EXPOZIŢIE: Presă literară românească într-o expoziție unică

Vineri, 28 februarie, 2020, sub egida Arhivelor Naționale din Bistrița-Năsăud, a Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud, a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj–Reprezentanța Bistrița-Năsăud, în prezența unui numeros public, a avut loc la sediul Arhivelor Naționale din județul nostru vernisajul expoziției „Din tainele presei literare românești – de la începuturi până la 1947 (din colecțiile Bibliotecii Andrei Moldovan)”. Nu cred că greșesc afirmând că puține persoane au o asemenea „comoară” formidabilă în bibliotecile lor. Îndrăznesc să spun că cele 116 de periodice expuse au bucurat ochii privitorilor, mai cu seamă că au putut vedea aici începuturile presei literare românești: „Curierul românesc” (1829-1859) al lui Ion Heliade Rădulescu, tipărit cu sprijinul lui Dinicu Golescu (prima gazetă în limba română cu apariție constantă și îndelungată, în Țara Românească; deși Heliade Rădulescu a dorit ca „foaia” să fie „administrativă, comercială și politică”, a fost preponderent administrativă, fiind precursoarea „Monitorului oficial”), „Curierul de ambe sexe” (1837-1845) (a fost un supliment al „Curierului românesc”, un fel de magazin cultural cu o componentă în mare parte feminină), „Albina Românească” (1829-1850) a lui Gheorghe Asachi, o gazetă politico-literară, bisăptămânală, în limba română, dar cu litere slavone, apărută la Iași, având ca supliment „Alăuta românească”, „Magazin istoric pentru Dacia” (1845-1848), editată de August Treboniu Laurean și Nicolae Bălcescu (aici au fost tipărite pentru prima dată cronicile muntenești și moldovenești), „Gazeta de Transilvania” (1838-1860), primul ziar politic și informativ al românilor din Transilvania, întemeiat de George Barițiu, la Brașov, „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1838-1865) tot a lui Gh. Barițiu, suplimentul cultural al „Gazetei de Transilvania”, care apărea sâmbăta și duminica, din 1850 fiind condus de Iacob Mureșanu, „Dacia literară” (1840) a lui M. Kogălniceanu, apărută în alfabet chirilic, dar, după primele trei numere va fi suspendată și va apărea din nou în 1859, este celebră pentru articolul-program care sintetizează în 4 puncte idealurile literare ale scriitorilor pașoptiști, „România literară” (1855) a lui V. Alecsandri, apărută la Iași, dar, după un an, a fost suprimată, „Convorbiri literare” (1867-1945), una din revistele cu cel mai mare impact pozitiv asupra literaturii române; fondatorul ei este Titu Maiorescu, fiind organul de presă al „Junimii” de la Iași; între 1886 și 1944 a apărut la București, având ca redactor pe Iacob Negruzzi, care a predat conducerea unui comitete format din: Mihail Dragomirescu, Simion Mehedinți, P. P. Negulescu și Constantin Rădulescu-Motru. A avut colaboratori pe: M. Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici, V. Alecsandri, G. Coșbuc, P. Cerna, O. Goga, Duiliu Zamfirescu, I. Al. Brătescu-Voinești etc., „Almanahul Societății Academice Social-Literare România Jună” (1883-1888), publicat la Viena în 1883 (volumul I, cu 210 pagini; aici, Eminescu și-a publicat, pentru prima dată, poemul „Luceafărul”) și 1888 (volumul II, cu 253 de pagini) de către editura Societății „România Jună”, „Literatorul” (1880-1919) lui Macedonski, având colaboratori pe: V. Alecsandri, Traian Demetrescu, Cincinat Pavelescu, Ștefan Petică, Al. T. Stamatiad, Tudor Vianu, Duiliu Zamfirescu și alții, „Moftul român” (1893-1902) a lui Caragiale, o revistă umoristică subintitulată ironic „Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”, având colaboratori pe: Dimitrie Teleor, Emil Gârleanu, I. Al. Brătescu-Voinești, Al. Cazaban și alții, „Familia” (1865-1906) lui Iosif Vulcan, înființată la Pesta în 1865, iar din 1880 și până în 1906 a fost tipărită la Oradea; aici, Eminescu a debutat cu poezia „De-aș avea…”, directorul publicației i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu; a avut colaboratori pe: V. Alecsandri, Andrei Bârseanu, D. Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aron și Nicolae Densușianu, Duiliu Zamfirescu etc., „Revista ilustrată” (1908-1910) a lui Ion Pop Reteganul, „Revista nouă” (1887-1895) a lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, „Tribuna” (1884-1903) lui Slavici și Coșbuc, având colaboratori pe: G. Bogdan-Duică, Ion Pop Reteganul, O. Goga, Ion Agârbiceanu, Ion Popovici Bănățeanu etc., „Albina” (care a apărut atât la Viena, cât și la Pesta între 1866-1876). Din secolul al XX-lea, se pot vedea, printre altele, publicațiile: „Semănătorul” (1901-1910), revistă literară săptămânală, care a avut de-a lungul existenței sale mai mulți redactori: G. Coșbuc, Al. Vlahuță, N. Iorga, Șt. O. Iosif, M. Sadoveanu, Ilarie Chendi, Ion Scurtu; a susținut valorile naționale tradiționale și folclorice, necesitatea culturalizării țărănimii etc.; la ea au colaborat: D. Anghel, Z. Bârsan, Ion Gorun, I. Agârbiceanu, E. Gârleanu, C. Moldovanu, C. Hodoș, R. Cioflec, I. A. Bassarabescu, I. Al. Brătescu-Voinești, G. Topârceanu, Ion Minulescu, Elena Farago etc., „Luceafărul” (1902-1914), revistă literară bilunară, primul număr a apărut la Budapesta, fiind scos de studenții din Societatea Academică Petru Maior, având ca redactor-șef pe Al. Ciura, editor și redactor responsabil pe Aurel P. Bănuț, iar membri: O. Goga, Ion Lupaș, Ion Montani, Dionisie Stoica, Ion Lapedatu, Vasile E. Moldovan, Sebastian Stanca și George Zaria; din 1906, proprietar și editor a devenit Octavian C. Tăslăuanu, iar din 1906, revista a apărut la Sibiu, „Convorbiri critice” (1907-1935) a lui Mihail Dragomirescu, „Viața românească” (1906-1946) a lui Garabet Ibrăileanu, „Albina” (1897-1937), „Ramuri” (1905-1947), „Revista ilustrată (1901-1902), iar din perioada interbelică citez doar câteva: „Sburătorul” (1919-1927) lui E. Lovinescu, periodic literar-artistic, colaboratorii săi polemizând cu apărătorii neoromantismului și ai naționalismului etnic, în special de la „Sămănătorul”, au susținut teoria sincronizării și împrumuturilor culturale, extinderea spectrului literaturii române moderne, de la simbolism, la temele urbane ale realismului și avangardei artistice; aici, au colaborat: G. Călinescu, Tudor Vianu, Perpessicius, L. Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban, Gheorghe Brăescu, Ion Barbu etc., „Revista Fundațiilor Regale” (1934-1947), revistă lunară de literatură, artă și cultură generală, apărută sub egida Fundației Regale Regele Carol al II-lea; inițial, comitetul de redacție a fost format din: I. Al. Brătescu-Voinești, O. Goga, Dimitrie Gusti, Emil Racoviță, C-tin Rădulescu-Motru, Ion Simionescu, redactor-șef Paul Zarifopol, iar secretar de redacție Radu Cioculescu; din 1940 și până în 1942, redactor-șef a fost Camil Petrescu; de-a lungul anilor a mai fost condusă de D. Caracostea, Ovidiu Papadima, Al Rosetti, Nicolae Steinhardt (acesta din urmă, ca redactor); prin colaboratorii de marcă, care au avut o influență majoră asupra literaturii române se numără: T. Arghezi, Adrian Maniu, V. Eftimiu, Barbu Brezianu, V. Marcu, M. Eliade, G. Călinescu, M. Vulcănescu, Emil Cioran, Petru Comarnescu, Șerban Cioculescu, C-tin Noica, M. Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, L. Blaga etc., „Gândirea” (1921-1944), revistă culturală de factură tradiționalistă, fondată în 1921, la Cluj, de Cezar Petrescu și D. I. Cucu; în jurul ei s-a format curentul gândirismului; ulterior, s-a mutat la București sub conducerea lui Nichifor Crainic, devenind o revistă a ideilor tradiționalismului autohton, polemizând cu „Sburătorul” lui Lovinescu; dintre colaboratori amintim pe: Ion Barbu, Lucian Blaga, Mateiu I. Caragiale, Radu Gyr, Gib Mihăescu, Ion Pillat, Adrian Maniu, Dumitru Stăniloae, Ionel Teodoreanu, Sandu Tudor, Tudor Vianu, V. Voiculescu, G. M. Zamfirescu, T. Arghezi, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, M. Eliade, Emil Cioran etc., „România literară” (1932-1934) a lui Liviu Rebreanu, care a promovat condeiele tinere: Camil Petrescu, M. Eliade, M. Sebastian etc., „Mișcarea literară” (1924-1925), întemeiată, de asemenea, de autorul lui „Ion”, „Gând românesc” (1933-1940), „Grai și