Fără rost

În doar şase ani de funcţionare, două şcoli pentru construirea cărora s-au cheltuit în jur de două milioane de lei dintr-un împrumut al Băncii Mondiale derulat, prin Inspectoratul Şcolar Judeţean, au devenit acum complet inutile, în viziunea autorităţilor, la Şieu Sfântu şi Blăjenii de Jos.
Motivele „desfiinţării”? Numărul mic de elevi (câte 16 – 18 copii în patru clase primare) şi cheltuielile mari de întreţinere.
Cine le invocă? Cei care s-au ocupat şi cu înfiinţarea: ISJ, pe linie educativă, constatând ineficienţa, şi Primăria Şintereag, pe parte administrativă, blamând imposibilitatea de a suţine costurile de funcţionare (aproximativ câte 3.000 de lei/lună) în condiţiile în care ambele localuri de şcoală au centrale electrice, iar energia s-a scumpit constant în ultimii ani (10,38% in ianuarie 2013, comparativ cu luna anterioară, după ce în 2012 preţul acesteia a crescut cu peste 13% fata de 2011).
Adică exact aceiaşi “factori de decizie” care justificau în 2007 cele două construcţii ca “imperios necesare” pentru comunităţile locale beneficiare, bineînţeles; nu de alta, dar la Blăjenii de Jos imobilul unităţii de învăţământ tocmai fusese revendicat în natură de foşti proprietari (şi ulterior retrocedat), iar la Şieu-Sfântu, ia şcoala de unde nu-i… Prin urmare, zis şi făcut.
Nu-i vorbă că nu s-ar mai fi auzit până atunci de scumpirea electricităţii ori de scădere demografică. Ba din contră. Nici nu era inaugurată la început de martie 2007, că şcoala înnoită la Blăjenii de Jos abia ce scăpase de comasare, potrivit unui anunţ făcut public de către mai marii învăţământului. Ar fi fost a opta instituţie avută în vedere de Inspectoratul Şcolar Judeţean pentru restrângere, dar până la urmă a fost scutită de situaţia penibilă de-a se închide înainte de a se deschide, după ce “generalul” tocmai constatase că efectivele şcolare de aici erau… în creştere.
Or fi fost, dar cum din urmă nu a mai venit alt(cine)va decât viaţă tot mai scumpă şi facturi tot mai mari, ia acum elevii de clasă primară de unde nu-s. Ce-i de făcut? Ne spune primarul Ioan Bob, surprins şi de mobilitatea accentuată a populaţiei de la (re)facerea şcolii până la finalul ei, şi de “imprevizibilitatea” demografică în măsură să alarmeze până şi preoţii îngrijoraţi pentru viitorul comunei: pentru moment, căldură mai puţină (spre nemulţumirea părinţilor), cheltuieli mai mici (pe socoteala primăriei), dar şi pregătiri (pe aceeaşi seamă) pentru naveta elevilor din clasele I-IV (rămân preşcolarii) către centru, la Şintereag, acolo unde existenţa şcolară se justifică (deocamdată) prin efective de 16 – 25 de elevi/clasă încălzită cu lemne şi unde colegii de gimnaziu “au migrat” şi până acum..
Pentru nedumeriţi ori nemulţumiţi, există o “consolare”: nu sunteţi singuri(i). Nici alţii nu se simt mai bine: “Şirioara face de patru ani chestia asta pe care o fac eu acum”, spune primarul cu gândul şi la alţi colegi de suferinţă, precum Budeştiul care se plânge de aceleaşi cheltuieli mari la curent, gaz etc, pe care le-ar vrea, oarecum irealist, eşalonate.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]