( Gânduri) O zi cu Episcopul Benedict Bistriţeanul. Pe corabia cu suflete sub ocrotirea Maicii Domnului

O zi cu Episcopul Benedict Bistriţeanul. Pe corabia cu suflete sub ocrotirea Maicii Domnului

"Ocărâți fiind, binecuvântăm. Prigoniți fiind, răbdăm. Huliți fiind, ne rugăm." (Apostolul Pavel)

Pe umerii ce se aşază chipul omoforului reprezentând dragostea jertfelnică a Păstorului cel Bun stă şi povara grijilor cu care episcopul nostru se roagă neîncetat pentru creştini. Trăim vremuri tulburi în care, poare, mulţi dintre noi ne-am îndepărtat prea mult de biserica străbună, uitând că la necaz sau bucurie străbunii noştri îşi aplecau fruntea pe lemnul bisericii din lemn, lacrima lor fiind una a nădejdii în Cel de Sus.
Poate că am avea mai mult de lucrat, la nădejde şi la credinţa că toate sunt rânduite de Tatăl cel Ceresc şi că El este mângâietorul, apărătorul şi sprijinitorul sufletelor noastre.
Într-o zi de duminică, în Postul Sfintei Maria, am avut bucuria de a participa la două slujbe arhiereşti oficiate de Preasfinţitul Episcop Benedict Bistriţeanul. Tânărul episcop, ce şi-a aşezat în titulatura numelui denumirea meleagurilor noastre, este nu doar un apărător al Bisericii străbune, ci şi un episcop cu chipul luminos ce ştie să-i apropie pe creştini de biserică, un intelectual încă tânăr, dar cu atâtea rezultate notorii, care, prin condeiul lui, contribuie la promovarea ortodoxiei. Un ierarh pentru care Crucea înseamnă şi biruinţă, şi bucurie, şi speranţă că neamul nostru va fi unul care va dăinui peste timp, purtându-şi cu cinste graiul, portul şi mai ales credinţa. Un ierarh tânăr care ştie să vorbească şi pe înţelesul generaţiilor actuale. Şi cu o carte de vizită atât de bogată. Arhim. Benedict (Valentin-Cosmin) Vesa s-a născut în data de 13 februarie 1984, în localitatea Sartăș, oraș Baia de Arieș, județul Alba, într-o familie sacerdotală, din părinții Ioan (preot) și Elena-Mărioara (dascăl de școală primară). A urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „1 decembrie 1918” din Alba Iulia, apoi un master în Teologie Ortodoxă Sistematică în cadrul aceleiași facultăți. Au urmat studii superioare de specialitate la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveția, iar apoi la Instituto Teologico Sant’Antonio Dottore din Padova, Italia. La Școala Doctorală „Isidor Todoran” din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a și obținut titlul de doctor în Teologie, la disciplina Spiritualitate Ortodoxă, cu titlul lucrării: „Cunoaşterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul. Itinerariul spiritual de la «dreptatea ascetică» la «dragostea duhovnicească»”, sub îndrumarea Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei.Urmează un al doilea doctorat, în studii istorice și istorico-religioase, la Universitatea din Padova, Italia. A fost secretar eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Din anul 2014 este cadru universitar la catedra de Spiritualitate Ortodoxă a Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.A fost tuns în monahism la Mănăstirea Nicula, primind numele Benedict, naș de călugărie fiindu-i Părintele Teofil Roman (actualmente arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei). Este un bun cunoscător al limbilor clasice (siriacă, greacă și latină), dar şi al principalelor limbi de circulaţie internaţională (engleză, franceză și italiană).
