Episcopul Florentin în vizită pastorală la Rodna

Sâmbătă 15 martie, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Gherla-Cluj, a efectuat o vizită pastorală la Biserica Greco-Catolică din Rodna. Au fost prezenţi, părintele potropop Nicolae Jarda, părintele Dan, călugăr ioanit, superiorul aşezământului Sf. Ioan, din Bucureşti, părintele diacon Marius Câmpean, părintele Vasile Vranău şi gazda, părintele Pavel Vranău, care m-a invitat să particip la acest eveniment.
Sub un soare rece, un pic după ora 11, părintele Pavel cu Evanghelia în mână, în faţa Bisericii, alături de 60 de credincioşi, îl primeşte pe PS Florentin. După o scurtă ceremonie, se intră în biserică, şi se începe slujba. Am reţinut pentru dv. câteva fraze ale predicii PS Florentin. „Nu este suficient să ştim care sunt păcatele noastre. Şi păcatele mici formează o obişnuinţă. Păcatul începe, de cele mai multe ori, cu o minciună. Să avem încredere în Iisus care a dorit să ne vindece pe fiecare dintre noi. În timpul postului să ne apropiem de El, cu sufletele curăţite să venim la Învierea Lui. În momentul când mergem spre lumină, umbra rămâne în urma noastră.” Preasfinţitul ne-a mai vorbit despre leprosul care a crezut în vindecarea lui prin Hristos şi a adus un pios omagiu părintelui Ioan Vranău, plecat dintre noi acum şase săptămâni. Părintele Ioan a fost preot în comuna Maieru în perioada 1978-1993, apoi preot în Sângeorz-Băi, înainte de 1991 şi până în 1998 unde, împreună cu credincioşii de aici, a ridicat o frumoasă biserică. De asemenea, a înălţat o biserică în Recele. A redobândit biserica veche din Rodna, cu mari eforturi şi a renovat-o. Împreună cu soţia sa, doamna Letiţia, au avut opt copii, trei au decedat, doi sunt preoţi.
Câteva cuvinte ne-a spus şi părintele Dan, cel care a adus moaştele fericitului Vladimir Ghica, depuse, câteva zile, la Biserica din Sângeorz-Băi. „Vladimir a murit ca martir, în timpul perioadei comuniste, în anul 1954, la închisoarea Jilava. Monseniorul Vladimir se trăgea direct dintr-o veche familie de domnitor, bunicul său a fost ultimul domn al Moldovei care a renunţat la tron pentru Unirea Principatelor. A fost beatificat ca martir şi preot al Bisericii Catolice.” În final, gazda, părintele Pavel, fiul părintelui Ioan, a mulţumit PS Episcop Florentin care „a fost alături de noi în toate problemele importante şi nu numai.” PS Florentin a oferit fiecărui credincios câte o iconiţă.
PS Episcopul Florentin, pe care l-am mai văzut în câteva rânduri, mi-a reconfirmat prima impresie, aceea de a vedea un om la care smerenia are prioritate maximă. Să rămânem cu cuvintele sale, „Dumnezeu ne-a dat un cuvânt dar şi tăcerea Sa, o tăcere de iubire.”