„La masa tăcerii” de Dumitru Alexandru Bar, lansată la Casa Argintarului

În mijlocul colegilor din grupul literar “Conexiuni “din Bistrița, poetul Dumitru Alexandru Bar și-a lansat recent volumul “La masa tăcerii, “apărut la Editura George Coșbuc. Evenimentul a fost un prilej de reîntâlnire cu oameni ai scrisului și ai reflecției, într-o atmosferă de admirație sinceră față de creația autorului.

Criticul Zorin Diaconescu, care semnează și prefața volumului, consideră această carte drept „un jurnal de idei și atitudini, un program estetic, spiritual, o viziune asumată ca o formă de independență”. La rândul său, Laura Munteanu, directoarea editurii, a mărturisit că lectura și editarea acestor versuri a fost o reală plăcere, subliniind profunzimea și sinceritatea demersului poetic.

Volumul este structurat în trei părți, fiecare conturând o etapă distinctă în parcursul liric și interior al autorului. Dumitru Alexandru Bar pendulează între trecut și prezent, între romantismul contemplativ și revolta față de realitatea actuală, regăsindu-și liniștea, fie în poezie, fie în amintirea unui chip drag.

Prima parte, intitulată “Pășesc prin lume solitar, “cuprinde poezii dedicate vieții, singurătății și iubirii. Dominată de simbolistica culorii verzi – semn al speranței și al împlinirii –, această secțiune deschide volumul cu o notă de lirism interiorizat. Poezii precum “Am sărit din timp afară“”Depinde pentru cine scrii”,”Am stat la capăt de peron “sau “Topește-te-n verde “oferă o incursiune sensibilă în trăirile poetului.

Partea a doua, “Împliniri neîmplinite”,aduce o notă de revoltă, exprimând nemulțumirea autorului față de promisiunile goale ale unei lumi care întârzie să ofere libertatea reală și împlinirea așteptată. Poeziile “Manipulare”, “Analist politic”, “Revoluția română “sau “Proptele “exprimă gânduri acute despre deziluzii sociale și personale.

Ultima parte, “Nu s-a plâns și n-a cerut”, pare o sinteză a primelor două. Poetul se adresează divinității cu rugăminți sincere, cerând izbăvirea de nelegiuirile care apasă asupra neamului românesc. Deși nu lipsesc tonurile pesimiste, regăsim și o revenire la temele de început – iubirea și speranța –, prin poeme ca “DeschideDoamne, poarta”, “Să dai, Doamne, tuturor”, “O cană de aur “sau “Pe drumul căutării.”

La masa tăcerii este o confesiune poetică profundă, o combinație între reflecție, revoltă și împăcare, o mărturie sinceră despre căutarea unui sens într-o lume contradictorie. Dumitru Alexandru Bar își asumă cu maturitate rolul de poet și martor al timpului său, într-un volum care merită citit și recitit cu atenție și inimă deschisă.

Dorel Cosma