( Exclusivitate) De vorbă cu Andrei, Carmen şi Ioan Turc. În ziua de Crăciun am colindat familia primarului Bistriței: Un moment de sărbătoare deplină

Rep.: - Sper că aveţi o zi de Crăciun cu adevărat în familie, o zi de Crăciun în care cu toţii vă bucuraţi de tot ceea ce înseamnă mai frumos în viaţa dumneavoastră. Suntem cu o familie deosebită, acasă la domnul primar Ioan Turc.

          Ioan Turc: - Crăciun fericit, oameni buni.

          Rep.: - Sunt un colindător care a venit în numele bistriţenilor, în numele oamenilor care vă îndrăgesc, din judeţul Bistriţa-Năsăud. Vreau să vă mulţumesc pentru această primire deosebită dumneavoastră, doamnei Carmen şi micuţului Andrei.

          Pentru că suntem în ziua de Crăciun, ce reprezintă pentru dumneavoastră Crăciunul?

          Ioan Turc: - Este o sărbătoare minunată, o sărbătoare de suflet, de fapt, este cea mai frumoasă sărbătoare a noastră, a creştinilor. De Crăciun se leagă foarte multe amintiri. Când eram copil, Crăciunul era întotdeauna cu zăpadă, întotdeauna cu un Moş care aducea daruri, cu mulţi colindători. Şi eu mergeam la colindat, cu părinţii, până noaptea târziu, iar mai târziu cu prieteni, ne colindam unii pe alţii, ne bucuram. La fel mă bucur şi astăzi. Niciodată nu m-am oprit din a mă bucura de Crăciun, n-am avut niciun fel de pauză de la o bucurie care a fost perpetuă de-a lungul anilor. Fiecare Crăciun este minunat în felul său, îi mulţumim bunului Dumnezeu pentru faptul că suntem sănătoşi, pentru faptul că suntem împreună. Crăciunul este o sărbătoare a familiei, este o sărbătoare a comuniunii şi o sărbătoare a comunităţii, în sens larg.

          Rep.: - Crăciunul copilăriei a fost la Bistriţa?

          Ioan Turc: - Da, sunt legat de acest oraş. Îi spuneam şi soţiei mele că, atunci când eram copil, aici, în această curte, iarna, zăpada era atât de mare încât făceam cărări pentru ca tatăl meu să poată ieşi şi intra cu maşina din curte, dar nu te vedeai dintre nămeţii de zăpadă. Era o feerie, era ceva greu de descris. Mergeam la Codrişor, pe pârtia de lângă ştrand. Aveam câteva pârtii, pe care bistriţenii evident le cunosc foarte bine – Cocoş, Dealul Budacului – acolo ne petreceam după- amiezele, zilele de sâmbătă şi duminică, era ceva atât de frumos încât mă emoţionez vorbind despre aceste lucruri. Evident, pentru fiecare om copilăria reprezintă un spaţiu aparte. Copilăria nu se termină niciodată, de fapt, e atâta timp cât avem puterea de a ne bucura, atâta timp cât găsim în noi resurse pentru a fi sinceri, sinceri cu noi înşine, sinceri cu cei din jur, atât timp cânt găsim în noi rezerve de bunătate, rezerve de altruism, atâta timp cât bucuria noastră nu poate fi deplină fără bucuria celorlalţi, fără a împărţi, de fapt, bucuria cu cei din jur. Nu poate fi imaginată o bucurie, în sensul real al cuvântului, de unul singur.  Nu există aşa ceva. Prin definiţie, bucuria este ceva ceea ce împarţi întotdeauna cu ceilalţi.

          Rep.: - Bucuria este în familie. Alături de noi este Andrei şi vreau să-l întreb cum îl aşteaptă el pe Moş Crăciun?

          Andrei: - Îl aştept.

          Rep.: - O să vină?

          Andrei: - Da.

          Rep.:- Ai fost un copil cuminte.

