ANTOLOGIA DE LA NICOMEDIA, TURCIA, MAI 2025

Motto : „ „Cânta un matelot la proră,/ Și imnul lui solemn plutea/ Pe-ntinsul Mării Marmara,/ Ca-ntr-o cetate spaniolă,/ Când orologiul din cupolă/ Anunță fiecare oră/ Printr-un preludiu de mandolă…// Cânta un matelot la proră/ Și marea nu-l înțelegea.// Cânta un matelot la proră,/ Un singur matelot cânta….”

                                                             ( Ion Minulescu )

       Melodia cântecului cântat de Doina Badea, pe versurile lui Ion Minulescu, se aude în liniștea serii acolo, pe țărmul Mării Marmara, ecou al artelor îngemănate, al sufletelor unite prin trăiri care să facă piatra să vorbească, ceața să dispară, vapoarele să șuiere dorul, în îmbrățișarea blândă a soarelui și dezmierdarea suavă a brizei venită din larg să-l facă pe poet să se ia la întrecere cu glasul depărtării. Cu bagajul plin de așteptări, am poposit la Izmit, înTurcia, pe țărmul Mării Marmara, un oraș rămas din vechea Nicomedia, fostă capitală, din vremea Bizanțului. Aici, în cadrul Sărbătorilor orașului, s-a desfășurat a doua ediție a Festivalului de Artă și literatură, inspirat intitulat „Nicomedia”, în cadrul căruia s-a lansat o Antologie, cu poeți din Italia, Spania, România, Serbia, Grecia și, bineînțeles, Turcia.

     Despre această Antologie va fi vorba în rândurile ce urmează, pentru că ea constituie un prilej de meditație, de gânduri referitoare la ce mai reprezintă o antologie, la rostul ei, la locul ei și în ce măsură contribuie la cunoaștere, la dezvoltarea literaturii. Dincolo de îndoieli și rezerve, după ce am citit fiecare contribuție la desăvârșirea acestui „obiect cultural”, ca orice carte, bucuria de a descoperi poeți foarte valoroși, texte reprezentative ale literaturilor, greacă, sârbă, italiană, spaniolă, română, turcă, m-a făcut să recunosc faptul că antologiile încă își mai au rostul și îndeplinesc un ideal, care, individual, ar fi mai greu de atins.

      Un aspect de organizare este că fiecare poet participă la Antologie cu două texte, în limba de origine, traduse în limba engleză, ca intermediar, și apoi preluate în limba turcă. Dintr-o dată, înțelegerea mesajului este înlesnită prin juxtapunerea în pagină, astfel încât să nu se mai piardă timpul căutând de unul singur, cititor rătăcit prin pagini, de carte, de internet, folosind dicționare sub diferite forme.

     Antologia „Nicomedia” are un grup de alcătuire, un „executive board”, format din Murat Hürriyet, Mesut Șenol, Erdem Arcan, Ömer Akin, Ufuk Aktürk, Filiz Civaner, Burak Ergelen, oameni de cultură, în coordonarea doamnei primar, Fatma Kaplan Hürriyet, avocat și o persoană implicată, respectată, pentru tot ce face în orașul ei. Partenerii acestui proiect, menționați la începutul Antologiei, sunt Uniunea Mondială de Folclor, Asociația de Învățământ Superior din regiunea Kocaeli, Asociația de Artă „Aydili”, Cafeneaua literară „Kitap pastasi”, Asociația de Artă și Cultură din Istanbul, Conservatorul Universității Bahcesehir, Clubul de carte Ford Otosan, instituții importante și de referință în gestionarea unui fapt literar.

     Reprezentanții, poeți, scriitori, editori din țările invitate, au fost  prezenți în perioada 15- 18 mai 2025, la Izmit și la Istanbul, bucurându-se de locuri, de oameni, de un cadru special creat pentru schimbul de idei internațional. Ei contribuie în paginile Antologiei și cu scurte aprecieri asupra literaturii și a implicării scriitorilor în viața socială. Mi-a reținut atenția următorul fragment din Konstantinos Kavafis, apreciatul poet grec ( 1863- 1933 ) : „Marea, cu vocea ei secretă, o voce care pătrunde în inima ta și o mișcă, și o încântă. Marea intonează pentru noi un cântec tandru, un cântec compus de trei mari poeți : soarele, aerul și cerul.”

