Hărnicie duhovnicească şi mâhnire

Sfinţii părinţi ai Bisericii din vremurile mai noi , vorbind despre Vecernie , îi încurajează pe cei evlavioşi spunând: „Adevăraţii creştini sunt cei care participă şi la Vecernie (Rugăciunea de seară)”. Negreşit că Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie este centrul vieţii creştine, dar mult folos are cineva dacă participă la mereu frumoasele rugăciuni şi cântări de seară aici, ca să amintim doar de ”Lumină lină”, pe care o îndrăgea atât de mult Eminescu sau de străvechiul imn ”Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne...”, ce ne aduce aminte de înserarea vieţii noastre.
Părintele Ioan Suciu de la Biserica cu hramul”Sf. Treime” din Bistriţa, îndeamnă şi domnia sa foarte dese pe creştini spre Vecernie, tot aşa de mult precum afluiesc la Sfânta Liturghie. Strădania, râvna aceasta duhovnicească e demnă de toată lauda. În acest sens amintea deunăzi de aceeaşi strădanie a regretatului părinte Galeriu, care povestea prin anii ’90:
„ Le ziceam mereu –haideţi, măi creştini, şi la Vecernie, lăsaţi lenevirea!
Şi să vezi –spunea vrednicul preot şi teolog- că mai veneau şi nu prea, dar „când le-am zis.” Haideţi măi după masă, că o să vedeţi pe dracul!”- îndată Biserica a fost mai-mai plină.
Mda, că aşa ne atrage răul, ca un fel de gravitaţională forţă, în timmp ce binele pare smerit şi însingurat.