In memoriam, TUDOR JARDA (11 febr. 1922 – 13 aug. 2007)

Născut la Cluj, Tudor Jarda a fost dintr-o familie cu obârșia în ținuturile Năsăudului şi ale Bistriței. Bunicul din partea tatălui era din Sângeorz-Băi. Tatăl maestrului, Ştefan Jarda, a fost avocat, iar mama lui Tudor Jarda, Zoie, era fiica lui Grigore Pletosu, născut la 9 iunie 1848, în localitatea Chintelnic, jud. Bistriţa-Năsăud. (...) 

În anul 1949, Tudor Jarda este numit profesor de armonie la Conservatorul din Cluj, iar între anii 1954-1957 activează ca secretar al Filialei Cluj a Uniunii Compozitorilor. Între anii 1961 – 1972,  îndeplineşte funcțiile de șef de catedră și prodecan al Institutului Pedagogic din Târgu-Mureș. A fost directorul Operei Române din Cluj, între anii 1975 - 1981, promovând, în toți acești ani, muzica autohtonă.  Creația: Nemărginita dragoste pentru folclor a maestrului Tudor Jarda s-a concretizat în colaborări cu diverse formații de amatori (corul din comuna Leșu-Năsăud, ansamblul de fluierași din Hodac-Mureș), corul Viva de Musica și Ansamblul folcloric Someșul - Napoca, ansambluri cu care a participat la festivaluri și concursuri naționale și internaționale, unde a obținut numeroase premii (Dijon, Barcelona, Gorizia, Middlesbrough – Cleveland).  

Din nemărginită dragoste pentru folclor, Tudor Jarda mărturisea: „Deși m-am născut la oraș, am fost foarte atașat de folclor. De timpuriu am conștientizat valoarea acestuia și în urma unor căutări de-o viață, mi-am cristalizat un limbaj muzical cu adânci rădăcini în cântecul popular. Dragostea pentru folclor cred că mi-a fost insuflată de familie, dar și de către profesorul meu de vioară Ionel Șerban, care realiza prelucrări folclorice. M-a preocupat în mod deosebit folclorul din Năsăud, Maramureș și Bihor, dar nu am neglijat nici celelalte zone: Banat, Hunedoara și altele.”

În creația muzicală s-a impus, de tânăr, în genul de muzică pentru cor, prin care a devenit repede cunoscut și apreciat. Titluri precum Horea, Nuntă țărănească, 9 coruri pe versuri de Lucian Blaga, 10 colinde, Suita năsăudeană, 4 suite bihorene și multe prelucrări de folclor au fost interpretate de către numeroase ansambluri.  

În anii maturității, s-a orientat către muzica de operă, în genul căreia a scris lucrările: Neamul Șoimăreștilor, Pădurea Vulturilor, Luceafărul de ziuă (balet cu cor după o baladă maramureșeană), Înger și demon, Rugăciune (după poeziile lui M. Eminescu), alegoria lirică Dreptul la viață, Irinca (balet cu cor în trei acte), Cu țurca (tablou coral-coregrafic). În domeniul vocal-simfonic a scris Ioan al Saftei, Liturghia valahă, Din scripturi. Creația sa cuprinde și patru simfonii, o suită simfonică, un concert pentru flaut și orchestră, un concert pentru vioară și orchestră, un cvintet pentru suflători de alamă cu timpani, iar în ramura muzicii de cameră ne-a oferit aproape 50 de lieduri pe versuri de Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Dominic Stanca, Ștefan Octavian Iosif.   

În 1952, Tudor Jarda a fost la Leşu împreună cu Sigismund Toduţă şi Dariu Pop pentru a realiza o culegere de folclor. Tot de atunci, Tudor Jarda a instruit la Leşu corul mixt, cu sau fără acompaniament de fluiere, laureat pe ţară în anii 1954 şi 1956, instruind şi Ansamblul de trişcaşi (fluieraşi) din aceeaşi localitate. În aceşti ani de glorie, corul pe patru voci din Leşu a numărat 56 - 68 de persoane, plus trişcaşii care acompaniau corul.    

Din anul 1968, din admirabila  iniţiativă a lui Alexandru Misiuga - idee  care a fost încurajată cu optimism de compozitorul Tudor Jarda, leşenii organizează anual Festivalul interjudeţean „Rapsodia trişcaşilor”.  

