Elena M. Cîmpan: Cerurile noastre s-au dărâmat!

Era frumos și bine, când deodată,

Într-o noapte, cerul s-a descompus

În mai multe ceruri, de zgomot,

De nesomn, de îngrijorare, de tristețe,

Și cerurile noastre s-au dărâmat -

Păsările zgribulite, mai mult de frică,

Decât de frig, se adunau și zburau -

Avioanele negre împrăștiau amenințare –

La vămi, fetițe cu păpuși în brațe,

Băieți cu ursuleți în mâini

Și mame cu lacrimi pe față –

Luna stă ghemuită după o piatră

Cine să o apere?

Ne temem toți, în cer și pe pământ,

Războiul nu-i vorbă-n vânt...

27 februarie, 2022