Expoziţia “Reverberaţii” a artistului clujean RADU ŞERBAN, la Muzeul de Artă Comparată din Sîngeorz Băi

În ambianţa unuia dintre cele mai interesante spaţii instituţionale dedicate artei, Muzeul de Artă Comparată din Sîngeorz- Băi, numeroşi iubitori de frumos au participat la vernisajul expoziţiei REVEBERAŢII, a artistului Radu Şerban. Evenimentul a avut loc la iniţiativa directorului fondator al acestei instituţii, artistul vizual Maxim Dumitraş, cel care a avut ideea conceptului expoziţional, prin punerea operei lui Radu Şerban în dialog cu lucrări ale altor artişti contemporani, lucrări care au fost realizate în taberele de creaţie care se desfăşoară, an de an, la Sîngeorz -Băi (Ionel Cojocariu, Maxim Dumitraş, Suzana Fântanaru, Nicolae Fleissing, Alexandru Gavrilaş, Simion Moldovan, Monica Morariu, Leonard Răchita, Sava Stoianov).
Rezultatul acestui proiect artistic este propus privirii şi contemplării publicului format din localnici, turişti, dar şi dintr-un segment de cunoscători, invitaţi ai artistului, din Bistriţa şi Cluj-Napoca. Radu Şerban este actualmente clujean, profesor la Universitatea de Artă şi Design, dar, prin formaţie, după cum singur se revendică, aparţine şcolii bucureştene, unde a studiat şi a absolvit studiile universitare, la clasa de pictură a profesorului Marius Cilievici, în anul 1987. O activitate inspirată şi tenace, cât şi prezenta regulată în expoziţii din ţară şi străinătate i-au configurat, în aproape trei decenii, statutul unui artist cu personalitate deplin conturată. Experimentările, travaliul din atelierul de creaţie se concretizează, în principal, pe tărâmul picturii, dar, asemenea altor colegi ai generaţiei sale, Radu Şerban nu ocoleşte, ci ia în stăpânire şi alte mijloace ale exprimării artistice: obiect, instalaţie, colaj, mixt media, video.
Aceste aspecte au fost subliniate şi de istoricul de artă Vasile Duda în catalogul expoziţiei, dar şi în cuvântul de deschidere: “Conversaţia sufletului cu materia pare să fie un obiectiv în care relicva trecutului se transfigurează cu religiozitate în universul creaţiei artistice. Obiectul decontextualizat, extras din lumea sa reală, se reproiectează în instalaţii şi suprafeţe picturale care îi reinterpretează sensul. Energia artistică regenerează materia şi reface semnificaţia acesteia printr-o amplificare continuă a emoţiei în noua credinţă intelectuală a mileniului trei. Sentimentul întâlnirii supranaturale se declanşează prin sensibilităţile metafizice ale picturii, iar religiozitatea tradiţională devine o sacralitate a artei”.
Întreaga expoziţie este o mare instalaţie în care mediile se întrepătrund, iar dialogul de forme, culori şi materialităţi reverberează şi fac trimitere la valori profunde ale spiritualităţii româneşti.
Florin Gherasim