suflet” (1923-1937), „Arhiva Someșană” (Năsăud, 1924-1933), cea mai titrată revistă din Țara Năsăudului din perioada interbelică, „Floarea darurilor” (1907), „Revista istorică” (1916-1940) a lui N. Iorga, „Contimporanul” (1922-1932), „Vatra” (Năsăud, 1935-1940), revistă a învățătorilor din județul Bistrița-Năsăud, „Bilete de papagal” (1928-1945) a lui Tudor Arghezi, ziar dedicat autorilor consacrați, dar și tinerelor talente; dintre colaboratori amintim: G. Topârceanu, Otilia Cazimir, Felix Aderca, Ionel Teodoreanu, Urmuz, Virgil Teodorescu, Aurel Baranga, Virgil Gheorghiu, Geo Bogza, Ion Biberi, Cella Delavrancea, Laurențiu Fulga, Maria Banuș, Emil Botta etc., „Plaiuri năsăudene” (1943-1945) a măiereanului Emil Boșca-Mălin, „Criterion” (1934-1935), revistă a grupului cu același nume, la care a colaborat generația ’27: Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, M. Sebastian, V. Voiculescu, Sandu Tudor, Dan Botta, Emil Botta, Eugen Ionescu, P. Comarnescu, Haig Acterian etc., „Solia” (Rebrișoara, 1936) și multe altele.
În cuvântul său, profesorul Andrei Moldovan, președintele Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud, a ținut să precizeze că nu este colecționar, că, de-a lungul timpului, a achiziționat nu numai aceste periodice, ci și altele, pentru a-și îmbogăți arsenalul argumentărilor la cărțile frecventate, însă le-a expus doar pe cele cu conținut literar pentru ca privitorul, în special tinerii, să vadă unde au publicat clasicii noștri, să trăiască aidoma domniei sale valoarea lor spirituală și emoțională. Pentru a incita și mai mult vizitatorii, el a așezat la loc de cinste cărți rare care au marcat etape importante ale literaturii române: „Cronicile românilor” , editate de M. Kogălniceanu, cu autograful editorului, ediția Morțun a Poeziilor lui Eminescu din 1890, câteva ediții princeps din opera rebreniană („Ion” și „Răscoala”), „Memoriile” lui Eugen Lovinescu, cu autograful criticului, dar și „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” ediția I, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941, adăugând că publicațiile „Curierul românesc” (București), „Albina Românească” (Iași) și „Gazeta de Transilvania” (Brașov) au pus bazele presei românești. Doamna dr. Cornelia Vlașin, directorul Arhivelor Naționale, în calitate de amfitrion al acestei expoziții a mulțumit pentru generozitatea și plăcerea cu care Andrei Moldovan, omul care și-a clădit viața pe bine, adevăr și frumos, și a pus la dispoziția publicului aceste publicații de o valoare excepțională, anunțând că va putea fi vizitată până în luna mai. La rândul său, scriitorul Icu Crăciun l-a felicitat și i-a mulțumit d-lui Andrei Moldovan pentru că i-a dat posibilitatea să vadă cele mai importante reviste și ziare la care au colaborat cei mai cunoscuți autori din literatura română. „Așa cum râurile nu-și beau propria apă, pomii nu-și mănâncă propriile fructe, soarele nu strălucește doar pentru sine, iar florile nu-și împrăștie mireasma doar pentru ele, tot așa Andrei Moldovan nu și-a păstrat colecțiile acestor periodice doar pentru sine, ci ni le-a adus și arătat cu mare noblețe sufletească” a ținut să precizeze autorul romanului „Când vor înflori mălinii”, adăugând că „un om este fericit când poate să-i facă pe semenii săi cel puțin mulțumiți”. Din partea autorităților județene au luat cuvântul domnii: Eugen Curtean, subprefectul județului Bistrița-Năsăud și Ion Țintean, vicepreședinte al Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, care au mulțumit, la rândul lor, organizatorilor și, în special, profesorului Andrei Moldovan, pentru această expoziție singulară nu numai în județ, cât și în țară. În final, dl. Menuț Maximinian a anunțat autorii nominalizați la premiile Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud pe anul 2019.
Iată de ce invit profesorii de limba și literatura română, în special de liceu, să-și aducă elevii la sediul Arhivelor Naționale din Bistrița, la această expoziție, fiindcă, sunt sigur, îi va stimula intelectual, vor deveni mai luminați și mai interesați de cultura românească.