O ziu cu episcopul. Dimineaţă, PS Benedict a fost aşteptat cu mare drag la Sfânta Liturghie la Biserica îmbrăcată de sărbătoare de la Cristeştii Ciceului de către părintele Marius Crişan, împreună cu credincioşii de aici. Ierarhul a evidențiat că, potrivit textului pericopei evanghelice de astăzi, cartea de vizită a lui Dumnezeu este mila față de om: „Menționează evanghelistul Matei în capitolul 14, 14 că Domnul Hristos, ieșind și văzând mulțime multă, i s-a făcut milă de popor și a vindecat pe bolnavii lor. Este cartea de vizită a Dumnezeului nostru. Un Dumnezeu care are milă de oameni. Un Dumnezeu care nu stă confortabil acolo sus, ci care vine printre oameni ca să simtă suferința omului, să participe la suferința omului, să trăiască cu omul suferința lui și până la urmă să-l si vindece de suferința lui.” În continuare, Ierarhul a arătat câteva dintre caracteristicile „pustiului” evocat de textul scripturistic: „Ce înseamnă pustiul pentru noi? Înseamnă singurătate, înseamnă deznădejde, înseamnă uneori lipsă de sens și multe altele…Și paradoxal, nu de puține ori ne aflăm în mulțimi de oameni, totuși, pustiul din inima noastră nu dispare. Ce este spațiul pustiu? Este locul de la care nu mai poți să aștepți nimic, darămite o minune. Și în acest spațiu dezolant se mai adaugă cea de-a doua coordonată, timpul. Și aici e un semnal care consonează cu spațiul pustiu, cu spațiul fără de speranță. „Timpul este pe sfârșite”, adică nu mai poți să faci nimic. Și fac o paranteză. Ajungi la o vârstă sau ajungi în fața unei boli și nu mai poți să faci nimic, cam așa aș asemăna eu acest timp. Nu mai e speranță de nimic. Și Domnul răspunde ucenicilor care vin cu solicitarea „Dă-le drumul să se ducă!”, „Nu, să nu se ducă”. Unde să se ducă de la Dumnezeu? Unde să fugi de Dumnezeu? Nu Dumnezeu este izvorul a toată darea cea bună? Chiar și cele materiale, nu le câștigi în afară de Dumnezeu. E acel cuvânt de la evanghelistul Matei, care zice: „Cine nu adună cu Mine, risipește.”, să nu uităm lucrul acesta! Cine nu adună cu Domnul Hristos, toate se prăbușesc în viața lui!”
Alături de Preasfințitul Părinte Benedict, de Protopopul de Beclean, Părintele Doru Zinveliu şi de diaconul Iustin Pop secretarul de cabinet, după-masa am fost la Corvineşti, parohie păstorită de părintele Vlad Murgoi. Preasfinția Sa a oficiat aici Paraclisul Maicii Domnului. În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Benedict a vorbit despre Maica Domnului ca mamă protectoare, care întotdeauna are grijă de fiii săi și pe toți îi cuprinde cu aceeași dragoste și niciodată nu îi părăsește în greutățile și necazurile lor. Adeseori Preasfinția Sa face referire la Cunoașterea lui Dumnezeu în învățătura Sfântul Isaac Sirul care arată că nimeni nu ajunge la o inimă curată decât prin lucrare bazată pe comuniune, în care fiecare trăiește nu pentru sine ci pentru apropele.
A fost o zi a binecuvântării, în care cu toţii ne-am bucurat de prezenţa Preasfinţiei Sale în Protopopiatul Beclean, condus de părintele protopop Doru Zinveliu. Episcopul Benedict Bistriţeanul este ca o lumină a faptelor bune revărsându-şi harul arhieresc peste creştinii pe care-i îndrumă pe Calea Adevărului. În veacul internetului, sufletul omului este răvăşit de fel şi fel de încercări, tocmai de aceea misiunea episcopului de a-şi ţine aproape turma este cu atât mai grea. Jurnalul de episcop ni-l prezintă pe PS Benedict Bistriţeanul ca un veşnic călător prin sate şi oraşe, ducând mesajul Domnului şi binecuvântând oamenii ce vin râuri-râuri spre Biserică pebtru a se întâlni cu Episcopul. Parcă şi timpul are alte vibraţii la Sfânta Liturghie, atunci când glasul episcopului şi al preoţilor aduc rugăciune celui care la fiecare sărbătoare se coboară pe masa Sfântului Altar. Pe timp frumos sau pe ploaie, de dimineaţă sau în ceas de seară, episcopul Benedict Bistriţeanul predică Evanghelia cu atâta dragoste. Niciodată nu l-am văzut obosit, deşi merge în aceeaşi zi sute de kilometri pentru a transmite mesajul Sfintei Scripturi, ci l-am aplecându-şi urechea cu multă dragoste şi răbdare asupra fiecărui credincios care doreşte mângâiere şi dragoste de la Episcop. Ca toţi să fie una, spune Iisus Hristos. Prin ierarhi ca PS Benedict Bistriţeanul, Biserica Ortodoxă este câştigată, apropiindu-i pe oameni de Dumnezeu, făcându-i să-şi iubească credinţa şi pământul sfânt, să fie ostaşi ai apărării valorii spirituale, materiale şi culturale. Avem nevoie de „preoţi cu crucea în frunte/ Căci oastea e creştină”, după cum spune al nostru bistriţean, Andrei Mureşanu.