          În această perioadă, în urma sărbătorilor, fiecare dintre noi trăim această feerie. Aproape de dumneavoastră este şi centrul oraşului, luminile frumoase ale oraşului, gândite acum altfel, într-un alt cadru, dar şi Târgul nostru, Piaţa de Crăciun, îi spunem în acest an, care ne dă posibilitatea să cunoaştem tot ce are mai tradiţional judeţul nostru.  Acesta a fost şi scopul – de încurajare a producătorilor noştri.

          Vreau s-o întreb pe doamna Carmen, pentru că a fost un an atipic (am parcurs această etapă cu toţii), dar am avut şi o campanie electorală în urma căreia avem un primar nou. Dar, iată, până la urmă, sărbătorile tot acasă sunt, chiar dacă domnul primar petrece foarte mult timp la Primărie. Ce reprezintă pentru dumneavoastră Crăciunul?

          Carmen Turc: - Mulţumim frumos. În primul rând, Crăciunul are o semnificaţie aparte datorită naşterii domnului Iisus, iar pentru noi acum înseamnă mai mult faţă de alţi ani. Faptul că soţul meu a devenit primar îi ocupă tot timpul şi nu doar programul de la 8 la 4, ci până seara târziu, astfel că aşteptăm mai mult ca oricând Crăciunul să fim împreună.

          Rep.: - Da, măcar de Crăciun să fim împreună, în familie. Doamna Carmen, cum a fost Crăciunul copilăriei, pe care-l retrăiţi acum cu Andrei?

          Carmen Turc: - Crăciunul copilăriei mele, aproape în fiecare an, a fost la ţară, la bunicii mei şi, în mod evident, total diferit faţă de ceea ce este acum. Aveam mulţi colindători, eram mulţi copii. Era diferit, frumos şi cu multe amintiri plăcute.

          Rep.: - În ce zonă a judeţului...

          Carmen Turc: - La Coasta.

          Rep.: - Da, o zonă frumoasă. Este o perioadă pe care o parcurgem mai mult în familie, însă, cu siguranţă, în sufletul nostru primim şi acum colindele, rezonăm cu ele. În acest an, într-un mod mai inedit, pentru a fi aproape de fiecare bistriţean, vom avea o caravană care ne va colinda pe fiecare acasă, programul fiind afişat peste tot. Fiecare bistriţean poate ieşi în geam şi să asculte colindătorii.

          Ioan Turc: - Probabil că este singurul eveniment de acest tip din ţară. Pentru că oamenii nu pot veni în zona pietonală, unde în mod tradiţional erau organizate seri cu colinde, am fost de acord ca o caravană să meargă în cartierele municipiului – şi aici vorbesc despre localităţile aparţinătoare – dar şi în Bistriţa. Oamenii vor putea să colinde împreună cu artiştii, evident totul va fi pe ecrane mari – s-a creat un program frumos pentru sărbători. Caravana îşi va încheia traseul mâine, în a doua zi de Crăciun, la Biserica de la Coroana, după slujba religioasă, va fi un moment artistic, un moment de colinde, la care oamenii care ies de la Biserică sunt convins că se vor opri. Bineînţeles, pot veni toţi cei care sunt atraşi de acest eveniment. Nu puteam lăsa să treacă Crăciunul fără niciun fel de eveniment. Am auzit şi voci critice. E normal, e absolut firesc ca oamenii să-şi spună opinia, dar cred că şi în vreme de război oamenii au dreptul să zâmbească şi cu atât mai mult, în condiţiile în care pandemia ne-a obligat să ne retragem în carapace, ne-a obligat să renunţăm la o serie de deprinderi sociale, un asemenea moment e bine venit.

          Rep.: - Avem o gazdă deosebită. Ce nu trebuie să lipsească de pe masa noastră în ziua de Crăciun?

