DUMITRU PROTASE: CASTRUL ROMAN DE LA ORHEIU BISTRIŢEI

Academicianul Dumitru Protase născut în localitatea Mocod, judeţul Bistriţa-Năsăud, ne oferă o lucrare inedită, de mare interes ştiinţific, intitulată Castrul roman de la Orheiu Bistriţei / Das Rőmische Kastell von Orheiu Bistriţei, ediţie bilingvă română/germană, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2008, format B5, 122 pagini.

Istoricul şi arheologul Dumitru Protase susţine că „acest castru este menţionat de cercetători mai vechi (saşi) abia pe la mijlocul secolului XIX, dar informaţii despre unele obiecte, o inscripţie fragmentară şi monede, descoperite la Orheiu Bistriţei (Burghalle), se cunosc încă de la sfârşitul secolului XVIII sau din primul deceniu al veacului următor”. În perioada respectivă, preotul luteran Martin Textoris a recuperat mai multe obiecte romane găsite în cimitirul evanghelic al satului. Preotul sas a reţinut doar caracterul antic al obiectivelor şi monedelor romane, fără să-şi dea seama că ele provin din ruinele unui castru roman, care a existat aici, după cucerirea unei însemnate părţi din Dacia de către Imperiul Roman în 105-106. Consemnări despre existenţa acestor obiecte şi monede romane, dar şi existenţa unui drum roman găsim în 1851 la J.F. Neigebauer şi în 1836 la M.J. Ackner.

Informaţii istorice valoroase aduce în 1876 C. Gooss care ştia şi menţionează într-o lucrare publicată că aici exista un castru roman. Autorul folosindu-se de o bogată documentare supune spre atenţie specialiştilor nume noi de istorici şi arheologi, precum: Karoly Torma, G. Finály, J. Ornstein, István Paulovics, V. Christescu ş.a.

Un loc aparte în reliefarea rolului militar al castrului roman de la Orheiu Bistriţei, azi comuna Cetate, aşa cum susţine autorul au fost „primele săpături sistematice în castrul de la Orhei care au fost întreprinse relativ târziu, abia în anii 1957-1960, de Institutul de Istorie din Cluj al Academiei Române, în colaborare cu Muzeul din Bistriţa”. Aceste săpături arheologice au fost conduse de M. Macrea, D. Protase şi Şt. Dănilă. Prin aceste săpături s-au stabilit dimensiunile exacte, planul, sistemul de fortificaţie, fazele de construcţie ale castrului şi trupa care a staţionat aici: Cohors I Alpinorum, Cohors I Ubiorum, Ala Illyricorum Cohors I Hispanorum miliaria, ş.a.

Autorul descrie cu lux de amănunte săpăturile arheologice din anii 1957-1960, în cele 13 secţiuni. Sunt descrise rezultatele spectaculoase obţinute în parcelele „Pretoria”, „Principia”, „Porta principalis sinistra”, descoperirile din cele 16 încăperi, clădirea comandamentului (8 încăperi), unde s-au găsit un volum însemnat de cărămizi şi ţigle romane, terme pentru transportul căldurii, monede de bronz din timpul împăraţilor Traian, Severus Alexander, Septimiu Severus, Antonius Pius, Caracalla şi Lucius Verus. Au fost identificate suprafaţa castrului, traseul zidului de incintă. A fost descoperit cuptorul de ars cărămizi şi o serie de inscripţii, fibule, ştampile tegulare, ceramică dacică (15 obiecte), ceramică romană (expuse în planşele V-XXIV ale lucrării), unelte, arme, diverse obiecte.

Sunt aduse informaţii istorice de mare valoare privind poziţia strategică a acestui castru pe limesul (graniţa) de nord şi nord-est a Daciei Traiane, legătura certă cu celelalte două castre de la Ilişua (la 55 km distanţă), Brâncoveneşti din valea Mureşului (circa 85 km), cu turnurile de pază şi burgurile de la Salva, Livezile, Dumitriţa, Budacu de Sus, Ardan, Sebiş, Gledin şi Săcalu de Pădure.

Sunt prezentate apoi trupele care au staţionat aici pentru pază şi apărarea limesului de nord şi nord-est a Daciei, respectiv unităţi de infanterişti şi cavalerişti (cohorte de călăreţi şi trupe auxiliare), în total vreo 12 unităţi militare cu denumiri precise. În finalul cercetării sunt prezentate comentarii pertinente privind castrul şi componentele sale.

Lucrarea, despre castrul roman de la Orheiu Bistriţei este prima de acest gen, închegată în istoriografia română, documentată şi bine. Este bilingvă, română/germană, cu traducere integrală. Un număr de 18 file (fotografii, scheme, 26 planşe) cu toate descoperirile rezultate în cei patru ani de săpături arheologice, studii şi cercetări, întregesc armonios lucrarea. Aceasta se încheie cu abrevieri bibliografice şi o bibliografie selectivă (29 de titluri).

Autorul, prof. univ. dr. docent Dumitru Protase prin această lucrare face şi aduce lumină, informaţii şi dovezi istorice incontestabile, care demonstrează unitatea şi continuitatea neîntreruptă a poporului român pe aceste meleaguri, ca un filon viguros şi puternic, ce nu mai poate fi pus azi sub semnul întrebării nici chiar de adversari, lipsiţi de dovezi prin teoriile false ce le-au lansat între 1867-1900. Ele nu mai au astăzi nici măcar valoarea unei cepe degerate.

Îmi permit să-l felicit în mod cel mai elogios pe autor, pe dl. prof. univ. dr. docent Dumitru Protase, Membru de Onoare al Academiei Române, care şi-a dus la îndeplinire una din misiunile stabilite în colaborare cu Societatea cultural-ştiinţifică „Virtus Romana Rediviva” Cluj-Napoca, în 2005, al cărei Preşedinte de Onoare este.

Sincere felicitări şi un sincer VIRTUS ROMANA REDIVIVA.