PRO-VERBE: Mergi în sat și spui ce faci. Mergi acasă și faci ce poți

               Mergi în sat și spui ce faci. Mergi acasă și faci ce poți.

Câteodată mai ai timp, la farmacie, când te duci să iei o vitamină sau un paracetamol, de câte o vorbă cu farmacista. Așa am stat de vorbă și cu doamna Viorica și ea mi-a spus cu un oftat: „Așa e în ziua de azi: mergi în sat și spui ce faci, mergi acasă și faci ce poți.”

              Vă împărtășesc și vouă câteva dintre gândurile care s-au lipit de acest proverb mai rar auzit care, cred eu,  trimite la relația dintre imaginea noastră publică și imaginea noastră particulară, privată, individuală, sinceră și personală. Câteodată, cele două nu se suprapun: mergem în sat, adică părintre oameni și spunem tot felul de lucruri: că vrem să ne facem grajdul mai mare, altă casă,  că vrem să ne cumpărăm o mașină 4x4, că ne-am schimbat telefonul și că avem un televizor cât peretele, dar apoi,  ajunși acasă uitându-ne  în portofel și în cont, ne dăm seama că avem bani doar de pâinea cu pateu din acea zi și de facturile lunare.

                Așadar, imaginea noastră publică, de multe ori, ne-o facem doar pentru a ne da mari, pe când ceea ce facem noi acasă este ce este de făcut cu ce suntem și ce avem, pur și simplu. Aici putem face o trimitere și la topografia psihologică pe care a construit-o Sigmund Freud, care ne-a spus că, în fiecare om, există un Sine, un Eu și un Supra-eu. Supra-eul este social și public și ține de  imaginea noastră în ochii celorlalți, Eul este zona de conștiință și de asumare personală, rațională, iar Sinele... cu el e mai complicat, pentru că apare și inconștientul, care ne va spune mai târziu Karl Gustav Jung că are legi, pe când Eul, conștientul, are doar reguli, în general sociale și convenționale. Ei bine, de multe ori, Supraeul trădează atât Eul, cât și Sinele de dragul orgoliului de a avea o imagine publică strălucitoare.

                 Ce ar fi bine să facem ca să evităm această confuzie să? Să ne asumăm sinceritatea față de noi înșine și față de ceilalți. Această sinceritate, personală și socială, ne-ar face cu siguranță viața mai bună. Și tare bine ar fi dacă s-ar potrivi ceea ce spunem în sat că facem cu ceea ce facem, de fapt, acasă.