          Carmen Turc: - Cred că lista este destul de lungă, mai ales că la noi mesele sunt îmbelşugate. Dar nu trebuie să lipsească sarmalele, preparatele tradiţionale din porc, prăjiturile, ciorba, friptura, tot ceea ce ştim noi mai bine să pregătim. Lista este lungă şi sunt convinsă că toate gospodinele s-au pregătit în ultimele zile cu tot ce trebuie, chiar dacă anul acesta nu putem primi mulţi colindători, este important pentru fiecare familie să aibă pe masă tot ce-şi doreşte.

          Rep.: - Până la urmă, cei ai casei, familia, se bucură acasă, de sărbători. Naşterea Mântuitorului este o sărbătoare a bucuriei. Andrei, ce-ţi place cel mai mult din tot ceea ce se găteşte?

          Andrei: - Cărniţa.

          Rep: - Dulciurile, cozonacul?

          Andrei: - Cozonacul.

          Rep.: - În acest an dificil este foarte importantă înţelegerea în familie. În campanie, Andrei tot timpul întreba: Tati, unde eşti?, pentru că aţi fost plecat zi şi noapte. Aţi avut înţelegerea doamnei, altfel ar fi fost destul de greu, pentru că, în primul rând, trebuie să aveţi sprijin de acasă. Eu îi felicit pentru că au înţeles acest lucru. Dumneavoastră, după o zi obositoare veneaţi acasă şi găseaţi toate lucrurile la locul lor, ceea ce este foarte important.

          Ioan Turc: - Întotdeauna acest gen de activitate presupune un consum nervos mare, este o presiune constantă în care, evident, există şi câte un puseu într-o anumită perioadă şi de aceea, fără susţinerea familiei, atunci când vii acasă, fără să te poţi cu adevărat deconecta, să simţi acel moment de respiro absolut obligatoriu pentru reîncărcarea bateriilor, nu poţi merge mai departe. Îi mulţumesc bunului Dumnezeu că eu am parte de toată înţelegerea din lume, nu am avut absolut niciun fel de asperităţi legate de programul meu. Soţia mea înţelege perfect că este o alegere care implică, totuşi, o serie de condiţionalităţi. Andrei îşi mai ia revanşa cu câte o „bătaie” seara, el îi spune „Monstrul şi Leonardo”, dar am rămas restant cu foarte multe bătăi. Sigur, nu ne batem la propriu, ne prefacem.  Le doresc tuturor să aibă parte de atmosfera pe care o am eu în familia mea.

          Rep.: - Este foarte important acest lucru. Andrei, ştii unde lucrează tati?

          Andrei: - La Primărie.

          Rep: - Unde este Primăria?

          Andrei: - Aici, aproape de noi.

          Rep.: - Ai fost la tati, la Primărie? Dacă nu, mergem amândoi...

          Andrei: - Nu, nu am fost.

          Ioan Turc: - Andrei nu a fost la Primărie pentru că, din momentul în care am preluat mandatul şi până astăzi, activitatea mea s-a „rostogolit” de dimineaţă, de la prima oră, până noaptea, de multe ori până noaptea târziu. Nu am niciun motiv să ascund acest lucru. De multe ori am stat până după miezul nopţii pentru că sunt multe lucruri pe care am obligaţia să le aprofundez, sunt foarte multe lucruri pe care am obligaţia să le gândesc, ca moment şi ca perspectivă, iar acest lucru nu se poate face fără un efort susţinut.

          Rep.: - Este istovitor, dacă vrei să asimilezi tot, să cunoşti tot, este foarte greu. Dar, aşa cum aţi spus, acumulezi şi foarte multă experienţă, dar experienţă aveaţi şi înainte, pentru că aţi fost şi viceprimarul Bistriţei.

