Despre Şcoala Năsăudeană – cu Ioan Lăpuşeanu

Regretatul profesor Ioan Lăpuşeanu revine în actualitatea năsăudenilor prin intermediul Editurii Karuna, care publică volumul „Şcoala năsăudeană” (postume).
Cartea prezintă istoria şcolii năsăudene care are, bineînţeles în centru, gimnaziul românesc greco-catolic, devenit Colegiul Naţional „George Coşbuc”, de unde au plecat în lume nume mari, devenite cadre didactice universitare sau parte a Academiei Române.
Ioan Lăpuşeanu ne spune că înfiinţarea gimnaziului, în 1863, n-a fost un dar al împăratului de la Viena, ci o victorie obţinută prin luptă consecventă şi tenace, purtată de bravi bărbaţi, în frunte cu vicarul Macedon Pop şi cu dascălul Vasile Naşcu, care au bătut drumurile Vienei pentru obţinerea fondurilor grănicereşti rămase în urma desfiinţării, în 1851, a Regimentului al II-lea român grăniceresc.
Colegiul Naţional „George Coşbuc” este o prestigioasă carte de vizită în orice loc din ţară te-ai afla, năsăudenii creând un adevărat sistem educaţional. Dr. Ilie Dăianu afirma: „Năsăudul, acest al doilea Blaj, căci din sufletul Blajului a luat lumina, i-a insuflat tineretului vidican tot sufletul său şi a făcut din el un ostaş şi un luptător care a trăit şi lucrat pentru neam”. Dintre corifeii şcolii năsăudene amintim pe Ioan Marian, Vasile Petri, Cosma Anca, Sandu Manoliu, Macedon Pop, Grigore Moisil, Nestor Şimon, Virgil Şotropa, Paul Tanco, Artemiu Publio Alexi, Maxim Pop, Ioan Marte Lazăr, la care se adaugă cele două piscuri ale literaturii române – George Coşbuc şi Liviu Rebreanu. Valoarea şcolii năsăudene apare cu totul excepţională, dacă ne gândim la număr mare de academicieni năsăudeni şi descendenţi de-ai lor – Florian Porcius, George Coşbuc, Constantin C. Moisil, Nicolae Bălan, Nicolae Drăganu, Iulian Marţian, Iuliu Moisil, Virgil Şotropa, Iuliu Prodan, Leon Danielo, Miron Cristea, Dumitru Protase, Liviu Rebreanu, Emil Isac, Simion Florea Marian, Tiberiu Morariu, Iacob Mureşanu, Tudor Drăganu ş.a. Dintre absolvenţii liceului peste 70 au onorat catedre universitare. Făcând referire la istoria şcolii năsăudene, încă la mijlocul secolului al XVII-lea, era dascăl popa Partenie, în 1740 –popa Pahonie, în 1750 – urmează un diacon învăţător, iar mai apoi popa Matei, plătit cu 4 fl. lunar în anul 1767. Documentele programatice ale şcolii năsăudene sunt instrumentul fundaţional, elaborat de Comitetul Fondurilor Şcolare din Districtul Năsăudului, în anul 1865, şi cuvântările rostite la deschiderea gimnaziului, în 4 octombrie 1863, de către oficialităţi şi îndeosebi de Ioan Matre Lazăr, cel de-al treilea director al gimnaziului, documente care sunt prezentate de Ioan Lăpuşeanu în cadrul volumului.
În anul 1770 se înfiinţează Şcoala Principală sau Normală, având caracter gimnazial, cu limba de predare latino-germană, iar din 1785 numai germană. Durata era de 3 ani şi apoi de 4 ani, structură în care a funcţionat până în 1883, când a devenit Şcoală Primară. La 2 ianuarie 1859, pe structura unor sisteme mai vechi, iniţiate de Ioan Marian, s-a deschis Preparandia Greco-Catolică din Năsăud, având înscrişi, în anul I, 64 elevi, care funcţionează până în anul 1869, când se mută la Gherla. În această perioadă, în Ţara Năsăudului, au fost pregătiţi 240 de învăţători. Urmaşă a acestei preparandii este Şcoala Normală de Învăţători, deschisă în anul 1923, cu sprijinul pedagogului Solomon Haliţă, mâna dreaptă a ministrului Spiru Haret. Această şcoală devine mândria năsăudenilor şi a întregii ţări. O altă instituţie importantă s-a deschis în 1826, Şcoala Primară de Fete, la început cu o singură învăţătoare, devenită în timp un nucleu şcolar. În secolul al XX-lea s-au deschis şi alte şcoli, Liceul Pedagogic, Liceul Silvic, Liceul nr. 2, Şcoala Profesională de Ucenici, Şcoala de Arte şi Meserii, Şcoala Secundară de Fete „Principesa Elena”.
Lucrarea este un omagiu oamenilor care, în condiţii sociale, economice şi financiare vitrege, au reuşit să sădească, într-o zonă frumoasă dar săracă, germenii marii culturi europene încă din secolul al XVIII-lea. Nimic nu se putea realiza fără jertfa vitejilor grăniceri şi fără eforturile şi dăruirea urmaşilor. În carte descoperim rodul muncii profesorului Lăpuşeanu de-a lungul mai multor ani, zeci de mii de fişe culese în perioada 1974-2010, din lucrări publicate şi arhive care conturează, în mod obiectiv, istoria ţinutului năsăudean din punct de vedere al educaţiei.
O carte devenită de acum reper pentru învăţământul din Ţara Năsăudului, unul dintre cele mai apreciate la nivel naţional.