În Actul Patriarhal, la întronizare, se prezentau atribuțiile noului episcop-vicar: „Să lucreze în comuniune cu ceilalţi ierarhi şi să-şi îndeplinească cu responsabilitate misiunea la care a fost chemat în calitate de episcop- vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. De asemenea, asteptăm să arate iubire de Biserică și de neamul românesc, să apere și să promoveze valorile creștine ortodoxe, să arate grijă părintească pentru parohii și mănăstiri, să sprijine cultura creștină și să ocrotească patrimoniul sacru românesc. Să manifeste dragoste părintească față de clerul și de dreptcredincioșii creștini mireni, tineri și vârsnici, precum și să coopereze cu autoritățile de stat pentru binele Bisericii și al poporului român, făcându-se tuturor călăuză întru păstrarea neștirbită a dreptei credințe și a rânduieilor Bisericii noastre ortodoxe strămoșesti”. Toate acestea le-a făcut şi multe altele, alături de mitropolitul Andrei cârmuind la corabia cu bunii credincioşi din Transilvania. „Misiunea este un criteriu fundamental al Bisericii, nu numai în sensul că Biserica este instrumentul misiunii, ci și că ea, Biserica, este scopul sau realizarea misiunii. Toate i le punem la suflet Preasfințitului Părinte Benedict Vesa Bistrițeanul, acum când a primit dumnezeiescul har al arhieriei și îi urăm, în calitate de Arhiepiscop și Mitropolit al său, să se lupte lupta cea bună și îi zicem dimpreună cu Sfântul Pavel: „Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale, ci fă-te pildă credincioșilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curăția”, (1 Timotei 4, 12) și îl rugăm pe Dumnezeu ca armonioasa noastră conlucrare să fie înspre folosul clerului și credincioșilor din această Arhiepiscopie” a spus Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andreiîn momentul în care i-a dăruit din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, o cruce de binecuvântare. „ Îl iau drept model și protector în slujirea mea arhierească pe Sfântul Nicolae Velimirovici, care mi-a fost și până acum dascăl în formarea mea pastorală. Cu o educație teologică, dar și laică, desăvârșită, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu ca un nou „gură de aur”, a slujit cu belșug de dragoste frățească și s-a rugat cu inimă de părinte pentru păstoriții săi. „Doamne, miluiește-mă pe mine păcătosul și lumea Ta”. Cele trei direcții îmi doresc să fie și coordonatele misiunii mele pastorale atât cât îmi va fi în putință… Lucrarea pastorală va însemna misiunea mea de căpătâi de acum încolo. Mă voi strădui să o fac bine, atât cât voi putea, având încredințarea că „harul pe cele neputincioase le vindecă”. Un loc special îl voi dedica tinerilor, socotind că tinerețea mea este un dar de la Dumnezeu tocmai pentru o bună lucrare cu și pentru ei. Îmi doresc mult să fiu prietenul vostru și mă voi osteni din răsputeri pentru acest lucru”, a spus Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul şi a mulțumit lui Dumnezeu pentru responsabilitatea primită. De la celebrarea luminoasă a hirotonieu întru arhiereu a PCuv. Arhim. Benedict Vesa și înstalarea sa ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu titulatura de „Bistrițeanul”, multe lucruri frumoase s-au întâmplat, tocmat de ac eea am simţit să scriu aceste rânduri.