          Ioan Turc: - Ca să fiu foarte clar, nu prea seamănă cele două funcţii. Portofoliul de probleme pe care l-am avut ca şi viceprimar, cu toate că am coordonat Direcţia Tehnică, Urbanismul, a fost mult mai mic decât ceea ce am acum. Dar, nu ne lamentăm, doar expun o anumită situaţie de fapt. M-am hotărât să candidez la Primărie ştiind că nu este o zonă de confort, ştiind că Primăria este orice altceva decât un loc în care să visezi când, de fapt, trebuie să munceşti, dar am convingerea că vor veni şi satisfacţiile. Or, satisfacţiile nu sunt nimic altceva decât realizarea proiectelor pe care le-ai propus comunităţii. Vorbeam înainte de bucuria Crăciunului, care obligatoriu este una colectivă, se împărtăşeşte. Şi bucuriile din această zonă administrativă sunt colective, la scară mare. Aici, într-adevăr, poţi să spui cu mâna pe inimă că ţi-ai făcut datoria doar în momentul în care, privindu-i pe oameni, înţelegi că apreciază ceea ce ai livrat din punct de vedere administrativ.

          Rep.: - Este o bucurie împărţită cu zeci de mii de oameni, sute de mii, dacă ne gândim şi la oamenii care te apreciază din alte zone ale judeţului şi ţării.

          Ioan Turc: - Categoric, da.

          Rep.: - Vorbeam despre bucuria în familie, bucuria în familiei Bistriţei. Vreau să o întreb pe doamna Carmen cât de importantă este susţinerea unui primar sau cât de greu este ca în fiecare zi să îţi aştepţi soţul, pe domnul primar, să vină acasă, uneori vine după miezul nopţii, istovit, cu multe gânduri....

          Carmen Turc: - N-aş putea să spun că este greu pentru mine. Este greu pentru soţul meu. Pentru mine este o nerăbdare să ajungă acasă, nu o greutate. Uneori, într-adevăr, este complicat. Mi-aş dori să fie acasă să mă ajute sau să vorbim mai mult, pentru că asta îmi lipseşte cel mai mult, nu reuşim să vorbim la fel de mult ca şi înainte.  Dar nu consider că este greu. Greu este pentru el, şi am spus-o şi înainte, în campania electorală, lui îi este greu, nu mie.

          Rep: - Mi-a plăcut foarte mult că, în momentul în care aţi fost declarat câştigător, aţi mulţumit familiei. Un lucru deosebit. Eram cu toţii prezenţi acolo. Sunteţi bistriţean, sunteţi născut în centru şi aţi simţit acest puls, această dorinţă a oamenilor pentru schimbare.

          Ioan Turc: - Aşa este, Bistriţa şi-a dorit această schimbare pentru că stă într-o anumită matrice de prea mult timp şi e firesc, e absolut natural ca oamenii să-şi dorească să vadă şi altceva. Eu mă străduiesc să le arăt că se poate face şi administraţie de nivel mare. Vreau să le demonstrez oamenilor că Bistriţa poate să recupereze, vreau să le demonstrez că putem deveni o comunitate cu adevărat unită, prosperă, putem fi un oraş civilizat, un oraş atractiv, un oraş spre care să privească şi alţii, dar mai cu seamă un oraş în care oamenii, cei care s-au născut şi se vor naşte în Bistriţa să-şi dorească să rămână. Nu văd Bistriţa ca pe un oraş „pension”, ca pe un oraş staţiune balneară. Văd Bistriţa ca pe un loc viu, ca un loc frumos care oferă multe perspective, văd Bistriţa ca pe o bijuterie a Transilvaniei. Nu sunt vorbe frumoase de Crăciun, sunt gândurile mele şi pentru aceste gânduri sunt decis să depun orice efort, indiferent cât de mare ar fi.

          Rep.: - Ce ar trebui să facem pentru ca Andrei, copiii noştri, să rămână acasă, la Bistriţa?

