Un mare simbol al spiritualității și-a refăcut zborul

Olimpiu Nușfelean

Celebra catedrală Notre-Dame din Paris, una dintre cele mai mari capodopere ale arhitecturii gotice, devastată de un incendiu în 15 aprilie 2019, spre ora 18, 20 de minute, care i-a distrus acoperișul și i-a afectat semnificativ o parte a structurii, a fost restaurată. Copleșit de dezastru și ambiționat de anvergura inițierii unui proiect/ program de refacere, președintele francez, Emmanuel Macron, a anunțat imediat că lăcașul de cult va fi redat credincioșilor și publicului mai larg pînă în aprilie 2024, cu ocazia sărbătorilor de Paști. Termenul n-a putut fi respectat în totalitate, dar, pe 7 și 8 decembrie 2024, prin oficierea unei primei slujbe de duminică după tragicul incendiu, monumentul înscris în patrimoniul mondial UNESCO a fost redeschis în cadrul unor festivități de anvergură. La festivitate a fost prezentă o mulțime impresionantă, în masa acesteia înscriidu-se personalități de rang înalt din întreaga lume, inclusiv vreo 50 de șefi de stat sau figuri marcante din lumea afacerilor, oameni de cultură etc. O asemenea prezență argumenta o dată în plus atît măreția evenimentului, dar mai ales aceea a monumentului. Cu acest prilej, a fost inițiată de fapt o săptămînă inaugurală, desfășurată între 8 și 15 decembrie (2024), dedicată celor care au contribuit la strădaniile de restaurare, după care au fost reluate serviciile liturgice zilnice.

Lucrările de restaurare s-au desfășurat cu greutate, în ciuda eforturilor de amploare puse în operă pentru aducerea catedralei la starea dorită. Procesul de refacere este rezultatul conlucrării a mii de specialiști, cu competențe dintre cele mai diverse – ingineri, zidari, tîmplari și experți în artă. Lucrările au fost afectate de perioada manifestării coronavirusului Covid-19. În timpul lucrărilor oprite sau încetinite de flagel, parizienii – sau francezii în general – ascultau discursul televizat cu privire la impactul, managementul și consecințele în toate dimensiunile ale epidemiei provocate de virus, rostit de directorul general al sănătății. S-au securizat zonelor neafectate de flăcări, vânturile puternice din februarie suspendau temporar lucrările, s-au demontat cu mare atenție structuri sudate de căldură, pereții din calcar au fost curățați și reparați meticulos, acoperișul din lemn a fost reconstruit din 1.200 de stejari proveniți din pădurile franceze (oare cu pretenții „suveraniste”?), turla de 96 de metri înălțime, reconstruită fidel, a beneficiat de un nou cocoș aurit (simbol al Franței), care conține relicve sfinte, orga catedralei (8.000 de tuburi, cinci claviaturi și 109 registre), capodoperă a secolului al XIX-lea, a fost complet restaurată. Bugetul refacerii a depășit 700 de milioane de euro.

Eforturile de proiectare, executare și de suport financiar au fost la înălțimea monumentului. Cauzele declanșării incendiului se pare că au fost accidentale, cu un an înainte s-au instalat schele pentru lucrări de renovare inițiale, care se apropiau de finalizare. Care au fost cauzele reale? Cine și ce a ignorat? Un semn al divinității înainte de Sf. Paști? 400 de pompieri au oprit focul, mii de specialiști au refăcut monumentul vizitat sau frecventat spiritual anual de peste 13 milioane de persoane. Rețin însă că, în toată tragedia, structura catedralei a rezistat dezastrului. Și, în asociere, trebuie relevată tăria credinței religioase și a credinței culturale de care au dat dovadă cei angajați – din diverse zone de activitate și ierarhii sociale – în reconfigurarea, dacă se poate spune așa, a acestui mare simbol al căutărilor și izbînzilor omului de ieri și de azi.

Într-o lume secularizată, efortul – cu determinare și directețe – făcut de actanți ai acestei lumi – persoane oficiale, mari întreprinzători și oameni simpli – este colosal. Acest efort are două motivații din care se trage: determinarea creștină, cu precădere catolică, și determinarea culturală cu apetit spiritual înalt. De-a lungul timpului, influențați sau constrînși ideologic, omenii au mai transformat unele biserici în muzee, săli de expoziție, depozite diverse sau chiar crîșme. Și nu cred că asemenea situații au fost (poate mai sînt?) întîlnite doar în lumea aparținînd Estului. S-au consumat rătăciri în credințe, renunțări, „turciri”, cum s-ar putea spune pentru o anumită perioadă, „sovietizări”, ocoliri ateiste (și spun asta fără să resping dreptul la orice crez autonom, individual), dar în om a rămas și rămîne un ceva profund, o piatră de rezistență a ființei, pe care se clădesc – și se vor clădi mereu – cele înalte, adevărul și calea cea dreaptă. Ieșirea din ignoranță și nepăsare, salvarea ființei în cele din urmă nu se pot face decît printr-o luptă constantă, prin smulgerea sufletului din mocirlă și prin urmarea celor mai înalte ținte. Iar dacă această neîncetată căutare a sinelui, edificiile spirituale în care acesta își găsește locaș sau exprimare sunt amenințate sau chiar distruse (cum catedrala pariziană sub efectul incendiului), omul trebuie să refacă aceste construcții, din temelii sau de la nivelul a ceea ce acestea păstrează ca fiind ceva temeinic. Cu putere de regenerare. Cu iradiere în lume. Așa cum acest mare simbol al credinței, al spiritualității și chiar al căutării frumosului a reușit să-și refacă zborul și să semnaleze, încă o dată, dorința întru înalt a umanității.
 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5