„Pe de o parte, este acest gând: Cum va fi? Cum este mie aceasta, ținând cont de puținătatea vârstei și de nedeplinătatea duhovnicească? Dar, pe de altă parte, este și această încurajare: că Duhul Domnului este, va fi peste mine și puterea Celui Preaînalt mă va întări, Domnul este cu noi! Nu pentru dreptățile mele socotesc că se întâmplă lucrul acesta, ci pentru credința Bisericii și pentru lucrarea ei”.„Iar pe de altă parte, sunt încurajat și rostesc și eu în aceeași paradigmă: A căutat spre smerenia robului său. Și zice Sfântul Isaac Sirul că acolo unde este smerenie, smerenia ține loc de fapte”, a subliniat Episcopul-vicar ales Benedict Bistrițeanul la întronizare. Rsâăspunsul a venit deja: bine este, laudă Celui de Sus şi bucurie pentru creştinii adevăraţi. Apoi să spunem că titulatura de „Bistrițeanul” ne-a uns pe suflet pe cei din județul Bistrița-Năsăud, oameni foarte atașați de Biserică. „Mi-e tare drag când, în bisericile mari din zona Bistriței și a Năsăudului, îi văd pe credincioși așezați foarte bine în matca ortodoxă și românească. Este adevărat, și provocările sunt mari în această zonă, dar, de fiecare dată i-am simțit pe oameni luminoși, optimiști și doritori de viață religioasă. Eu sunt acum clujean, dar prin această titulatură sunt deopotrivă și bistrițean și cu mare bucurie voi sluji și în județul Bistrița Năsăud. Sunt bucuros pentru această titulatură și sper să mă primească și bistrițenii ca pe unul de al lor”. Să nu uităm că la hirotonia noului episcop bistriţenii i-au dat un clop cu păun, ca semn al portului nostru, credinţa şi tradiţia fiind cei doi stâlpi ai identităţii noastre.

Apoi nu pot să uit că episcopul, la dangătul clopotelor de jale a fost alături de familia mea. Necunoscându-ne foarte bine, ci doar ştiind că eu prin articolele mele sunt un promotor al valorilor creştine. „Niciun moment nu este trăit cu mai multă intensitate decât moartea, decât plecarea în eternitate. Îl rugăm pe Domnul Vieţii să-i facă parte de odihnă robului său Vasile în Împărăţia Sa, iar pe familia îndurerată să o întărească, să o mângâie şi să-i dea puterea de a merge mai departe cu amintirea frumoasă a celui care a fost soţul, părintele şi ruda lor apropiată. Dumnezeu să-l ierte, Dumnezeu să-l odihnească!” a spus Preasfinţitul Părinte Benedict Bistriţeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. Înseamnă mult fiecare cuvânt din partea PreaSfinţiei Sale, fiind pentru prima dată prezent pe Valea ŢibleşuluiM-a impresionat ce a spus părintele paroh: „A fost apropiat de biserică şi de Rusalii a fost prezent, primul din sat, şi-n prima zi şi a doua zi. Vedeam la dumnealui un gest pe care l-am simţit cu o sinceritate adevărată, să sărute mâna preotului. Am văzut în gestul acesta o trăire profundă a credinţei, lucru care m-a impresionat”. Şi semnele credinţei nu au încetat să apară. În primul rând onoarea de a fi alături de noi un episcop. Apoi cu o seară înainte a fost o furtună mare. În Duminica Tuturor Sfinţilor, la Slujba Prohodului, deşi era cod de furtuni, pe cer a fost soarele, iar după ce l-am condus pe tata la locul de veci a apărut un curcubeu mare peste sat. Cred că e semnul ce l-a dat sufletul tatălui nostru.

Episcopul Benedict Bistriţeanul este un luminător al drumului cel drept, de la care putem învăţa ce înseamnă smerenia, credinţa, dragostea, înfrânare de la gândurile rele, pentru ca sufletul nostru să vibreze la bucuria întâlnirii cu Hristos. Ca simplu creştin, este o bucurie pentru mine de câte ori am ocazia să-mi plec genunchii la slujbele arhiereşti ale episcopului Benedict Bistriţeanul.