          Ioan Turc: - În primul rând, Bistriţa trebuie să fie un loc confortabil, din punct de vedere urbanistic, din punct de vedere al serviciilor, din punct de vedere al locurilor de muncă, din punct de vedere cultural, din punct de vedere sportiv, din punct de vedere al interconectivităţii, pentru că nu suntem rupţi de lume, din Bistriţa trebuie să poţi ajunge la Cluj, la Bucureşti, oriunde în această ţară. Bistriţa va trece, va parcurge această metamorfoză într-o perioadă de timp rezonabilă. Am spus-o tot timpul. Viaţa e scurtă, trece repede. Nu ne putem permite să băltim foarte mulţi ani în aşteptarea unor proiecte care s-ar putea face mai repede. Eu cred că Bistriţa poate să devină şi un centru universitar. Îmi doresc asta, pentru că avem nevoie de şcoli, avem nevoie de un sistem de sănătate performant. Vreau să mă opresc puţin la şcoală. Noi suntem înfrăţiţi cu oraşul L’Aquila, un oraş aflat la 130 km de Roma. Nu este un oraş mai mare decât Bistriţa, dar este un mare centru universitar. Cineva poate să vină să spună, pe bună dreptate – Domnule, nu este tradiţie! Dar nici acolo nu era tradiţie înainte de a începe. Un lucru trebuie început. După zece ani, oamenii vor spune – Tradiţia recentă de oraş universitar al Bistriţei ne-a arătat că... Peste 20 de ani, se va vorbi despre tradiţionele discipline sau care în mod tradiţional se studiază la Bistriţa. Pentru că trebuie început de undeva. Nu începi, nu ai nimic. Un punct zero pentru Bistriţa din acest punct de vedere mi se pare extrem-extrem de important şi voi veni în faţa bistriţenilor cu un proiect în acest sens.

          Rep.: - Vă felicit pentru acest lucru. Bistriţenii şi copiii bistriţenilor sunt copii inteligenţi care au dovedit acest lucru peste tot în lume, începând cu IT-iştii, inginerii şi mergând mai departe în toate domeniile şi până la simpli muncitori. Suntem oameni care am dovedit că facem performanţă în domeniile noastre. Cât de importantă este credinţa în toată această ecuaţie? Credinţa în ecuaţia de edil, credinţa în ecuaţia familiei?

          Ioan Turc: - Totul. Adică, nu-mi pot imagina un parcurs, nu-mi pot imagina un proiect, nu-mi pot imagina viaţa, în aspectele ei simple, fără credinţă. Credinţa, până la urmă, este un combustibil care nu se termină niciodată, e un perpetum mobile care îţi dă putere, care te clarifică pe tine însuţi în raport cu lumea, e acel lucru care îţi defineşte umanitatea. Până la urmă, credinţa înseamnă dragoste, dragoste faţă de semenii tăi, înseamnă cinste, empatie, grijă, milă, acolo unde este cazul. Practic, credinţa înseamnă umanitate. Sigur, cei care se declară indiferenţi din punct de vedere religios pot spune că valorile morale pot exista şi în afara credinţei. Dar, de-a lungul vieţii, nu prea am văzut acest lucru. Eu cred că, ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel că mai importante decât toate este dragostea. Or, dragostea nu vine decât dintr-o credinţă trainică, profundă.

          Rep.: - De foarte multe ori merge la biserică, la Coroana, ne rugăm, şi eu, şi domnul primar, dar am văzut-o pe doamna Carmen de foarte multe ori, inclusiv la Vecernie, la Maslu. Ce este pentru dumneavoastră credinţa?

          Carmen Turc: - Totul. Nimic nu se pate fără credinţă, nimic nu se poate fără Dumnezeu. Totdeauna trebuie să ne rugăm şi să mulţumim.

          Rep.:- Cred că fără Dumnezeu nu am fi nici noi aici.

          De afară se aude un câine lătrând. Cum îl cheamă?

          Ioan Turc: - Chelsea. Fratele meu locuieşte de mulţi ani în Irlanda, este căsătorit cu o irlandeză, s-a naturalizat oarecum acolo, deşi îl bate gândul să se reîntoarcă în România, este fan Chelsea. Tot auzindu-l cu Chelsea în sus, Chelsea în jos, când am cumpărat căţelul de lup, i-am spus „Chelsea”.

          Rep.: - Cu ce se aşteaptă de obicei colindătorii, domnule primar?

