasă? Şi toată clasa a râs copios.” „Şi ?” „Nu ştiaţi de ce se râdea. La modul propriu, nu din perspectivă zodiacală, mai eram atunci în clasă patru fecioare… Celelalte aveau deja experienţă a contactului sexual.”