IARĂȘI DESPRE ”SPAȚIUL SCHENGEN”

Iată că după 13 ani de la aderarea României la marea familie a UE, problema integrării în Spațiul Schengen a rămas încă o mare... problemă. Dacă Franța și Germania, teoretic, și-au reconsiderat atitudinea rigidă în acest sens, Olanda a rămas neclintită, cu ”socialistul” Zimermann cu tot, și asta datorită și faptului că Portul Constanța este încă al României și nu al ”Olandezului zburător”, având ce-i drept, o bucățică bună din el pe bază de concesiune dar nu în proprietate. Apoi,  având în vedere ieșirea istorică din UE a Marii Britanii, ce a agravat și mai mult situația românilor care doresc integrarea și în acest spațiu, simbol al regalității, astăzi fiind cel puțin desuet, lucru demonstrat și de gestul tinerei familii princiare, care și-a luat zborul în lumea largă, nemaidorind o tutelă  regală impusă de o cutumă rămasă la timpul trecut.

            Cu toate problemele privind accentuarea procesului de îmbătrânire a populației țărilor occidentale, reticența acestora față de imigranți rămâne neschimbată, mai ales când milioane din aceștia provin din estul Europei care n-au avut norocul să treacă Rubiconul cu mulți ani înainte.

            Azi,  Europa celor 27 se confruntă cu o realitate demnă de luat în seamă. Față de America, cu care dorește să se confrunte din punct de vedere economic, Europa este o enciclopedie a diversității culturale, continent în care trăiesc 100 de naționalități care vorbesc 87 de limbi și dialecte diferite, o regiune cu cea mai mare diversitate culturală din lume. Acest lucru se cunoștea de către artizanii unității Europei, la fel se cunoștea clar și amploarea valurilor de imigranți în acest spațiu multicultural. Nu au ținut însă cont de acest fenomen fiind preocupați doar de probleme de ordin economic, neglijând faptul că situația culturală este cea care furnizează o identitate de grup și o modalitate de a fi auzit, de a  avea un refugiu în noua lume stratificată în care a ajuns. O situație hilară, contradictorie, în care UE este la mijloc, ea fiind până azi prinsă între vechea politică a teritoriilor cu hotare bine definite și noua politică a spațiului global, încercând să împace noile realități politice și economice globale cu constrângerile impuse de membrii săi occidentali, a căror economie și legitimitate sunt legate de teritorialitate, lucru care l-a făcut pe Jacques Delors, fost președinte al CE să se refere la UE ca la ”un obiect politic neidentificat”. Aceasta este de fapt istoria politicii duble față de ”sărăntocii” care au aderat la UE, buni doar să ofere piețe de desfacere pentru produsele occidentale, oportunități de investiții cu mână de lucru ieftină în care profitul să fie repatriat (ex. BCR, Petrom, OMV, BRD, Raiffeisen Bank), nemaivorbind de jefuirea pădurilor României, de oportunitatea înstrăinării pe mai nimic a milioane de hectare de teren arabil de cea mai bună calitate.

            Există totuși o recunoaștere în prezent a faptului că UE reprezintă o renunțare la conceptul modern de teritoriu politic, dar acest lucru nu este însă de ajuns, fiind nevoie de un liant social pentru o cauză comună în noul sistem global care s-a născut, fiind imperios necesar, așa cum se exprima un oficial al ONU că ”odată ce am pierdut confortul granițelor noastre geografice, trebuie să redescoperim de fapt ce anume duce la crearea legăturilor între oamenii care formează o comunitate”, or Spațiul Schengen este o frână în acest sens, o măsură discriminatorie care este tot mai necesar să fie reconsiderată. Pe de altă parte, situația rușinoasă, neplăcută pentru politica noastră externă, are la bază un adevărat ”Triunghi al Bermudelor”. Mi-e pur și simplu greață de gargara sasului Klaus  Iohannis care cu ”statura” lui de președinte i-a mințit pe români că îi ”va băga în Spațiul Schengen”. Nu știu dacă i-a băgat undeva, dar nu acolo, în cei 5 ani de chiriaș la Palatul Cotroceni, cu tot sprijinul tantei Merkel ”Maicrosoft”, românii, fraieri, oferindu-i posibilitatea încă 5 ani să-și plimbe ”statura” pe meridianele lumii, nemaiavând nimic de pierdut, n-o să-i mai bage nicăieri, poate doar la origine. Dar, vai! Am uitat să omit, vorba unui clasic în viață, că totuși acest individ a băgat astăzi țara într-un haos politic nemaivăzut în istoria postdecembristă numai pentru satisfacerea mizerabilă a setei de putere, impunând Guvernului său crearea diversiunilor pentru alegeri anticipate ”pentru a scăpa de PSD”, cangrena din creierul propriului cap care, se pare, este invers proporțional cu ”statura” lui. Mă gândesc că atunci când va fi lăsat la vatră, locul lui să fie acolo, acasă, la Sibiu pe acel ”Pod al minciunilor” unde îi este locul pentru tot ceea ce a făcut rău acestui popor care l-a ”făcut” om. Mai este vorba însă și de comportamentul milioanelor de români din ”deaspora” cum îi numește președintele nostru, care de-a lungul timpului nu au reușit să se adune acolo unde s-au așezat, fiind mai dezbinați ca niciodată până astăzi, și aceasta datorită unui grad precar de cultură și civilizație al multora dintre ei, tot mai mulți afirmând că cei mai mari dușmani ai lor sunt tot românii și nu autohtonii care le-au deschis ușile, cu care trăiesc și muncesc. Cealaltă latură a acelui triunghi amintit sunt politicienii postdecembriști care, în ticăloșia lor își aduc aminte de acești români plecați în lume pentru o viață mai bună, tot din cauza lor, doar în campaniile electorale acordându-le, ilegal, zile întregi pentru a-i vota. Totuși marea majoritate a acestora continuă să creadă că în cele din urmă se vor integra în lumea occidentală, a cărei structură dominantă este acel ”Guvern mondial” de cămătari, care își spală miliardele de dolari și în România, fără a o mai condiționa de apartenența ei la Spațiul Schengen, bani care desființează orice graniță, orice principiu legat de teritorialitate, de autonomie.