          Ioan Turc: - Cu tot ce ai mai bun. Se aşteaptă cu mâncare bună, se aşteaptă cu un pahar de vin bun sau cu un pahar de ţuică bună la început, se aşteaptă cu o prăjitură dar, mai cu seamă, se aşteaptă cu sufletul deschis.

          Rep.: - Aşa este. Andrei, tu mergi la colindat, de obicei?

          Andrei: - Da, am fost anul trecut.

          Rep.: - Cu siguranţă, şi în acest an vei merge, aşa, în familie, la cei apropiaţi. Pentru că, oricum, cu siguranţă, Moşul va fi darnic şi în acest an pentru că ai fost un copil cuminte, şi acest lucru este important, să vină Moşul la noi, să credem în Moş, să mergem la colindat şi să ducem mai departe amintirile domnului primar. Când te vom întreba, peste 30 de ani, cum a fost Crăciunul copilăriei, cu siguranţă vei putea spune că a fost frumos. Va fi o onoare pentru el ca peste 30-50 de ani să spună: „Eu sunt copilul primarului din perioada respectivă”. Este important şi, cu siguranţă, este o mândrie pentru familie.

          Ioan Turc: - Pentru orice copil, e important să trăiască într-o familie cât mai bună, ca să nu intrăm în foarte multe detalii. Din acest punct de vedere, Andrei este binecuvântat. Trăieşte frumos, are o copilărie absolut normală, un lucru de care, din păcate, mulţi copii nu se bucură. Pentru că e Crăciunul şi pentru că urmează şi alte sărbători de iarnă este important să ne aducem aminte şi de oamenii aflaţi în nevoie. Aş spune că cel mai frumos cadou pe care ni-l putem oferi noi înşine este acela de a dărui, de a fi generoşi, de a ne gândi că putem, practic, stă în puterea fiecăruia dintre noi, de a aduce un zâmbet pe faţa unui copil, pe faţa unui om aflat în dificultate. Nu este foarte complicat. Dacă ne propunem să facem acest lucru, toţi putem să o facem.

          Rep.: - Ştiu că  şi dumneavoastră, şi doamna Carmen, aţi fost întotdeauna altături de cei nevoiaşi pentru că v-am văzut implicaţi, nu doar în proiecte, ci şi personal, ca familie, oferind foarte multe ajutoare. Într-adevăr, dacă eşti credincios ştii că în momentul în care ţi se întinde mâna nu trebuie să judeci, trebuie să dai.

          Ioan Turc: - Cel mai mare privilegiu este acela de a oferi. Să oferi, să poţi oferi, este o binecuvântare. Orice om care, din punct de vedere economic are mai mult, şi nu înseamnă că trebuie să fie bogat, oferă ceva din ce este al lui, după părerea mea, acest lucru este o terapie care îţi ţine sufletul cald, îţi ţine sufletul viu. Egoismul ucide, până la urmă te reduce la un element de natură anatomică. Repet, doar împărţirea cu cei din jur, numai părtăşirea cu cei din jur te poate face să te simţi cu adevărat împlinit. Este un crez al meu şi mă bucur că, inclusiv în Bistriţa, sunt mulţi oameni care cred şi ei, la rândul lor, acest lucru. Este o zonă pe care va trebui s-o dezvoltăm şi la nivel instituţional în anii care urmează. Niciodată, niciun stat în lumea asta nu poate gestiona absolut toate problemele de natură socială dintr-o comunitate, în sens larg. De aceea asociaţiile, fundaţiile şi oamenii, individual, fiecare în parte, pot să acopere acele zone pe care, în mod tradiţional, statele nu reuşesc să le acopere.

          Rep.: - Până la urmă, Iisus se naşte pentru fiecare dintre noi, fie  mai bogat, fie mai sărac. Vreau să vă felicit pentru faptul că, anul acesta, simbolul Bistriţei  - Biserica Evanghelică – a fost luminat într-un mod mai deosebit, tocmai pentru a ne da speranţă şi a crede că toţii că va veni un 2021 mai bun. Să mai fugă şi această pandemie de la noi, acest virus care a venit ca un musafir nepoftit. Vă felicit pentru această idee. Centrul Bistriţei este frumos şi fiecare bistriţean a putut veni să vadă acest lucru şi să se bucure de el.

