Exclusivitate

Despre performanţa olimpică

- interviu cu prof. dr. emerit Tudor Olimpius Bompa, York University Toronto, Canada

Rep: - Domnule profesor Tudor Olimpius Bompa, aţi revenit, pentru câteva zile, pe meleagurile natale. Cum este să stai departe de casă timp de 40 ani?

T.O.B.: - Foarte greu dacă eşti un naţionalist convins nu te poţi simţi bine în altă parte. Cei care spun că nu au dor de casă sau mint sau sunt nesimţiţi. Ca străin întotdeauna vei fi pe locul II, desconsiderat, deşi rezultatele tale sunt de zece ori mai bune.

Rep.: - Aţi pornit spre performanţă din Năsăud.

T.O.B.: - Aşa este. M-am născut la Năsăud, unde am frecventat şi şcoala. De mic copil mi-a plăcut sportul pentru că în zona noastră, binecuvântată de Dumnezeu cu dealuri şi râuri, fiecărui copil îi place să facă pe Tarzan, să se urce în copaci, să înoate în Someş. În liceu, la Bistriţa, am avut dascăli buni, care m-au îndrumat spre sport. Am hotărât apoi să urmez Universitatea din Cluj, la fotbal şi atletism, însă un accident la picior m-a făcut să renunţ la fotbal. Dintr-o altă întâmplare politică, având pe tata la Canal, nu am putut urma Facultatea de Mecanică decât pentru scurt timp, fiind exmatriculat. Tata a avut îndrăzneala să spună: „Ne-aţi promis alegeri democrate şi aţi pus mâna pe putere ilegal”. N-a fost mare lucru, însă atunci nu aveam libertatea cuvântului, fiind automat închis opt ani, muncind la Canal şi în Munţii Apuseni.

Rep: - Ce s-a întâmplat după exmatriculare?

T.O.B.: - Am intrat la Institutul de Cultură Fizică din Bucureşti, fiind nevoit, pentru acest lucru, să spun că doar mama mă întreţine, tata dispărând de pe ecranul familiei.

Rep: - Care au fost primele performanţe?

T.O.B.: - În anul 1955, la canotaj, unde am obţinut Campionatul Naţional. În anul 1958 eram angajat la Casa Centrală a Armatei, azi Clubul Steaua. Pe acea vreme Ceauşescu a fost în China şi a văzut revoluţia culturală de acolo, aplicând acest lucru şi aici. Acest lucru a fost pe alocuri benefic deoarece sportivii erau sprijiniţi şi ajutaţi pentru performanţe. Între 1960-64, am fost primul antrenor al Politehnicii Timişoara, însă după scurt timp, am fost obligat de institut să fac canotaj, ajungând în 1965 antrenor naţional, însă am revenit la fotbal între anii 1968-70.

Rep: - După 1970 aţi părăsit ţara. Da ce?

T.O.B.: - Într-adevăr, am plecat mai întâi în Germania, foarte greu deoarece eram urmărit de Securitate. Aici am ajuns în lagăr, iar apoi, printr-o împrejurare în Canada. În perioada 1972-79 am fost antrenorul echipei naţionale din Canada. Am părăsit ţara pentru că, la un moment dat, mi se puneau piedici şi nu mai eram lăsat să fac performanţă. Am publicat peste 14 cărţi, traduse în 18 limbi, de la chineză la rusă, de la japoneză la italiană, teoriile mele în calitate de cadru universitar la York University din Toronto, axându-se spre domeniul teoriei de planificare – periodizare a rezistenţei puterii, vitezei şi agilităţii. Cărţile mele sunt folosite drept cursuri la universităţile de specialitate în peste 180 de ţări ale lumii. Creau să vă spun că în numai 8 ani de antrenare internaţională, sportivii mei au câştigat 11 medalii, dintre care 4 de aur, la Jocurile Olimpice şi Campionatele Mondiale şi, de asemenea, 22 titluri naţionale. Sunt singurul antrenor care am produs campioni olimpici şi mondiali în două sporturi, atletism şi canotaj.

Rep.: - Profesor şi antrenor emerit, profesor de onoare al Centrului Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor din România, om apreciat în domeniul său în lume. Cum aţi fost văzut ca român pentru început în Canada?

T.O.B.: - Întotdeauna am asociat demnitatea naţională ca un lucru important în viaţă şi niciodată nu mi-a fost ruşine de identitatea mea. Am avut multe satisfacţii, mă consider un om pur, ca sentimente naţionale, însă acest lucru uneori mi-a adus deservicii, colegii de institut privindu-mă ca pe un refugiat, ca pe un străin. Am reuşit însă să câştig admiraţia conducerii universităţii şi, prin muncă şi seriozitate, am demonstrat că românii pot fi oameni talentaţi care aduc rezultate excepţionale.

Rep: - Cum vedeţi sportul din zilele noastre?

T.O.B.: - Dacă în perioada anilor 70 România era pe podiumurile internaţionale prin politica statului, care susţinea sportul, astăzi totul a scăzut în performanţă pentru că nu mai investim, Guvernul neavând asemenea priorităţi, ci îmbogăţirea prin mijloace ilicite a membrilor acestuia. Împreună cu profesorul Dumitru Porojan vom scoate o carte intitulată „România, acum ori niciodată”, în care tratăm realităţile din ţară, jaful făcut şi propunem un nou sistem de valori care am fi bucuroşi dacă ar fi acceptat. Democraţia parlamentară a eşuat, trebuie să creăm un nou sistem politic, a democraţiei directe. Doresc să mă reîntorc pe meleagurile natale, să mă bucur de liniştea ce mi-o oferă acest cadru al ţinutului ardelean.

Rep.: - După o viaţă dedicată sportului, cu siguranţă sunteţi în măsură să le spuneţi cititorilor ce este sportul.

T.O.B.: - Sportul este sănătate, o prelungire a vieţii, un element de relaxare mentală şi prin faptul că cineva îşi demonstrează lui însuşi că poate să facă ceva, el reprezintă şi un element de creştere a condiţiei, a încrederii în tine.

Rep.: - Vă mulţumim pentru toate performanţele avute în sport, vă dorim mult succes pe mai departe şi vă aşteptăm acasă.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5