Dubai, cea mai cosmopolită destinaţie turistică din Golf (7)

În sfârşit a sosit şi ziua deplasării din Abu Dhabi la Dubai, capitala emiratului cu acelaşi nume, al doilea pe uniune ca importanţă economică şi turistică, situat la o distanţă de circa 140 kilometri sud de capitala Emiratelor Arabe Unite, pe acelaşi ţărm al Golfului Arabic şi nu prea departe de munţii Al Hajar Al Cabri şi Yabal Al Sayh, de la graniţa cu sultanatul Oman, stat cu care se învecinează şi Emiratul Abu Dhabi dinspre partea continentală a Peninsulei Arabice, respectiv şi cu desertul Rub Al Chali, graniţa cu Arabia Saudită. Drumul l-am parcurs în circa 60 de minute pe autostrăzile E11 şi E12, tot cu autoturismul nostru, o Mâzda nr 52800 şi pe care l-am închiriat de pe aeroportul din Abu Dhabi. Întregul traseu era străjuit de palmieri falnici, iar sensul nostru de mers dispunea de cel puţin 4 - 6 benzi, peste tot era o verdeaţă crudă, de parcă ne-am fi aflat la tropice. Intrarea în Dubai o facem prin zona Aeroportului internaţional de aici, după care a urmat un imens parc răcoros. Începând de aici circulaţia rutieră devine ceva mai intensă, la această participând autoturisme specifice zonei Golfului, adică din mărci asiatice şi americane, respectiv foarte puţine mărci europene. În timpul deplasării de la Abu Dhabi la Dubai am încercat să inventariez autoturismele participante la trafic, rezultându-mi ca cele mai multe în trafic erau din mărcile japoneze Toyota, Mitsubishi sau Nissan, apoi din mărci chinezeşti, originale sau "chinezării", pe locul din urmă situându-se mărcile americane şi foarte rar, europene ca Ferrari, Range Rover sau Mercedes. În zona centrală a Dubaiului, dar nu numai, ne întâmpină o mulţime de zgârie - nori, cu etaje ce din mersul maşinii era imposibil să le numeri, eu încercând să identific cea mai înaltă clădire din lume - Burj Khalifa, de 828 metri înălţime, amplasată chiar în inima oraşului. Ne apropiem pe jos de Burj Khalifa, Turn înconjurat de covoare din flori naturale, lângă care identificăm şi construcţii mai puţin înalte, de lux, toate la o distanţă apreciabilă faţă de Turn, tocmai pentru a-i scoate în evidenţă înălţimea record. De reţinut că nu numai înălţimea respectivei construcţii impresionează, ci şi viteza de deplasare a lifturilor clădirii, tot cea mai mare din lume, precum şi faptul că în această clădire mai funcţionează, la etajul 158, chiar şi o moschee. La baza Burj Khalifa se afla amplasată şi cea mai mare fântână arteziană muzicală din lume care, în perioada funcţionarii trimite jeturi de apă până la 150 de metri, apa dansând în aer pe ritmuri muzicale aparţinând unor piese bine cunoscute în lume. Din inima Dubaiului încercam să ne retragem, ca să mai prindem timp şi pentru vizitarea altor obiective din top 20, Dubai cel mai cosmopolit oraş din Golf, este şi capitala emiratului cu acelaşi nume, având o populaţie de aproape 4 milioane de locuitori, din care numai 10 % reprezintă populaţia locală araba, restul de 90 % însemnând "venetici" de prin mai toate colţurile lumii. Am dorit să-l întâlnesc pe aici, în Dubai, pe fostul nostru conaţional Arpad Pascany, fost proprietar al clubului de fotbal CFR Cluj, ajuns aici de circa 20 de ani şi ocupându-se de dezvoltarea imobiliară a E.A.U. Din păcate nu l-am întâlnit pe prietenul meu Arpi nici pe şantierele de construcţii imobiliare şi nici prin mall-uri, restaurante sau hoteluri şi nici măcar la vestitul Hotel Atlantis. Aici, la Atlantis, ne-am deplasat şi noi cu propria maşină, însă nu ni s-a permis apropierea de vestitul hotel, aşa că am parcat şi noi, ca toţi ceilalţi participanţi la trafic la câţiva kilometri distanţă. De aici şi până la Hotelul Atlantis deplasarea am făcut-o cu un mijloc de transport nemaiîntâlnit până aici, tehnic numit monorail, adică două vagoane, fără mecanic, alunecând silenţios pe un miez de beton şi metal cu o viteză semnificativă, având impresia că suntem pe o pernă de aer. În drum spre Atlantis trecem pe lângă o mulţime de zgârie - nori, alte imobile-constructii cu diferite destinaţii, iar în faţa lor nicio maşină parcată. Apoi, în trafic, se mai poate observa lipsa totală a autobuzelor, troleibuzelor, chiar şi a taxiurilor. Oare de ce? Foarte simplu răspunsul se poate da rapid, după ce în toate zilele petrecute aici, în Emiratele Arabe Unite, am constatat că pentru toate construcţiile etajate s-au asigurat din proiectare locuri de parcare subteran, sau suprateran pe patru sau mai multe nivele. În Dubai sunt utilizate şi alte două mijloace de transport în comun, metroul şi tramvaiul suspendat. Iată de ce problema circulaţiei rutiere prin Golful Persic nu mai este o ... problema, cum se întâmpla prin majoritatea oraşelor mari din Europa sau alte continente. Cu Mâzda noastră închiriată de la Abu Dhabi am dorit să ne continuăm deplasarea prin Dubai, ca să intrăm în contact cu alte obiective de interes public top 20, cum ar fi Burj Al Arab, Al Barsha, din apropierea Emirates Mall, renumit prin pârtia sa de schi, apoi la Bur Dubai şi Sheich Zayed, reprezentând centrul vechi al oraşului, Dubai Marina, Jumeirah, Palm Jumeirah, zona mai nouă a oraşului, dar nu s-a mai putut. Personal am regretat mult că nu am putut să mă cazez măcar o singură noapte la Burj Al Arab, cu o cină la restaurantul Al Iwan, respectiv şi o aventură cu balonul, de numai o singură oră deasupra Dubaiului. Eu rămân, totuşi, singur împotriva tuturor celor de la Primăria Armadia, cu micile - marile probleme de la Dubăţoiul din Pripas. Până una - altă mai sper la o deplasare în Golf, de data aceasta la Doha, capitala Quatarului, ca să-l vizitez pe Tali la primul lui loc de muncă.
Vasile Tabără,
Senior editor

(Va urma)