          Ioan Turc: - Mă gândesc la centrul Bistriţei ca la un loc care să exprime cu adevărat identitatea acestui oraş. Sunt încă multe lucruri de făcut în zona centrală a municipiului Bistriţa, dar cu ajutorul lui Dumnezeu le vom face. Urmează să fie finalizate lucrările la Biserica Evanghelică. După ce vor fi date jos schelele de pe biserică voi pune în aplicare un proiect de iluminat arhitectural al Bisericii Evanghelice. Biserica, noaptea, va arăta într-un mod feeric.  Şi nu doar Biserica Evanghelică. Îmi doresc ca acest proiect de punere în valoare a bisericilor din municipiul Bistriţa să fie unul foarte generos, adică, cam toate bisericile din oraş să facă obiectul unui proiect de iluminat arhitectural.  Vorbeam despre Bistriţa ca despre un oraş al luminilor. Asta trebuie să devină Bistriţa – un oraş al luminilor. Clădirile reprezentative din municipiul Bistriţa vor face, de asemenea, obiectul unui proiect de iluminat arhitectural. Uitaţi-vă la clădirea de la Poşta veche, a Romtelecom-ului. Vedeţi cât de frumos arată noaptea, fiind luminată. Nu este un proiect care să coste enorm, dar efecte lui sunt categoric speciale.

          Rep.: - Unde o să vă găsească Noul An?

          Ioan Turc: - Aici, acasă. Am înţeles cu toţii că e bine să respectăm anumite reguli. Din păcate, noi, toţi trei, am trecut prin boală, suntem imuni. Dar, atunci când te afli într-o anumită poziţie, cu vizibilitate, eu cred că exemplul personal e unul important. Nu voi merge la nicio petrece mare, dar asta nu înseamnă că nu voi invita membri ai familiei mele, pe mama mea, pe socrii mei, să petrecem noaptea dintre ani împreună.

          Rep: - Doamna Carmen, când aţi aflat că soţul dumneavoastră este primarul Bistriţei ce aţi spus?

          Carmen Turc: - Sinceră să fiu, am mulţumit Domnului, m-am bucurat într-un fel aparte.

Rep.: - Aş dori să transmiteţi un mesaj, şi începem cu Andrei. Ce le transmiţi prietenilor tăi?

          Andrei: - Crăciun fericit!

          Carmen Turc: - Sărbători binecuvântate şi, chiar dacă ne aflăm într-o perioadă mai grea, să avem toţi credinţa că o să fie mai bine şi ne bucurăm de faptul că suntem împreună.

          Ioan Turc: - Le doresc tuturor bistriţenilor să se bucure de sărbători pentru că este un moment unic în fiecare an. Este un moment de sărbătoare deplină. Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este reafirmarea legământului de dragoste pe care Dumnezeu o face cu fiecare dintre noi. Să primim acest lucru în inima noastră, să-l primim cu toată deschiderea şi să avem încredere, să avem nădejde că va fi mai bine. Vom scăpa şi de pandemie, vom scăpa şi de problemele de natură economică, dar totul prin solidaritate. Nu cu încrâncenare, nu cu scoaterea în evidenţă a ceea ce e rău, ci încercând să privim optimişti  şi foarte rezonabil spre viitor.

          Rep.: - Vă mulţumim că ne-aţi primit în casa dumneavoastră. Sănătate, în primul rând. Aveţi proiecte multe, iar bunul Dumnezeu să vă ajute în tot ceea ce faceţi, şi ca familie, şi ca reprezentant al nostru. Să fie cât mai multe zâmbete în oraşul nostru, pentru că asta aşteptăm. Dacă oamenii zâmbesc înseamnă că lucrurile merg bine.