Dr. ing. IOAN ZAGRAI, Dr. ing. LUMINIŢA ZAGRAI – CERCETĂTORI ŞI CONCITADINI CU CARE NE MÂNDRIM

Încă din primii ani, după înfiinţarea la 01 ianuarie 1950, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriţa s-a constituit într-o unitate etalon a cercetării ştiinţifice agricole româneşti, iar odată cu trecerea anilor a devenit şi s-a afirmat ca o adevărată ” Şcoală bistriţeană de pomicultură“ la care s-au format mari personalităţi ale domeniului. În pofida acţiunilor de restructurare, ce se tot prelungesc, disfuncţiilor şi loviturilor neîncetate de care a avut parte şi la care a fost supusă în ultimii 23 de ani, SCDP Bistriţa încă mai rezistă şi subzistă, în principal datorită pasiunii şi dăruirii cu care înţeleg să slujească profesia şi ţara cercetătorii săi minunaţi. Printre aceştia un loc aparte îl ocupă Dr. ing. Ioan Zagrai şi Dr. ing. Luminiţa Zagrai, din cadrul Laboratorului de virusologie pomicolă, care au avut amabilitatea să ne acorde următorul interviu, pe care îl vom reproduce în cele ce urmează.
- Întotdeauna compartimentul de protecţia plantelor, din care s-a desprins Laboratorul de virusologie în care activaţi a fost încadrat cu specialişti de excepţie, cel mai cunoscut şi mai apropiat nouă fiindu-ne Dr. ing. Nicolae Minoiu, fostul secretar ştiinţific al staţiunii, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice ” Gheorghe Ionescu-Siseşti “, membru al Academiei de Ştiinţe din New-York, Dr. ing. Aurel Maxim, care i-a succedat, actualmente profesor universitar la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, iar anterior un alt specialist de marcă, regretatul Dr. ing. Ilie Vonica, promovat în funcţia de şef al Laboratorului Central de Carantină Fitosanitară, calitate în care a condus cu rezultate meritorii vreme de peste trei decenii activitatea de protecţia plantelor la nivel naţional. De aceea, aş dori să ne explicaţi opţiunea Dvs pentru acest domeniu foarte complex şi important întrucât în afara cunoştinţelor dobândite în anii de facultate, de dorinţa de afirmare mai e nevoie şi de vocaţie, de dăruire, de o anumită strălucire a minţii, de icusinţă, de cap limpede, fără de care nu se poate face astăzi cercetare ştiinţifică deschizătoare de noi drumuri?
- Opţiunea noastră pentru virusologia pomicolă a devenit congreuentă cu preocuparea SCDP Bistriţa de continuare a cercetărilor în domeniu. Au existat unele probleme după ieşirea la pensie a Dr. ing. Nicolae Minoiu şi transferul la USAMV Cluj-Napoca a Dr. ing. Aurel Maxim, cu implicaţii asupra perspectivei continuării cercetărilor de virusologie în contextul în care predecesorii au realizat performanţe excepţionale şi în care exista în derulare un proiect internaţional pe Programul Cadru 5 finanţat de Uniunea Europeană, ce viza probleme de biosecuritate a prunului transgenic cu rezistenţă la virusul Plum pox. Trebuie să subliniem meritul incontestabil al Dr. ing. Nicolae Minoiu în atragerea proiectului şi faptul că SCDP Bistriţa reprezenta România la acest proiect şi era parte dintr-un consorţiu internaţional alături de alte şase prestigioase instituţii de cercetare din Franţa, Germania, Italia, Slovenia şi Spania. A fost o provocare riscantă de a prelua acest proiect şi de a continua cercetările de virusologie, pe care ne-am asumat-o şi datorită faptului că unul dintre coordonatorii proiectului (Dr. Michel Ravelonandro – INRA Bordeaux, Franţa) a investit încredere şi ne-a solicitat implicarea. A fost desigur nevoie de foarte mult studiu şi perseverenţă, la care s-au adaugat numeroase specializări în străinătate pentru ca noi să putem implementa la SCDP Bistriţa, pentru prima oară în cercetarea pomicolă românească, cele mai moderne tehnici moleculare de diagnostic şi diferenţiere a virusurilor, fără de care obiectivele proiectului nu puteau fi realizate. Eforturile depuse au fost însă compensate ulterior prin rezultatele obţinute şi experienţa dobândită, care ne-a permis câştigarea altor proiecte internaţionale şi naţionale, ce au condus la obţinerea unor noi rezultate ştiintifice remarcabile, unele în premieră, ce ne-au făcut aproape să uităm despre toate greutăţile şi dificultăţile inerente anilor de debut. Dacă există dăruire, apar şi rezultate, iar odată cu acestea dorinţa de a explora şi mai mult, inevitabila „contaminare” de care, cercetătorul, cu greu se mai poate „vindeca”.