Multe cântece şi strigături satirice din Leşu au fost sursă de inspiraţie pentru piesele corale culese şi armonizate de compozitor. Amintim aici câteva cântece din repertoriul corului din Leşu: „ S-ar ţinea mândra de lume”, „Cum nu-i badea pui de domn”, „Mărita-m-aş, mărita”, Dusu-s-o bădiţa, dus”, „Săracu bărbatu meu”, Haidaţi, haidaţi, colăcari”, „Mărităte mândruliţă”, „Foaie verde toporaş”, Colo sus pe munte, sus”, piese muzicale care păstrează frumuseţea graiului năsăudean atât de drag maestrului. La fiecare concurs, Tudor Jarda dirija corul într-un frumos costum naţional  din Leşu, motiv pentru care lumea care nu îl cunoştea prea bine credea că este ţăran. Aşa a fost  şi cazul profesorului Moise Rusneac din Alba Iulia,  care s-a lămurit abia atunci când şi-a susţinut examenul de obţinere a gradului didactic I, sub îndrumarea profesorului Tudor Jarda.   

Pe Tudor Jarda îl lega de comuna Leşu şi o relaţie de înrudire. Fiul său, sculptorul Pavel Jarda, s-a căsătorit cu Delia Pralea, fiica lui Emil Pralea (stabilit în Hodac) care a fost frate cu Maria Precup (privighetoarea Năsăudului). Am putea spune că muzicologul Tudor Jarda are o legătură specială cu localitatea Leşu, pentru că acolo a găsit o adevărată comoară a cântecului nostru popular, pe care l-a pus în tiparele unui aranjament muzical cum puţini au făcut-o, până la el. Prin renumitele sale creaţii, a fost supranumit de specialişti „humuleşteanul din Năsăud”.

O întâmplare amuzantă cu Jarda, la care a fost martor profesorul Dânşoreanu: odată, cu ocazia unei călătorii cu trenul la Bucureşti, Tudor Jarda l-a sfătuit să nu ia bilete la clasa întâi, ci numai la a doua, pentru că „acolo, nu tu ţigani, nu tu oameni cumsecade, nu tu nuntaşi - numai domni, nici n-ai cu cine vorbi…” (...)

În cadrul proiectului „Tudor Jarda – 90 de ani”, la Studioul de concerte al Academiei de Muzică “Gh. Dima” Cluj-Napoca, au fost invitaţi şi trişcaşii din Leşu. S-a întâmplat sâmbătă, 6 octombrie 2012. (...)  

Pe scenă, trişcaşii îmbrăcaţi în frumoase costume naţionale păreau nişte daci desprinşi de pe Columna lui Traian. Alături de ei, s-a aflat şi cunoscuta solistă profesionistă Mărioara Precup, fiica Mariei Precup din Leşu. Nicolae Grigore Lupşan, conducătorul formaţiei, a subliniat meritul profesorului Tudor Jarda în ridicarea culturală a satului Leşu, adăugând: „Ne e greu să aducem, în cuvinte meşteşugite, laudă acestui Om, pentru că noi venim de la munca câmpului şi de la gatere, aşa că vrem să vă arătăm, practic, ce păstrăm, din ce ne-a învăţat maestrul Tudor Jarda.”  (...)

*  

Aşa cum se cuvenea, a venit şi rândul leşenilor, să-l comemoreze pe Tudor Jarda.  Din când în când, o chemare a pământului care ne-a îmbrăţişat pentru eternitate părinţii ne cheamă acasă. Şi Marian Marica (fiul lui Larion şi Iftinia Marica din Leşu), a simţit această chemare. Cum Tudor Jarda a fost pentru Marian ca un al doilea părinte, Marian şi cei apropiaţi au ales ca zi de comemorare a părinţilor şi a compozitorului data de 7 septembrie 2014. Slujba de pomenire a fost oficiată de părintele Mircea Suciu, la Biserica Sfinţii Cosma şi Damian din Leşu.   

Compozitorul Tudor Jarda a fost mai apropiat, aşa cum am mai spus, de familia lui Pavel Precup, dar compozitorul a fost apropiat şi de familia lui Larion Marica şi de alţi săteni în  casele cărora a poposit, pomenindu-i în  povestea aceea înregistrată la Cluj. În cele din urmă, satul întreg îi aparţinea şi compozitorului, prin conferirea titlului de CETĂŢEAN DE ONOARE, în anul 2003, când leşenii au sărbătorit 400 de ani de atestare documentară a localităţii Leşu.   

Inspirat, evenimentul desfăşurat la Leşu, în data de 7 septembrie 2014, a început cu un fragment din povestea spusă chiar de artistul emerit Tudor Jarda, într-o emisiune intitulată Portrete folclorice realizată, cândva, de Gelu Furdui.  