     Pentru a ne face o imagine asupra valorii acestei Antologii, voi da câteva exemple ilustrative. Din italia, Lucia Cupertino, profesoară de italiană, poetă, traducătoare, cu poeziile „Marginile lumii” ( O ciocănitoare ciugulește la marginile lumii, se va prăbuși, mă întrebi tulburat ?” ), „Rugăciune dintr-un loc, Bologna” („În ochii mei parcă ai apărut dintr-un timp îndepărtat, mitologic…” ). Din Spania, Antonio Carrillo Exposito, un interpret al muzicii flamenco, din îndepărtata Andaluzie, i-a dedicat o creație lui Federico Garcia Lorca ( 1898- 1936 ), Maricruz Garrido Linares, poetă, traducătoare, profesoară, președintă a Asociației Scriitorilor, membră a Academiei de litere spaniole din Cordoba, cu poeziile „Andaluzia” ( „Andaluzia revine/ Îi percep mesajul/ tăcerea ei discretă/ tandrețea ușoară/ ca zborul păsărilor” ) și „Locuri eterne” ( „Toate locurile au memorie/  toate locurile sunt diferite/ pentru ochiul care le privește” ), Pedro Enriques, poet spaniol, prozator și editor, membru al Academiei de Litere Frumoase, din Granada: poeziile „Cianura poemului” ( „Străzi furate/ Imagini solitare/ aici nu e viață/ dar este viață/ se întunecă/ melancolia este o lumină de necucerit/ cer o dorință/ murim de două ori/ cianura poemului.” ) și „Călătorie” ( „calea o indică poezia/ călătoria spre mister/ și strălucire, scrie Machado.” ( Machado, celebru poet spaniol ). Din Serbia, Bosko Suvajdzic, profesor universitar, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din Serbia, cu poeziile „Taci!” ( „Tu, care te rogi lui Dumnezeu/ convins că e de neatins/ tu, care mergi pe apă/ și păstrezi încrederea/ în inexorabilul focului…” ), „Stai îngropat până în gât” ( „Stai îngropat până în gât/  Nici în pământ, nici deasupra// Săgeți rapide te lovesc/ Zei cu arc de argint” ), Milan Panic, membru al Asociației Jurnaliștilor din Serbia, al Uniunii Scriitorilor, organizator de festivaluri de literatură, Zivojin Popovic, cu poeziile „În cântec” ( „nu aud/ nu văd/ nu vorbesc/ nu visez/ nu dorm/ nu merg/ nu mănânc/ nu beau/ nu ating/ nu respir/ tremur/ în cântec…” ) și „Domnișoară” ( „Domnișoară, permite-mi/ pentru o clipă/ să fiu iar copil/ să dorm în brațele tale/  să respir la pieptul tău…” ). Din Grecia, Nancy Tryposkoufi, președintă a Asociației Byron pentru elenism și cultură, și Eleftheria Binikou, traducătoare, editoare, cu proiecte în organizarea următorului festival de literatură de la Rodos. Deci, din Nicomedia în Rodos nu este decât distanță de câteva luni. Până în toamnă, probabil. Contribuția țării gazdă, Turcia, în paginile Antologiei „Nicomedia” este una substanțială. Astfel, peoții Baki Ayhat ( „Începutul unei iubiri/ Cioplirea unui copac tare, cu suflet/ O cheie deschide încet natura…”), Cenk Gundogdu ( „Seara moartă” și „Noaptea lui Mari”), Erdem Arkan ( „Numele meu este copil”, „Tânăra doamnă a toamnei” ), Filiz Civaner, ( „Anotimpuri și învieri” ), Hakan Savli ( „Lapte și durere”, „Vara incredibil de frumoasă va veni” ), Haluk Șahin ( „Papagalul roșu”, „O poezie de ziua mea” ), Ikrami Ozturan ( „Inima mea e la fel de surdă ca o ușă, la toate”, „Privare” - „Timpul pare a fi doar un moment pentru unii…” ), Mesut Șenol, „Limba iubirii” - „O pasăre de smarald se ridică din tufișuri/ din senin/  câini care latră urmăresc cu furie un chip…”, „Suflete bântuite” – „Umbrele nopții s-au jurat să păstreze secretul…”, Osman Ozturk, cu poeziile „Speranță” și „De parcă totul va fi bine”, Omer Akin, Pelin Ozer, Ruhan Odabaș, Tugrul Tanyol, oferă o frumoasă imagine a poeziei turce contemporane, pentru buna ei cunoaștere și recunoaștere în plan universal. România a fost reprezentată în Festivalul Nicomedia și contribuie la Antologie cu patru poeți diferiți, ca stil, ca abordare tematică și care se bucură de aprecieri pe măsura scrisului lor. Este vorba de Dorel Cosma, principalul om de legătură între orașele Bistrița și Izmit, care a scris un poem intitulat chiar „Izmit”, pe placul ascultătorilor din zilele Festivalului : „Dinspre Marmara răsuflă/ Nicomedia/ purtând în aer rang de/ capitală…”, iar cel de-al doilea text se numește „Biletul de călătorie” – „Mă pregătesc de drum./ Bagajele tresaltă/ de epitete și metafore/ le împachetez cu grijă”, apoi Elena M. Cîmpan, cu „Atât” - „Ultima gură de cafea/ de la masa poeților” ( din volumul „Sentimentele lucrurilor”, Ed. Limes, 2012 ) și „Plăcerea de a spune versuri” – „Mi-am așezat cărțile pe iarbă/ și-am început să le recit versuri”… ( din volumul „Postume antume”, Ed. limes, 2008 ), Menuț Maximinian, cu „Satul din ilustrată” – „Faceți loc/ în rândul din față !/ vin bătrânii mei/ simpli și tăcuți.” Și „Mâinile” – „Mâinile mele sunt acum și ale tale” și Robert Laszlo, cu poeziile „Timp” – „Am știut că va veni clipa când/ poeziile vor curge șuvoi/ și acum știu/ cine a deschis stăvilarul” și „Buze” – „Mi s-a întâmplat/ Ca să văd/ Cum un zâmbet/ Poate înflori”.

    În concluzie, Antologia „Nicomedia” este deosebit de concentrată, de esențe tari și diferite, menită să impună voci distincte, să-i aducă în lumina reflectoarelor literaturii universale pe unii dintre cei mai reprezentativi poeți, scriitori ai timpului prezent, cărora li se pregătește, încă de pe acum, o binemeritată recunoaștere internațională. Izmit, cu Nicomedia, cu Marea Marmara, Istanbul, cu Bosfor, aceste locuri dragi au primit poeziile noastre. Dar, fără îndoială, și noi am plecat de acolo cu poezii noi, ce vor purta misterul unui loc încărcat de inspirație.

Elena M. Cîmpan