DOUĂ CĂRŢI NĂSĂUDENE

La serbările aniversare ale Astrei de la Blaj, - 100 de ani de la Semicentenarul Astrei, 1911 – colegul meu de filologie clujeană din anii 60-65, profesorul Ioan Lăpuşneanu, mi-a dăruit „două cărţi năsăudene”. Ambele au fost pentru mine prilej de bucurie şi de recunoştinţă pentru că în Ţara Năsăudului, mai sunt profesori care-şi amintesc de tradiţiile culturale năsăudene, de personalităţile culturale, pedagogice şi literare din acest ţinut de nobilă mândrie grănicerească.

1. Prima carte despre care aş vrea să glosez este volumul omagial – Octavian Ruleanu, alcătuit de foştii săi elevi, Ioan Lăpuşneanu, Grigore Marţian şi Vasile Şt. Tutula.

Profesorul Octavian Ruleanu (1910-1993) a fost una din gloriile didactice ale învăţământului năsăudean. După un scurt stagiu de profesorat secundar la Satu-Mare, unde colaborează la revista „Afirmarea”, fiind unul dintre membrii fondatori ai acesteia, se întoarce la Năsăud – oraşul său natal şi al studiilor liceale – ca profesor la vestitul liceu grăniceresc care a dat culturii române atâtea personalităţi.

L-am cunoscut mai întâi la concursurile naţionale de literatură „Mihai Eminescu”, faza pe regiune (ţinută la Cluj – prin anii 1956-1960) unde elevii năsăudeni ai profesorului Ruleanu se clasau de obicei pe locuri fruntaşe. Apoi, după 1990, s-a bucurat de reapariţia unor publicaţii de altădată: „Arhiva someşană” şi „Plaiuri năsăudene”. A colaborat cu hărnicie la acestea, iar la „Plaiuri năsăudene” a fost o vreme chiar redactor coordonator şi, în această calitate, mi-a solicitat articole despre Eminescu şi Transilvania, tema ce mă preocupa, domnia sa, profesorul însuşi, fiind un cercetător minuţios al obârşiei năsăudene – a Veronicăi Ana Câmpeanu, viitoarea Veronica Micle, şi muza Poetului naţional.

Volumul Himere din Ţara cu Dor este unul antologic şi reprezintă aproape integral scrisul divers şi fecund al dascălului năsăudean : de la pagini de proză literară ( a publicat mai ales în „Afirmarea” sătmăreană) nuvele şi povestiri, studii şi articole, până la recenzii, însemnări pe marginea cărţilor, evocări. Şi, în mod firesc, se încheie cu pagini omagiale – ce stau sub semnul unei emoţionante dedicaţii – Domnului profesor cu dragoste, semnate de Emil Bălăi, Ironim Marţian, George Catarig, Simion Chiş, Teodor Tanco, Grigore Marţian, Ioan Lăpuşneanu, Ioan Mititean, Vasile Şt. Tutula ş.a.

2. Pentru profesorii de literatură de la liceul năsăudean, studiul vieţii şi operei lui Rebreanu, mai ales sub aspectul de istorie literară locală a devenit o preocupare constantă. Ioan Lăpuşneanu a publicat nu numai în presa locală, ci şi în câteva reviste literare, dar mai ales în „Limba şi literatura română” articole ce anunţau o cercetare mai amplă asupra destinului tragic al lui Emil Rebreanu, fratele romancierului şi prototipul literar al eroului principal din Pădurea spânzuraţilor, Apostol Bologa. Cu titlul Emil Rebreanu eroul de la Ghimeş- Făget, publică bogata corespondenţă a acestui înzestrat artistic frate al lui Rebreanu. De fapt, aproape toţi fraţii romancierului au avut înclinaţii artistice, fie literare, fie plastice. Emil Rebreanu îşi vădeşte acest talent în genul epistolar, cu o caligrafie admirabilă, dar şi cu virtuţi de prozator. Corespondenţa vine cu o completare a celei publicate de Nicolae Gheran, eminentul editor al lui Rebreanu, în seria de Opere, şi este mai ales un document uman, nu lipsit de tragism, al celui care, dintr-un sublim sentiment de demnitate naţională a preferat să-şi încheie existenţa în ştreang decât să lupte împotriva compatrioţilor săi.

Cu adnotări de istorie literară şi cu multe referinţe la posteritatea lui Rebreanu, cu neînţelegerile, uneori degenerate în certuri şi procese ale urmaşilor romancierului, această carte intră în bibliografia despre…. Ctitorul romanului românesc