- Progresele înregistrate în statele cu o agricultură şi horticultură moderne, nevoile susţinerii competivităţii, opţiunea şi apartenenţa noastră europeană, reacţia, etiologia şi evoluţia vectorilor patogeni la măsurile profilactice şi curative tradiţionale impun rezolvarea numeroaselor probleme din domeniul protecţiei fitosanitare a culturilor horticole, iar acest lucru nu se poate face decât prin obţinerea de cunoştinţe, rezultate şi experienţe de cel mai înalt nivel ştiinţific şi tehnologic, motiv pentru care vă propun să prezentaţi foarte sumar şi la un nivel cât se poate de accesibil participarea unităţii de cercetare bistriţene la Proiectul internaţional SharCo ( finanţat de Uniunea Europeană).
- Rezultatele de cercetare din domeniul virusologiei obţinute de noi în ultimii ani şi recunoscute la nivel internaţional, au generat participarea SCDP Bistrita în alte două proiecte internaţionale, unul finanţat de Uniunea Europeană, respectiv proiectul SharCo la care faceţi referire şi un altul finanţat de USDA (United State Department of Agriculture) – SUA.
Referitor la proiectul european intitulat ”Sharka Containment – Limitarea Sharka”, acronim SharCo, acesta se deruleză pe Programul Cadru 7 a UE, are coordonator INRA Bordeaux- Franţa, alături de care participă alte 16 instituţii de cercetare din Franţa, Bulgaria, Cehia, Germania, Italia, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Spania şi Turcia. România este reprezentată la acest proiect de către SCDP Bistriţa şi Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti.
Proiectul SharCo vizează elaborarea unei strategii de diminuare a răspândirii virusului Plum pox (cel mai distructiv agent patogen viral al prunului, caisului şi piersicului) bazată, în principal, pe cunoaşterea aprofundată a epidemiologiei patogenului şi a potenţialului utilizării mecanismelor genetice de rezistenţă. Scopul proiectului SharCo este de a sprijini Uniunea Europeană după aderarea statelor membre cunoscute ca focare endemice ale bolii Sharka, produsă de virusul Plum pox (PPV), prin furnizarea de instrumente precum selecţia asistată de markeri moleculari, material de plantare rezistent la virusul Plum pox, ghiduri, sisteme de avertizare, sisteme suport pentru decizii, etc. În acest sens, proiectul este orientat mai întâi spre epidemiologia în câmp, având în vedere identificarea factorilor de răspândire şi diversificare a PPV, dar şi dezvoltarea celor mai sensibile metode de detecţie pentru sistemele de avertizare la apariţia bolii. În domeniul geneticii, proiectul vizează identificarea de markeri moleculari şi implementarea selecţiei asistată de markeri pentru identificarea de forme rezistente la PPV. În domeniul biologiei, sunt evaluate abordările biotehnologice inovative pentru obţinerea rezistenţei la PPV a diferitelor specii pomicole sâmburoase.
SCDP Bistriţa este implicată în principal în trei pachete de lucru care vizează epidemiologia virusului Plum pox. Primul pachet epidemiologic vizează analiza la scară largă a variabilităţii populaţiilor virale PPV, iar SCDP Bistriţa are responsabilitatea de a elucida acest aspect la nivelul României. În al doilea pachet epidemiologic, SCDP Bistriţa are responsabilitatea de a studia competitivitatea şi dinamica tulpinilor virale prezente în România. În al treilea pachet epidemiologic, suntem implicaţi în testarea susceptibilităţii la virusul Plum pox a diferiţilor portaltoi de prun, precum şi în evaluarea eficienţei tratametelor cu ulei mineral, în vederea reducerii incidenţei PPV în pepinieră.
În final, pentru a dezvolta un management eficient de limitare a impactului PPV vor fi elaborate: a) ghiduri de cultivare şi management al riscului pentru utilizatorii finali şi politica de piaţă; b) sistem de avertizare cuplat cu un sistem de decizie suport.