Pe un fond muzical doinit, Gelu Furdui, cu  vocea caldă şi convingătoare pentru ascultători, îşi începe emisiunea prin salutul acela inconfundabil: „Bună ziua stimaţi ascultători. Satele româneşti din ţinutul Năsăudlui sînt sate în care tradiţiile folclorice s-au păstrat aproape nealterate. Cei care vieţuiesc pe aceste meleaguri şi-au păstrat şi vorba, şi portul, şi cântecul, şi jocul, şi obiceiurile – aşa cum le-au moştenit de la părinţii şi moşii lor. Despre aceste tradiţii, despre cei ce au slujit folclorul acestor locuri, ne vorbeşte astăzi profesorul universitar Tudor Jarda – artist emerit. Prezentarea datează din anul 1974 şi se referă la o mândră comună din judeţul Bistriţa Năsăud, Leşu”.  

(Fragment muzical – doină la fluier). Apoi, rostirea profesorului Tudor Jarda, într-o dulce limbă ţărănească):  „De câte ori mi-e dat să povestesc despre creaţia artistică a celor de pe Valea Someşului Mare, din ţinuturile Năsăudului şi a Bistriţei, fie că e vorba de cei din Leşu sau din Sângeorz, din Ilva Mică sau Vărarea, din Salva sau din Bârgău sau din orice altă parte a regiunii amintite, încerc acelaşi sentiment de caldă bucurie. Bucuria amintirii anilor când am cunoscut, mai mult ca oricând – în oameni, bunătatea, omenia, prietenia, dragostea pentru tot ce e frumos. Şî poate mai mult ca orişice, dragostea pentru cântec, pentru că la ei, întotdeauna – în cântece, acestea se revarsă. Oare de ce cântecul lor e înflorit ca penele de pe mîneca cămăşii? Limpede ca omenia, bogat ca bunătatea celui mai bun om. Am putea vorbi mult şi multe despre ceea ce caracterizează stilul cântecelor acestor zone.  Caracteristici pe care le putem găsi în ritm, motive, moduri, formă sau cadenţă.

Caracteristicile îi pot asemăna sau deosebi în felul lor de a cânta altfel decât locuitorii altor zone. Dar acestea nu sunt lucruri care privesc pe ascultători, ci mai mult pe cercetători.

Faţă de toate acestea pe care le-am amintit şi care pot fi studiate, analizate, comparate, nu ştiu dacă n-ar trebui să căutăm mai bine caracteristica cântecului lor în dragostea cu carel cântă. Sau poate în smerenia cu care-şi păstrează şi datini, şi cuvânt, şi joc, şi port, şi vers, şi cîntec. Dar acestea nu mai pot fi studiate trebuiesc [apăsat] ascultate şi-nţelese. Şi nu sunt greu de-nţeles. Pentru că tocmai ele nu-i deosebesc, ci-i apropie de toţi acei ce iubesc cântecul. Şi cântecul e iubit peste tot în ţara noastră...” 

După asemenea vorbe şi după împlinirile pe care le-au avut corul şi trişcaşii din Leşu, sub bagheta lui Tudor Jarda, cum să nu-i poarte sătenii recunoştinţă compozitorului?  

Primăria şi Consiliul Local Leşu, cu sprijinul Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud şi al Liceului de Muzică ,,Tudor Jarda” Bistriţa au organizat un deosebit moment ,,In memoriam Tudor Jarda”. Căminul cultural „Locotenent George Pop” din Leşu a fost gazda unei întîlniri de suflet între neamuri, prieteni, cunoscuţi, elevi şi dascăli care l-au cunoscut pe profesorul Tudor Jarda, îi preţuiesc creaţia şi  îi pătrează o caldă amintire.  

Cuvîntul de deschidere a fost rostit de  primarul Ioan Pop, iar moderator a fost profesorul în învăţământ preşcolar  Nicolae Grigore Lupşan (fost primar), cel care a preluat formaţia de trişcaşi a comunei Leşu, după trecerea lui Larion Marica la cele veşnice. A fost salutată prezenţa lui Marian Marica violoncelist la Filarmonica de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca, a sculptorului Pavel Jarda, fiul compozitorului, care şi-a petrecut în Leşu multe vacanţe, jucînduse cu alţi copii din sat, în timp ce Tudor Jarda pregătea coriştii, a profesoarei dr. Monica Noveanu de la Colegiul de Muzică ,,Sigismund Toduţă” Cluj-Napoca şi a directorului Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, Gavril Ţărmure.  

Marian Marica a fost însoţit şi de distinsa-i doamnă, Maria, de sora lui, Antonia, de prof. dr. Ioan Haplea de la Academia de Muzica „Gh. Dima” (folclor), de  asist. univ. dr. Horea Haplea de la Academia de Muzica „Gheorghe Dima”, dar şi de Dan Cosma, muzician şi prieten cu Pavel Jarda.

