Ca-n Ardeal nu-i nicăieri...

În dreptul cimitirului de la Cristur, trenul a oprit în plin câmp. O turmă de oi făcea plajă pe linie

Un scriitor din sudul ţării, călătorind spre casa memorială a lui Coşbuc, îşi exprima uluirea vizavi de practicile cotidiene mărunte de pe aici. De pildă, cum şoferii autobuzelor aşteaptă pe cei întârziaţi. „La noi, să fii sănătos dac-ai rămas în spatele autobuzului. Pleacă râzând”
Deunăzi, a trebuit să merg la Beclean să ridic un act într-o problemă de cadastru. M-am decis să las maşina şi să merg cu trenul, având douăzeci de minute între sosire şi plecare. Toate bune şi frumoase: Gara, biletele ieftine, trenul Bistriţa-V.Dornei elegant, încălzit, lume civilizată. Mersul lin era ceva între plutire şi zbor. Degeaba se spun multe, trenul e cel mai sigur şi comod mijloc de transport.
Deodată, frânele încep a scrâşni cu blândeţe, apoi în dreptul cimitirului de la Cristur, trenul opreşte în plin câmp. Toată suflarea e la ferestre, la uşi, ca-n ”Dl. Goe” a lui Caragiale. Nu, n-a tras nimeni semnalul de alarmă, ci o turmă de oi făcea plajă într-o zi noroasă, pe linie şi pe lângă linie. N-am văzut ciobani nicăieri. Să fi plecat undeva să se omoare (poate la vreo crâşmă?) ca-n balada „Mioriţa”? Să primească o cutie de chibrite şi o plasă goală la vreun miting PSD electoral? Mecanicul, şeful trenului, conductorii, coborâseră şi fugeau cu chipiile în mână să dea mioarele de pe linie. „-Mă, au călcat o oaie!” strigă un băiat. /”Nu-i adevărat!” replică un altul mult mai informat.
În capătul satului, la Şieu-Odorhei, aceeaşi situaţie trasă la indigo: turmă (acum cu ciobani) trecând linia. Frânare încă de departe, aceeaşi contribuţie a personalului de tren pentru a urgenta repornirea. Dezastru! Spectacolul m-a costat scump, Trenul a realizat o întârziere de zece minute. „Nu mai apuc sigur să prind înapoi relaţia Cluj-Bistriţa”, deşi îmi luasem bilet dus-întors, pentru a-mi valorifica orice minut.
Amintindu-mi că în tinereţe eram foarte bun la fugă, am încercat să văd dacă mai am ceva din apusele perfromanţe, deşi o parte a gândurilor îmi zicea că negreşit n-are rost.(Fuga, nu e ruşinoasă, desigur. Contează direcţia: spre inamic eşti erou; să te ascunzi...laş etc.)
Închipuieşte-ţi, onorată naţiune, că a dat Bunul Dumnezeu şi am reuşit să prind trenul de Cluj-Bistriţa pe ultimele secunde.
Dar ce caută, Doamne Sfinte, două turme aiurea să pască toamna bolovanii CFR-ului?? Dacă era un mărfar greu încărcat sau personal cu obiceiuri dâmboviţene, măcel era.
Suntem însă în Ardeal, unde sufletele miloase încă viază şi pentru astfel de oameni buni mai ţine Dumnezeu lumea.

Comentarii

28/10/14 20:53
FECHETE STELIAN

Probabil cautau bul(i)oanele ce le-a furat Nicolaiciuc.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5