Toate cunoştintele şi instrumentele dezvoltate în proiect au fost şi sunt larg diseminate în toată Europa, o atenţie specială fiind acordată ţărilor care reprezintă focare endemice de PPV.
În cadrul proiectului SharCo rezultatele ştiinţifice sunt raportate o dată la 6 luni, cu ocazia întâlnirilor periodice la care participă toţi partenerii implicaţi în proiect. Astfel, până în prezent au avut loc nouă întâlniri în Franţa, Spania, Polonia, Italia, Turcia, Bulgaria, România, Germania şi Cehia. SCDP Bistriţa a fost gazda celei de-a şaptea întâlniri care a avut loc în perioada 5-6 mai 2011. Proiectul se apropie de finalizare, iar rezultatele crează premisele elaborării unei strategii coerente pentru limitarea răspândirii PPV în spaţiul comunitar al UE. Cât priveşte aportul nostru, avem deja premisele realizării integrale a obiectivelor asumate şi obţinerii de noi rezultate ştiinţifice cu recunoaştere internaţională.
- Ştiinţa face posibilă inventarea unor lucruri care ne îmbogăţesc viaţa, dar în acelaşi timp o şi complică. În acest context ne-ar interesa dacă sunt întemeiate şi justificate temerile şi opoziţia manifestată de unii fermieri, specialişti şi/sau nespecialişti adepţi ai tehnologiilor tradiţionale faţă de utlizarea noii tehnologii a inginerei genetice despre care se spune că ar putea crea riscuri de insecuritate alimentară, motivat de faptul că lipsesc sau sunt insuficient de îndestulătoare barierele naturale, comerciale, interdicţiile legislative care să protejeze agroecosistemele existente, sănătatea animalelor şi oamenilor. După opinia noastră acest domeniu e şi apanajul ignoranţilor, nepricepuţilor, a defetiştilor care văd sau crează pericole din orice, a detractorilor incapabili să realizeze lucruri demne de luat în seamă. Sper că o să beneficiem de o explicaţie pertinentă şi la obiect.
- Mai întâi trebuie să precizăm că domeniul ingineriei genetice deschide un nou drum agriculturii mondiale, progresele înregistrate putând aduce beneficii importante, atât producătorilor cât şi consumatorilor. Obiectivul cercetărilor din acest domeniu vizează găsirea unor soluţii la probleme actuale, cum ar fi de exemplu obţinerea de plante rezistente la unele boli şi/sau dăunători. Sunt numeroase situaţii în care această problemă nu şi-a găsit rezolvarea prin ameliorarea convenţională, iar ingineria genetică vine ca o abordare complementară. Ştim cu toţii că astfel de plante realizează producţii mai mari şi de calitate superioară, în condiţiile reducerii sau chiar eliminarii unor tratamente fitosanitare. Efectul este evident unul benefic atât pentru producător, care îşi reduce costurile de producţie şi poate vinde mai ieftin, cât şi pentru consumator care va consuma produse cu mai puţine reziduuri de pesticide şi va plati mai puţin pentru acestea. Foarte multe ţări din afara UE au înţeles beneficiile acestor plante şi le-au acceptat. Dovada este creşterea spectaculoasă a suprafeţelor cu plante transgenice la nivel mondial. UE permite importul de produse transgenice, dar interzice cultivarea lor. Populaţia trebuie însă să cunoască că nicio plantă transgenică nu poate fi cultivată fără o evaluare riguroasă a riscurilor şi doar cele care nu au efecte adverse sunt autorizate pentru cultivare şi consum. Ar fi foarte multe de discutat la acest subiect, noi fiind implicaţi direct într-un studiu de biosecuritate a prunului transgenic însă, înţelegem că spaţiul pentru acest interviu este limitat şi, de aceea, propun ca acest subiect să-l dezbatem mai pe larg cu o altă ocazie.
În orice caz mulţumim pentru problematica deosebit de interesantă şi agreeabilă abordată, pentru posibilitatea oferită a vă cunoaşte pe Dvs. doi dintre minunaţii noştri cercetători şi concitadini - Dr. ing. Ioan Zagrai şi Dr. ing. Luminiţa Zagrai – de care toată urbea noastră este şi trebuie să fie mândră şi să ne exprimăm speranţa că vom putea relua discuţiile legate de plantele transgenice şi alte probleme de larg interes.