Elena M. Cîmpan: Afinități istorico-politice. Vasile Pușcaș și Iuliu Maniu

       În transformarea unui personaj istoric, real, care a fost, într-un protagonist de carte, funcționează, aproape inconștient, atracția peste ani, o simpatie evidentă, o apreciere transformată în pagini, o afinitate ideologică sau, pur și simplu, o prezență de spirit, care întregește datoria față de înaintași. Așa a scris Grigore Ureche despre Ștefan cel Mare și poate că tot așa a simțit și Vasile Pușcaș un îndemn de a scrie despre Iuliu Maniu, într-un moment bine ales, cel al Centenarului, 100 de ani de la Marea Unire. Cartea lui Vasile Pușcaș, „Iuliu Maniu văzut de românii americani”, apare la Editura „Școala Ardeleană”, din Cluj – Napoca, în anul 1918, în Colecția „Istorie Contemporană”. Ce-i unește pe cei doi, autor și personaj? În primul rând, geografic, sunt născuți în județul Sălaj, Iuliu Maniu, la Bădăcin, Vasile Pușcaș, la Surduc. În al doilea rând, idealurile naționale nu se schimbă, iar cele care l-au însuflețit pe Iuliu Maniu rămân de actualitate și, odată aflate, nu contenesc să răsune, să respire și în istoria și politica actuale. Apoi, așezarea lui Iuliu Maniu în context american are legătură cu faptul că Vasile Pușcaș a reprezentat diplomația română la New York și Washington, între anii 1991 și 1994, fiind mai aproape de ecouri ale timpului, ale istoriei, și căutând să înțeleagă un fenomen, pe care l-a și explicat pe parcursul cărții: acela al emigrării. Pe urmele lui Iuliu Maniu, Vasile Pușcaș  crede că este „onoare și datorie, astăzi” a scrie despre „Sfinxul de la Bădăcin”, ca despre unul dintre „foarte puținii politicieni români care pot fi așezați cu mare cinste în galeria acelora care au servit cu devotament și distincție interesul general românesc”. La un moment dat, în carte, apare sintagma „croit de Dumnezeu pe măsura țării, nu a unui partid”. De aici, reiese faptul că este vorba despre un model, aspect susținut și prin portretul realizat în pagini consistente. De cele mai multe ori, acesta rezultă din atitudini, comportament, fapte, dar este și realizat direct, fizic, pornind chiar de la imaginea de pe copertă: „acest ardelean firav”, „un om în vârstă, dar cu o gândire și argumentare foarte dinamice și convingătoare, cu o privire optimistă către viitor, continuând să creadă în destinul poporului său”, „aspectul fizic al lui Maniu era imaginea firii sale, a principiilor rigide care îl călăuzeau, a încăpățânării sale, în apărarea libertăților individuale ale românilor, a intransigenței sale pentru tot ce privea drepturile și independența României”, „înstărit și aparținând unei vechi familii din Ardeal, ar fi putut duce în tinerețe o viață ușoară și plăcută de petreceri”, „ajuns la bătrânețe, ar fi putut trăi liniștit la Bădăcin”, „fața sa virilă, agreabilă, părea gravată în lemn, iar limpezimea de gheață a ochilor săi sporea impresia de răceală și de atitudine distantă”, „rigiditatea exterioară dubla rigoarea morală a bătrânului bărbat de stat”, „ avea o fermitate ireductibilă, o forță de caracter care putea să-l facă cel mai încăpățânat dintre oameni”, „nu era un om mlădios”, „viața lui toată era supusă la două sacre servituți: credința în Dumnezeu și o fanatică iubire de țară”. Aceste fragmente apar în articolele scrise despre Iuliu Maniu, de către Romul Boilă, Sabin Manuilă, Cornel Bianu, având ca  Sursă „Calendarul America”.

      Pe urmele lui Iuliu Maniu, în America, Vasile Pușcaș scoate la lumină afecțiunea acestuia pentru românii americani, sentiment  exprimat și în Discursul din 8 ianuarie 1946: „Stilul și tonul discursului erau o odă adusă poporului român și românilor americani, spusă de un venerabil și adevărat părinte al națiunii”, remarcă autorul acestei cărți.

        Soarta emigranților români ardeleni este înțeleasă prin felul în care aceștia se raportează la biografia lui Iuliu Maniu. Evocări, articole de presă, vorbesc despre personalitatea lui Iuliu Maniu. Sculptorul Constantin Antonovici, care a realizat portretul lui Iuliu Maniu de pe coperta cărții ( „Mesajul acestui portret nu este al unui om rigid, ci al dârzeniei unui luptător pentru cauza românească.” ), Peter Lucaci, editorul ziarului „America”, al „Calendarului”, cu multe evocări Iuliu Maniu, părintele Remus Grama, din Cleveland, Eugen Raica, din Detroit, Justin Liuba, președintele Fundației „Iuliu Maniu” din New York, sunt doar câteva nume de rereferință, care au menținut viu „spiritul lui Maniu” peste Ocean.

      Cartea lui Vasile Pușcaș, „Iuliu Maniu văzut de românii americani”, ce conține biografie politică, opinii, documente, context istoric explicat cu mult profesionalism, sumar în limba engleză, este un studiu pentru români, realizat cu distanța necesară, pentru ca o personalitate să revină în formatul ei adevărat. Cartea lui Vasile Pușcaș se înscrie într-o serie de restituiri. Uneori, e necesar să mergi până la capătul Pământului pentru a găsi spiritul românesc, alteori e nevoie să treacă un timp însemnat pentru a reconfigura o pagină de istorie și diplomație. Iar idealurile comune se întâlnesc, de cele mai multe ori, privind dinspre Europa către America și dinspre America spre Europa.

Elena M. Cîmpan