Despre muzică şi credinţă

Carlos Zafon spunea că un act de credinţă este un act de acceptare, şi anume de acceptare a unei poveşti care ni se istoriseşte, iar noi acceptăm ca fiind adevărat doar ceea ce poate fi povestit.

De povestit este şi reuniunea corală internaţională de muzică religioasă ,,Bartolomeu Anania”. Timp de două zile, sub egida Centrului Cultural Municipal ,,George Coşbuc”, corişti din Bulgaria, Grecia, Braşov, Cluj-Napoca, Zalău şi Bistriţa s-au reunit în oraşul nostru pentru a cânta credinţa, trezind sensibilitatea celor ce i-au ascultat.

Până la urmă, muzica sacră se cântă, se simte cel mai bine într-o biserică, dar întâlnirea de pe scena Centrului Cultural a fost un schimb de experienţă benefic pentru corişti, ca să nu mai vorbim de responsabilitatea de a da tot ce e mai bun în faţa publicului.

Muzica religioasă e o provocare pentru orice cor şi totul se pregăteşte în timp, începând cu învăţarea partiturii, multe repetiţii şi multă muncă în echipă, şi de ce nu şi şansă…

Dacă o echipă este unită şi efortul este comun, rezultatul proiectului este cel scontat, iar aici, un rol major îl are şi dirijorul. Asta face şi diferenţa.

Întorcându-ne la public, reuniunea corală internaţională de la Bistriţa a fost un prilej de a aduce mai aproape atmosfera sărbătorilor pascale. Până la urmă, fiecare spectator vede, simte într-un spectacol, ce are deja în el.

Degeaba, încerci să ,,culturalizezi” în masă, să îţi faci un obiectiv în umplerea sălilor până la refuz, mai nou un target al managerilor culturali, că nu ţine…nu toată lumea vibrează la Bogorditse Devo a lui Sergei Rachmaninov, la o Rugăciune a lui Gavriil Musicescu, la Ave Maria…

Atunci când ascultăm o astfel de muzică ne folosim sufletul şi mintea, şi din păcate acestea sunt din ce în ce mai rare… iar la un spectacol de muzică religioasă, de muzică sacră, sala nu se umple până la refuz. Cine a mai participat la reuniuni corale internaţionale de acest gen, ştie acest lucru. În Spania, la o reuniune corală de acest gen au fost mai puţini oameni în sală, decât au fost la Bistriţa.

Nu sunt de acord cu edilul Ovidiu Creţu care imputa slaba organizare, aducând ca şi argument, numărul mic de spectatori. Nu acesta este criteriul de bază în a emite judecăţi asupra reuşitei unei reuniuni corale…Aşa cum spuneam mai sus îţi trebuie minte şi suflet pentru acest gen de muzică, îţi trebuie ,,moralitate creştină” de care vorbea Tudor Gheorghe, iar aceste bunuri sunt din ce în ce greu de găsit în lumea în care trăim…şi poate e mai bine aşa, decât spectatori prezenţi ca să dea bine în viaţa publică, mai bine, puţini şi de calitate…

Apropo, nu am văzut în sală, elevi de la Liceul de Muzică ,,Tudor Jarda”, în condiţiile în care ne agăţăm cu dinţii de acest brand. În rest, multă tăcere şi ignoranţă, dar ne place "să pozăm mult"…

Şi tot la acest capitol, nu înţeleg înverşunarea unora în încercarea lor de a pune monopol pe viaţa culturală în Bistriţa. Comparaţia e deplasată, dar vedem cu ochiul liber ce înseamnă monopol pe salubritate…se aşterne praful peste noi.

Trecând peste aceste răutăţi gratuite, evenimentul a fost o bucurie, o plăcerea pentru corişti de a se auzi, de a cânta împreună. Indiferent de ţara de provenienţă, credinţa e cartea de vizită a unei societăţi.

Fiecare cor s-a remarcat prin ceva…

Corala ,,Andrei Mureşanu” din Bistriţa se defineşte prin dirijorul Cornel Pop. Muzica bisericească a devenit un mod de viaţă pentru cei mai mulţi dintre membrii coralei.

Corul ,,Astra” din Braşov…profesionalism, ascensiune, muncă în echipă, exigenţă, pasiune, mod unic de abordare. Are un repertoriu vocal-simfonic de peste 45 de lucrări.

Corul ,,Astra” l-a adus la Bistriţa şi pe profesorul Ioan Oarcea, doctor în muzică, director al Liceului de Muzică ,,Tudor Ciortea” din Braşov şi profesor – Facultatea de Muzică din Braşov. Printre oamenii de muzică, profesorul Ioan Oarcea este cunoscut ca unul dintre numele "grele" din jurii în prestigioase concursuri naţionale şi internaţionale.

Corul ,,Zhelezni Struni” din Bulgaria: responsabilitate, echipă, emoţie, prietenie.

Corul ,,Sofades” din Grecia: energie pozitivă, poftă de viaţă, ,,lumină” pe scenă.

Corul ,,Viva la Musica” din Cluj-Napoca, dirijor Francisc Mureşan: trăire, implicare, eleganţă, dăruire, pregătiţi să înfrunte orice apariţie.

Corul de cameră ,,Appassionata” din Bistriţa, acelaşi dirijor Francisc Mureşan: colegi, prieteni, viziuni diferite, echipă, efort comun, spectacol reuşit.

Ce au în comun toate aceste coruri: străduinţa din spatele cortinei, efort, angajament personal, avânt, vise şi dorinţă de a reuşi.

S-a simţit lucrul acesta şi în Biserica Romano-Catolică ,,Sfântul Anton”, unde au concertat corurile ,,Viva la Musica” şi ,,Appassionata”.

Au fost două zile într-o fugă continuă pentru corişti, organizatori, dar două zile, în care ne-am amintit de ce e bine să ne păstrăm visele.