Fratele Pantelimon, pomenit de comunitatea ortodoxă de la Luşca, la 40 de zile

La început de iulie 2019, s-au împlinit 40 de zile de la trecerea în lumea drepților a fratelui meu mai mare PANTELIMON, un țăran convins, cu reale calități gospodărești, ce mânuia cu răbdare și pricepere atât plugul, cât și coasa. Creștea turme de oi, mâna carul tras de boi, planta și altoia pomi, întreținea în bune condiții livada. Era meșter în toate și participa activ la acțiunile gospodărești la nivelul satului. Aranja casa berii, era ani în șir cizăș, era mare strigăuș și purta cu cinste costumul național, pe care-l considera un simbol al românismului.

Sfânta Biserică Ortodoxă din cartierul Lușca, Năsăud, preot paroh Crin Theodorescu, a marcat în chip deosebit cea de a 40-a zi, printr-o Liturghie specială, prin care se caută îndurarea lui Dumnezeu asupra sufletului trecut dincolo și se cere pentru el milă și lumină în lumea cealaltă. S-a revenit la obiceiul străbun, adică toți enoriașii să fie părtași la această Liturghie și să îngenuncheze alături de membri familiei din respect pentru consăteanul lor cu care au fost părtași la viața satului.

Mă bucur că și la biserica din satul meu natal se reiau obiceiurile vechi ale rânduielilor creștine, așa după cum sunt expuse în cartera mea „Amintiri de peste râu”, scrisă cu ocazia  aniversării a 625 de ani de la atestatea documentară a satului.

În virtutea acestei rânduieli și Mântuitorul nostru a fost adus în cea de-a 40-a zi, după nașterea sa, la Templul din Ierusalim ca să fie așezat înaintea Domnului. Acest obicei a trecut în Biserica lui Hristos,  unde s-a acceptat ca pruncul nou născut să fie îmbisericit în cea de-a 40-a zi după nașterea sa, atunci când  se săvârșește și rugăciunea de curățire a mamei pruncului. Biserica privește fiecare moarte ca pe o naștere din nou în viața veșnică. Nimic nu este mai folositor pentru cei răposați decât pomenirea lor la rugăciune.

În tradiția ortodoxă, se știe că primul parastas după ce un creștin moare, se face la 40 de zile, aceasta fiind considerată cea mai importantă pomenire a sufletului celui care s-a dus. La 40 de zile se spune că sufletul se prezintă la judecata particulară. Slujba Parastasului este o faptă a milei creștine deoarece răposatul, din momentul morții, nu mai poate face nimic pentru el. Singura lui nădejde rămâne la cei pe care i-a lăsat în urma lui.

În această zi este judecata celui dus, i se hotărăște soarta până la judecata cea de pe urmă sau cea de-a doua venire a lui Hristos.

Să dormi în liniște, dragă frate!