Printre invitaţi s-au mai numărat: scriitorul Menuţ Maximinian – directorul ziarului Răsunetul – cotidianul bistriţenilor de oriunde, profesorii Sandu şi Lucreţia Dragotă de la Dej, care au venit însoţiţi de fiul Alexandru şi de nora Maria (n. Stancu) din Cluj-Napoca, profesorii Leon şi Virginia Măgeruşan din Bistriţa, Alexa şi Lucreţia Dragotă din Cluj-Napoca, scriitoarea Ioana Precup cu Mariana şi Ioana Estela Pătruleasa din Oradea, Mărioara Precup Stoica din Târgu Mureş, scriitoarea Elisabeta Luşcan, scriitoarea Veronica Oşorheian (fiică a satului stabilită în Alba Iulia),  prof. Claudiu Şular - directorul Liceului de Muzică ,,Tudor Jarda” din Bistriţa, însoţit de prof. Lavinia Cigu (pian),  prof. Mihai Spân (vioară), elevii Vlăduţ Sărmăşan (canto clasic) şi Ioana Leonte (canto popular) de la acelaşi liceu, Anton Dragotă din Bistriţa. Din Năsăud au fost prezenţi scriitorii Ioan şi Lucreţia Mititean, poeta Floarea Pleş, prof. Ioana Bidică şi, desigur, au fost prezenţi destul de mulţi leşeni. (...)

Formaţia trişcaşilor din Leşu, îndrumată de profesorul de învăţământ primar Nicolae Grigore Lupşan, a încununat momentul comemorativ, în cântecul străbun atât de drag, în timpul vieţii, artistului emerit Tudor Jarda.

Compozitorul Tudor Jarda, surorile Ioana Precup, Ana Dinu și Mărioara Precup, Veronica Oșorheian, prof. _{Andrei Bălan,} ...

Pe compozitorul Tudor Jarda l-a cunoscut târziu. Era în anul 2003, când leşenii au  sărbătorit 400 de ani de atestare documentară a satului. De atunci, există o poză de grup făcută în spaţiul în care funcţionează, în 2003, Dispensarul comunal, din noua clădire a Primăriei Leșu. Era în spaţiul respectiv o expoziţie de grup a pictorilor leşeni: Gabriela Marica (Leşan), prof. Andrei Bălan, Ioana Precup şi Valer Gălan. După vernisaj, l-am însoţit pe maestrul Tudor Jarda, „la braţetă”, până la şcoală, în curtea căreia a fost amenajat cortul în care oaspeţii au luat masa de prânz. Lângă trepte, compozitorul s-a oprit şi, hâtru cum era, a glăsuit: „Bată-vă, picioare moi,/ Nu mă mai slujesc de voi.”    Întâlnirea cu profesorul universitar Tudor Jarda rămâne o amintire luminoasă și dragă, mai ales când am ocazia să ascult ceva din  creațiile compozitorului. Lui Pavel Jarda i s-a dat cuvântul la urmă. Nu din nepoliteţe, dar leşenii au dorit să ştie dacă momentul comemorativ organizat de ei a fost pe măsura aşteptărilor artistului. Întrun frumos strai ţărănesc năsăudean, Pavel Jarda le-a mulţumit leşenilor şi celor implicaţi în organizarea evenimentului cultural emoţionant, care l-a onorat. Tudor Jarda s-a stins din viaţă la 13 august 2007, în vârstă de 85 de ani şi a fost înmormântat în Cimitirul Central din ClujNapoca. Rămâne în memoria celor care l-au cunoscut ca unul dintre acei oameni care au făcut legătura dintre generaţia de vârf a culturii româneşti moderne şi generaţia contemporană lui. Pavel Jarda^[1] spune că singura modalitate de a păstra printre noi amintirea tatălui său este de a-i asculta şi cânta operele.

Note:   1. Veronica Oşorheian, Şirag din pietre de râu, Editura Reîntregirea, 2009, pag. 246 – 250.  2. Răsunetul. Cotidianul bistriţenilor de oriunde din 16.09.2014.  

3. Veronica Oşorheian, Tudor Jarda, corul şi trişcaşii din Leşu în Colocvial. Faţete ale binomului autor – impact relaţional, Editura Grinta Cluj-Napoca, 2012, pag. 54 – 66.  
4. Proiectul „Tudor Jarda – 90 ani” (perioada 5 – 21 oct. 2012) al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, în colaborare cu alte instituţii din Cluj-Napoca.  
5. Tradiţii clujene, Pavel Jarda: Tudor Jarda – un om aflat deasupra vremurilor.  
6. Cotidianul Transilvan din 1.10.2012.